CUTREMURE: Episodul 2: Consolidare cu frâna trasă în capitala europeană cea mai vulnerabilă la cutremur

În clădirile bolnave ale Bucureștiului își duc viața mii de oameni. În 2018, potrivit Primăriei, doar în cele încadrate în clasa 1 de risc seismic locuiau aproape 9.000 de persoane. Este vorba despre imobile care, lăsate neconsolidate, vor fi puse la pământ de următorul cutremur puternic. Pe multe dintre ele le recunoști cu ochiul liber: au ziduri crăpate, tencuieli și elemente de fațadă căzute, balcoane șubrede. Sunt, însă, și altele, mai bine întreținute care suferă de aceeași boală. La toate este nevoie de intervenție urgentă pentru consolidare. Nu a fost primar sau ministru al Dezvoltării care să fi spus altceva din ‘90 încoace și, cu toate acestea, procesul de consolidare a mers extrem de greoi – nu doar în Capitală, ci în întreaga țară. Oamenii au fost reticenți să-și părăsească locuințele, mai ales când nu știau cât îi vor costa lucrările, când se vor putea reîntoarce în casele lor sau cum vor arăta locuințele lor la încheierea șantierului. De consolidarea clădirilor cu risc seismic din Capitală se ocupă două entități înființate în 2017 de primarul general al Capitalei, Gabriela Firea: Administraţia Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) și Compania Municipală de Consolidări. Împreună, au aproape o mie de angajați și planuri ambițioase de igienizare și consolidare a clădirilor vulnerabile ale Bucureșiului. Ce vor face din ce promit rămâne de văzut. Un lucru este, însă, sigur: dacă nu vrem ca următorul cutremur să transforme Bucureștiul într-un oraș al ruinelor, trebuie să consolidăm acum. Nu mai e timp de pierdut. 

Pe strada Pictor Ștefan Luchian din Capitală sunt în picioare doar 20 de imobile. 3 dintre ele au deja expertize (2 sunt încadrate în clasa de risc seismic 1, iar una dintre clădiri în clasa de urgență 3) care spun că, în lipsa consolidării, următorul cutremur le va pune la pământ. Printre ele, la numărul 3, situat fix la intersecția cu Calea Moșilor, se află un bloc ridicat în 1935 după desenele arhitectului Marcel Iancu, figură marcantă a modernismului arhitectural românesc. Acum, soarta acestui imobil se află tot în mâinile unui arhitect, care și-a cumpărat un apartament în acest bloc în 2015. Numele lui este Pierre Bortnowski.

„Mi-a plăcut arhitectura. Și apartamentul arată foarte bine. M-am bazat pe faptul că inginerul și arhitectul de atunci, Emil Prager și Marcel Iancu, mai ales Prager era cunoscut ca un inginer care folosea materiale bune”, justifică acesta decizia pe care a luat-o acum cinci ani. 

Expertizat în 1993 și neconsolidat nici acum 

Imobilul în care locuiește Pierre a fost expertizat în 1993 și încadrat în clasa 1 de risc seismic, categoria „pericol public”. Adică, la un cutremur, omoară și trecătorii, nu doar pe locuitorii săi. Cu toate astea, de pe fațada sa, lipsește celebra bulină roșie. Din 1993 și până în 2008, nu s-a întâmplat nimic. Abia în 2008 s-a pornit lucrul la un proiect tehnic de consolidare, care va fi finalizat în 2010. Iar liniștea se așterne din nou. În septembrie 2017, autoritățile își amintesc din nou de imobilul de pe strada Pictor Ștefan Luchian de la numărul 3 și cer asociației de proprietari noi documente necesare pentru „organizarea procedurii de achiziție publică privind atribuirea contractului de prestări servicii pentru revizuire proiect și atribuirea contractului de executare a lucrărilor de intervenție”. 

Adresa de la Primărie a ajuns la Pierre, care a devenit între timp președintele asociației de proprietari. Este conștient că la imobil trebuie începute cât mai repede lucrări de consolidare. Clădirea este într-o stare avansată de degradare: pe porțiuni mari tencuiala a căzut demult, dezvelind zidăria și lăsând-o expusă intemperiilor. Îngrijorătoare este și starea balcoanelor, mai ales a celor care dau spre Calea Moșilor. 

„Eu nu sunt atât de sensibil la problematica asta cu cutremurul, dar soția mea este și a zis să nu mai amânăm consolidarea. (…) Acum un an și ceva a fost un cutremur noaptea și l-am simțit. Este stresant pentru că nu știi dacă este unul mare”, ne-a declarat acesta. 

În căutarea unei soluții

Pentru că știe că soluția aplicată de Primăria Capitalei prin Administraţia Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) la alte clădiri aflate în situații similare îi va face locuința de nerecunoscut și îi va reduce cu 5-7% suprafața apartamentului, Pierre încearcă să găsească soluții minim invazive pentru a consolida imobilul. 

S-a gândit deja la câteva variante. Cea mai fezabilă, spune el, ar fi varianta construirii unei structuri rigide în micuța curte interioară a clădirii de care să fie ancorat imobilul. „Construiești ceva rigid în mijloc, te prinzi sus în pod, unde avem liber și poți să mergi până în față. Probabil că va trebui să îl ținem și din mijloc. Acolo va fi partea cea mai grea. Dar în scenariul ăsta, consolidăm blocul fără să intervenim în apartamente și ne permite să rămânem în locuințe pe perioada lucrărilor. Ăsta este scenariul ideal”, adaugă acesta.

„Scopul, în primul rând, este să aflăm cum este clădirea astăzi, ca apoi orice soluție alegem, să fie legată de o realitate și să fie mai dozată”, adaugă acesta. Pentru asta, trebuie să facă teste pentru a măsura duritatea betonului, rezistența stâlpilor, a grinzilor, dar și foraje geo pentru a vedea pe ce sol stă clădirea și cum arată fundația. Toate acestea costă, așa că Pierre vrea să transforme proiectul într-unul pilot, să găsească parteneri, și astfel să reducă povara financiară care apasă asupra proprietarilor.

Orice soluție ar alege, costurile nu vor fi deloc mici, așa că Pierre speră să poată accesa programul Primăriei. Așa vecinii săi cu venituri mici nu ar mai avea motiv să refuze consolidarea.

„Cine are un proiect de consolidare cu tot ce înseamnă asta, întocmit și însușit de un proiectant atestat, cu verificator de proiect, este de luat în seamă și îl primim cu mare drag. Și da, ar beneficia de fondurile de la Primărie”, a declarat Marius Coajă, consilierul primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, și director general adjunct al AMCCRS, pentru Buletin de București. 

„Un cetățean responsabil nu apelează la Primărie. Dacă sunt proprietar, este obligația mea să consolidez. În cazul în care nu ai bani să-ți faci consolidarea și apelezi la programul Primăriei Capitalei este foarte simplu. Am acordat facilități: cine are un venit mic nu plătește absolut nimic, dar lună de lună trebuie să aducă document că are un venit sub venitul minim pe economie. Cei care au venituri medii plătesc doar jumătate din banii consolidării în 25 de ani, rate fără dobândă. Cei care au venituri mari plătesc 100% din costuri, dar tot în rate pe 25 de ani, fără dobândă”, a adăugat acesta.

Rectorul UTCB: Clădirile construite înainte de 1940 nu au o structură de rezistență coerentă

„Consolidarea poate fi mult mai puțin invazivă dacă, să spunem, pacientul nu este atât de bolnav”, spune rectorul Universității Tehnice de Construcții din București, prof. dr. ing. Radu Văcăreanu. Din păcate, adaugă el, nu este cazul clădirilor construite la noi înainte de 1940, precum cea în care stă Pierre, deoarece acestea nu au o structură de rezistență coerentă și atunci trebuie să li se construiască una. 

„Închipuiți-vă că am niște stâlpi de beton armat, care pleacă de pe fundație și merg până la ultimul nivel. Din rațiuni de funcționalitate, de împărțirea spațiului, la vremea respectivă, diferiți proprietari au vrut camerele mai mari sau mai mici. Și atunci un stâlp nu are continuitate pe verticală. El poate să fie cu 30 de centimetri mai în stânga sau mai în dreapta față de stâlpul de la etajul precedent. Gravitațional lucrurile sunt foarte în regulă, dar la cutremur sunt o nenorocire”, a precizat acesta. 

„Și atunci eu trebuie să vin să să fac niște pereți de beton armat, care să meargă de sus până jos. Uneori acești pereți de beton armat strică funcționalitatea apartamentului, dar nu este altă soluție tehnică. Odată ce am făcut pereții de beton armat eu trebuie să îi leg prin intermediul plăcii de beton armat de la planșeu. Placa de beton armat existentă are o grosime și o armare insuficientă pentru a asigura această legare, asta înseamnă că eu trebuie să refac și planșeele. De fapt, eu în momentul când fac consolidarea la o astfel de clădire, îi fac o nouă structură de rezistență”, a explicat profesorul Văcăreanu. 

Cu alte cuvinte, Pierre și vecinii săi de bloc nu au prea multe opțiuni, dacă vor să supraviețuiască următorului mare cutremur care va lovi România. Să lase clădirea în starea actuală nu poate fi o opțiune. 

„Eu când am spus că nu m-aș duce într-o clădire din ‘40 nici măcar în vizită, așa e. Mental nu pot să depășesc bariera aceasta. Eram un copil când a avut loc cutremurul din ‘77, dar toată lumea a văzut ce s-a întâmplat acolo. Ca să scoți pe cineva în viață dintr-o clădire năruită ca acelea din ‘77 șansele sunt foarte mici”, spune și profesorul Văcăreanu. 

30 din cele 33 de clădiri care s-au prăbușit pe 4 martie 1977 erau construite înainte de 1940. 

Potrivit datelor Primăriei, până acum, în Capitală au fost expertizate și consolidate cu fonduri publice și private 96 de clădiri, în condițiile în care lista Primăriei de imobile șubrede este mare. Situația este cunoscută de la începutul anilor ‘90, atunci când au fost realizate mare parte din expertize și a fost aprobată Ordonanța de Guvern nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente. Ani întregi, primarii Capitalei și membrii Guvernului au ales, însă, să ignore situația. 

Raluca Munteanu, vicepreședintele Ordinului Arhitecților din România (AOR), critică modul în care a fost gestionat procesul de consolidare de toate administrațiile publice din ‘90 încoace. Ce-i drept, nereguli au fost multe: de la expertize făcute prost, pe modelul copy-paste, la șantiere abandonate și lucrări care s-au scumpit amețitor Aceasta amintește de nemulțumirile proprietarilor, care și-au părăsit locuințele fără a ști cât îi va costa la final consolidarea, când se vor putea reîntoarce în casele lor sau cum vor arăta locuințele lor la finalul lucrărilor. 

Potrivit acesteia, stilul extrem de centralizat de a face consolidare, „pe modelul statului tătuc, voi stați frumos cuminți acasă și eu, Primăria, vă rezolv treaba: eu angajez proiectantul, eu angajez firma de execuție, voi trebuie doar să îmi semnați un cec în alb” și-a arătat limitele. Ea este de părere că rolul Primărie ar trebui să se limiteze la cel de consultant: să ajute asociațiile de proprietari să-și facă expertizele la imobile și să înceapă lucrările de consolidare. „Banii ăia pe care îi are Primăria ar putea să îi pună dispoziția proprietarilor și să spună: este treaba ta cu cine lucrezi, mie, Primărie, la final îmi returnezi banii și îmi dai dovada că acum clădirea este la riscul seismic acceptat. Așa ar fi cel mai simplu și cel mai economic. Nu trebuie să se angajeze o armată de oameni”, susține aceasta. 

Un mod de a face lucrurile: consolidare cu o mie de angajați 

Raluca Munteanu face referire la înființarea, în 2017, a Companiei Municipale de Consolidări, declarată ilegală de către judecătorii Tribunalului București anul trecut. La câteva luni de la decizia magistraților, cei aproape 900 de angajați își văd în continuare de treabă, adică lucrează la consolidarea imobilelor incluse în programul Primăriei alimentat din fondurile publice. 

De gestionarea acestui program se ocupă Administraţia Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), înființată și ea tot în 2017. Are undeva la 80 de angajați. 

Înainte de înființarea AMCCRS, de consolidarea clădirilor bolnave ale Bucureștiului se ocupau o mână de oameni. Iar acest lucru a însemnat, de fapt, că ani la rândul nu s-a făcut mai nimic, iar imobilele au continuat să se degradeze. 

Marius Coajă, consilier al primarului general și director general adjunct al AMCCRS, recunoaște că, în trecut, lucrurile au mers prost. Susține, însă, că, între timp, s-au găsit soluții pentru a stinge multe dintre nemulțumirile din trecut ale proprietarilor, precum cele referitoare la durata lucrărilor. 

„Eu la toate proiectele am trecut 24 de luni proiectare și execuție. Cetățeanul știe că pentru doi ani de zile pleacă în locuințele de necesitate. Am avut clădiri mai mici la care lucrările s-au terminat în 9 luni și clădiri mai mari unde s-au terminat în 18 luni”, a precizat acesta. 

În ceea ce privește costurile proiectelor, directorul general adjunct al AMCCRS spune că acestea au fost modificate doar atunci când a intervenit o schimbare legislativă, cum a fost OUG 114, și nu depășesc niciodată indicatorii tehnico-economici din documentația de avizare a lucrărilor de intervenție. În funcție de tipul clădirii, și dacă este sau nu monument istoric, consolidarea unui imobil poate costa undeva între 400 și 800 de euro/mp. 

Pe strada Biserica Enei, la numărul 14, șantierul a fost deschis în decembrie 2018 și, potrivit contractului, lucrările de consolidare trebuie finalizate până în decembrie anul acesta. Clădirea cu 30 de apartamente a fost ridicată în 1936 și avea pereţi de zidărie simplă de cărămidă, cu planşeu de lemn. În urma lucrărilor de consolidare, a primit o structură de rezistență, care este aproape gata. Foarte curând muncitorii se vor apuca să lucreze la partea de finisaje. 

„Am reușit să oferim către cetățeni și o plajă scurtă de materiale (gresie, faianță, parchet) pe care să și le pună în casă. De asemenea, majoritatea branșamentelor găsite de noi în aceste imobile nu făceau față solicitărilor unui imobil. De exemplu, puterea instalată de Enel era extrem de mică și tot timpul aveau probleme că sărea siguranța, era pericol de incendiu, de electrocutare. Am reușit să le facem și branșamentele corecte”, a declarat Marius Coajă. Costul se adaugă la cel al consolidării, dar poate fi și el întins pe 25 de ani. 

Potrivit reprezentantului Primăriei, în prezent, „15 clădiri sunt consolidate din punct de vedere al structurii de rezistență, iar 6 dintre ele sunt gata din punct de vedere al finisajelor”. Un astfel de exemplu este cea de pe strada Spătarului 36, unde lucrările de consolidare începute în iunie 2018 s-au încheiat și proprietarii revin în apartamente. 

Lucrările de consolidare la alte trei clădiri situate pe strada Mătăsari 44, Blănari 14 și Lipscani 70 au fost scoase la licitație. Alte două imobilele tot de pe strada Lipscani vor fi demolate și reconstruite. 

Consolidarea din perspectiva Primăriei: ce probleme mai sunt și ce soluții avem 

Marius Coajă spune că și-ar dori ca în fiecare an mult mai multe clădiri să intre în programul de consolidare, dar pentru asta trebuie rezolvată problema locuințelor de necesitate. 

„Mi-ar fi plăcut să am un fond construit de locuințe de necesitate de 500 de apartamente. Mi-ar fi fost de mare ajutor pentru că am câteva blocuri uriașe unde am peste o sută de proprietari și sunt de acord cu consolidarea și i-aș muta. Am scris la Ministerul Dezvoltării să ne ajute cu ceva pe la ANL. Răspunsul a fost negativ. Fondurile sunt puține la Primăria Capitalei ca să te apuci să construiești. Este greu și să cumperi”, spune acesta. 

În prezent, doar 23 de apartamente gestionate de Administrația Fondului Imobiliar și încadrate ca locuințe de necesitate mai sunt libere, potrivit lui Coajă. Asta în condițiile în care ocupate sunt aproape 130. 

Dar, până să ajungi să-i muți pe locatarii din blocurile vulnerabile la cutremur în locuințele de necesitate, trebuie să-i convingi să fie de acord cu lucrările de consolidare. Aici se pierde cel mai mult timp. Unii dintre proprietari nu vor să-și părăsească locuințele, alții, mai ales cei care le-au închiriat, și nu locuiesc în ele, nu sunt interesați ca blocurile să devină mai sigure. 

Acolo unde majoritatea covârșitoare a proprietarilor și-a dat acordul, Marius Coajă spune că s-a mers în instanță și s-a obținut o ordonanță președințială (o procedură rapidă, cu efecte temporare, n.r) pentru evacuarea celor care se încăpățânau să rămână în clădirile, care la un cutremur major, i-ar putea omorî. 

„Am avut 15 cazuri. A durat maxim o lună. Le-am pus și lor la dispoziție o locuință de necesitate, nu i-am lăsat pe drumuri”, precizează directorul general adjunct al AMCCRS. 

Potrivit acestuia, „în timpul execuției lucrărilor, cea mai mare problemă sunt intervențiile neautorizate făcute asupra apartamentelor de către cetățeni”, unele inclusiv asupra structurii de rezistență. „La clădirea de pe strada Franceză nr. 32 a căzut anul trecut planșeul de la parter. Ce făcuseră proprietarii? La subsol erau niște ziduri în cruce care țineau acel planșeu. Le-au dat jos ca să-și creeze mai mult spațiu în subsol”, povestește Coajă. 

Potrivit acestuia, cel mai greu de consolidat sunt clădirile considerate monumente istorice, unde este nevoie și de avize de la Ministerul Culturii. Deși multe dintre aceste clădiri sunt într-o stare avansată de degradare, ele nu pot fi dărâmate, ci trebuie consolidate și restaurate. 

Consolidarea în restul țării

Deși cutremurul din 1977 a dovedit că Bucureștiul are cel mai mult de suferit de pe urma unui cutremur puternic produs în zona Vrancea, clădiri șubrede și vulnerabile la cutremur și care au nevoie de consolidare se află și în orașe din țară. 

An de an, Ministerul Dezvoltării elaborează Programul de acțiuni privind proiectarea și execuția lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic în baza propunerilor fundamentate de Consiliul General al Municipiului București și de consiliile județene și avizate de Comitetul Municipiului București, respectiv de comitetele județene pentru situații de urgență și, ulterior, de Comisia Națională de Inginerie Seismică. 

Planul pe 2019, care prevedea acțiuni de proiectare și intervenție pentru reducerea riscului seismic la 26 de clădiri din 7 orașe din țară, imobile de locuit încadrate în clasa I risc seismic, nu a fost aprobat, și deci nici banii alocați – 10 milioane de lei – nu au fost cheltuiți, deși nevoile sunt mari.

Iașiul, de exemplu, propusese includerea în Programul de acțiune pe 2019 a 52 de clădiri. „Ținând cont de faptul că suma alocată programului nu poate acoperi în totalitate finanțarea proiectării lucrărilor de execuție pentru aceste clădiri, au fost păstrate în Programul pe anul 2019 doar cele șase blocuri care au fost nominalizate și în Programul de acțiuni pe anul 2018”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de guvern prin care ar fi trebuit aprobat Planul de acțiuni pe 2019. 

Din 2010 încoace, nici măcar puținii bani alocați din bugetul de stat pentru reducerea riscului seismic a clădirilor de locuit încadrate în clasa 1 de risc seismic nu au fost toți cheltuiți, potrivit datelor transmise chiar de Ministerul Dezvoltării, la solicitarea Buletin de București. 

Datele MLPDA arată o situație gravă. Prin programul derulat de minister, din 2010 încoace au fost finalizate lucrările la doar 10 imobile, dintre care 7 în Capitală și câte unul din Roman, Ploiești și Constanța. 

Prin bugetul de stat pe anul 2020, a fost alocată Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației suma de 20.000.000 lei pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic la blocuri de locuințe încadrate în clasa I de risc seismic. 

Spre comparație, bugetul AMCCRS, instituția care gestionează programul de consolidări la nivelul Capitalei, este anul acesta de 180 de milioane de lei, iar Marius Coajă speră la mai mulți bani la rectificarea din vară, deoarece vrea deschiderea de șantiere pentru consolidarea unor noi clădiri, demararea unor ample lucrări de punere în siguranță a fațadelor clădirilor încadrate în clasa a II-a și a III-a de risc seimic și continuarea procesului de igienizare a clădirilor din Capitală. 

„Până acum, noi am igienizat în Centrul Capitalei, vorbesc de zona istorică, peste 80 de clădiri. Le-am pus în siguranță, dar de fapt am făcut o igienizare. S-a intrat și s-a cărat la găleată mizerie și gunoaie adunate în zeci de ani. La Blănari nr. 2 am găsit și scheleți de oameni când am săpat să ajungem la structura de rezistență. Am fost blocați 8 luni de zile acolo. Am anunțat Procuratura, Secția Omoruri, am făcut și datare cu carbon”, a declarat Marius Coajă, directorul general adjunct al AMCCRS.

Pe 6 ianuarie, primul general al Capitalei, Gabriela Firea, scria pe Facebook că „Primăria Capitalei are incluse în programul de reducere a riscului seismic peste 200 de clădiri, ceea ce înseamnă peste jumătate din cele 349 de clădiri încadrate în clasa RS1. Până în anul 2020 se va interveni la toate aceste clădiri”.

Într-o prezentare din 2017, Emil‑Sever Georgescu, cercetător științific la URBAN INCERC, spunea că autorotățile trebuie să consolidez toate clădirile de locuit cu risc ridicat, adică atât pe cele încadrate în clasele de risc seismic, cât și pe cele încadrate în categoriile de urgență. În total ar fi vorba de circa 2.500 de imobile din Capitală. Acesta estima că ar fi de lucru între 10 și 20 de ani la întărirea clădirilor încadrate în clasele ridicate de risc și își afirma speranța ca în primii 10 să se consolideze măcar primele o mie de clădiri vulnerabile. „Am putea deci reduce destul de mult riscul seismic în cazul clădirilor de locuit din Bucureşti într-o perioadă de 50-60 de ani de la ultimul mare seism din 1977”, spunea acesta în prezentare.

Pentru ca ritmul consolidărilor să crească, Matei Sumbasacu, cel care a și pus bazele ONG-ului Re:Rise, menit să ajute la reducerea riscului seismic în România, este de părere că trebuie găsite modalități pentru ca expertizarea unei clădiri și încadrarea sa într-una dintre clasele mari de risc seismic să ducă automat și la proiectarea consolidării și începerea lucrărilor. „Expertizele sunt pasul zero al proiectării unei consolidări. Tot expertiza îți dă și direcțiile în care trebuie să mergi cu lucrările de consolidare. Ar trebui să folosim foarte eficient experții pe care îi avem și să legăm expertizarea de proiectare și de execuție. Adică acele clădiri expertizate să fie duse aproape automat către proiectare și execuție. Să nu mai irosim expertize. Sunt multe expertize care se fac și se uită prin sertare și ele își pierd valabilitatea când se înnoiește normativul de proiectare”, argumentează acesta.

Iar între timp ar trebui să găsim soluții pentru o preidentificare a clădirilor vulnerabile. De asememea, oamenii trebuie încurajați să declare toate modificările făcute în apartamente spunându-le clar că nu vor fi sancționați, ci li se vor spune cum să-și facă locuința mai sigură.

„În momentul de față toată discuția despre riscul seismic este blocată în cele 349 de clădiri RS1, clădiri de locuit. Prima întrebare este câte blocuri s-au făcut din RS1. Eu nu cred că asta trebuie să fie prima întrebare, ci câte școli s-au consolidat din RS1, câte stații de pompieri, câte spitale etc. Aici trebuie să împingem mai mult, să creștem conștientizarea că riscul seismic este și în școli, și în spitale etc.”, conchide rectorul Universității Tehnice de Construcții din București, prof. dr. ing. Radu Văcăreanu.

Autor: Cristina Sbîrn
Editor: Oana Despa

Citește și primul episod din seria despre cutremure: lecția pe care nu am învățat-o încă.