„Jó napot kívánok”, ar fi trebuit să le zic, cu un entuziasm ușor suspect pentru o dimineață cu alegeri parlamentare, celor care au venit să voteze la Ambasada Ungariei din București pentru partidul lui Viktor Orban sau cu cel care a reușit să-l înfrângă, Péter Magyar. Dar le-aș fi zis degeaba. Nu a vrut nimeni să vorbească cu mine. Absolut nimeni. Nici președintele secției nu a vrut să răspundă la cele trei întrebări pe care le aveam pregătite. Așa că am asistat la înfrângerea lui Viktor Orbán cumva pe tăcute.
La poarta ambasadei, liniștea era aproape… diplomatică. Nimic din dramatismul unei seri în care Viktor Orbán pierdea, după 16 ani, controlul asupra Ungariei. Nici urmă de reacții, de nervi, sau măcar un „vedem”.
CITEȘTE ȘI: Modelul Varșovia: capitala cu trotuare libere și cu sute de kilometri de piste de biciclete
Opt refuzuri sub o magnolie gigantică
O magnolie gigantică făcea umbră porții principale a ambasadei, pe unde oamenii intrau să-l dea jos pe Orban, ghidați de un semn pe care scria „bejarat”. Adică „intrare”, mi-a spus Google Translate.
Magnolia era mare și probabil mai stabilă decât unele guverne din regiune, dacă e să ne gândim și la vecinii noștri din Sud.
Un jandarm relaxat, care păzea instituția, sau „obiectivul”, după cum se exprima el, a povestit că aia ar fi „cea mai bătrână magnolie din București”, că așa ar fi auzit de la niște trecători.
Aveam dubii serioase și n-am putut să las o asemenea informație să rămână neverificată. Deși foarte impresionantă, magnolia din curtea Ambasadei Ungariei nu este cea mai bătrână, ci una din curtea unei grădinițe din Sectorul 2.
Trecând pe lângă arborele care i-a făcut pe unii oameni să vrea să intre în curtea instituției, deși nu aveau voie, ca să o pozeze, am încercat în tot acest timp să vorbesc cu votanții. N-a funcționat.
Am fost refuzat de opt persoane din cei 98 care s-au prezentat de-a lungul zilei de duminică.
Unii dintre ei au evitat contactul vizual, alții au spus direct „nu”, iar unii dintre ei, mai tineri, mi-au răspuns, cred, că nu vorbesc decât maghiară și, deși am spus mulțumesc și m-am îndepărtat, au continuat să arunce niște vorbe pe care n-am putut să le traduc, dar semănau cu tonul celor care voiau „turul doi înapoi!” la ultimele noastre alegeri prezidențiale.
Observator independent fără subtitrare
Singurul om dispus să vorbească a fost, ironic, cel care nu venise să vorbească, ci să observe.
Florin Bălțeanu lucrează în administrația publică, în domeniul cultural, și a petrecut prima zi de Paște la Ambasada Ungariei din București, bifând proceduri electorale pentru vecinii noștri unguri.
A făcut această alegere pentru că, mi-a explicat, cineva trebuia să o facă. „Cred că e important să existe observatori la toate alegerile”, mi-a spus.
Și tocmai fiind Paștele, în România este mai greu să ai observatori azi. Și am zis că, pentru democrație, este important să facem asta”.
Florin Bălțeanu, Observator Funky citizens
Cu alte cuvinte: cineva trebuia să fie acolo. Și a fost el.
Prezența la vot pentru cei înscriși pe lista specială a fost mare. Dar explicația lui a fost foarte simplă. Cei care s-au înscris aici și-au propus să voteze, că altfel nu se mai înscriau.
Au fost oameni de toate vârstele, inclusiv cu copii.
Discuția a alunecat inevitabil spre sistemul electoral maghiar, care pare gândit special pentru a necesita explicații lungi.
Votul din diaspora nu funcționează ca în România, nu există parlamentari ai diasporei, iar voturile se duc în circumscripțiile din Ungaria. De asemenea, există o combinație între vot uninominal și liste de partid.
„E un sistem foarte complicat”, mi-a explicat Florin.
Există și mecanisme mai… creative. Surplusul de voturi de la uninominal poate ajunge la lista de partid.
O bună parte din zi a fost dedicată votului prin corespondență, care funcționează după propriile reguli, dar asta o să explic mai jos.
La finalul zilei, Florin a avut de completat procesul verbal.
„În procesul verbal de la finalul votului celor ce nu au reședința în Ungaria, erau rubrici pentru observatori, le-am scris că nu am identificat probleme. Căci nu am identificat. Probabil era mai bine să fi știut maghiară, sper să nu fi trecut pe lângă mine ceva aiurea, nu am avut subtitrare”, a explicat el.
Ce spun cifrele despre înfrângerea lui Viktor Orban
Cifrele au vorbit în locul oamenilor care, pe bună dreptate, erau poate prea lipsiți de cheful de a vorbi despre politică într-o duminică însorită, înflorită și care parcă te ruga să bei o cafea pe malul unui lac, sau ceva similar.
Pentru cetățenii maghiari cu reședința în Ungaria, care s-au înscris să voteze la ambasadă 109 persoane au fost înscrise, 98 au votat și 2 au fost respinse pentru că nu se înscriseseră în prealabil.
Separat, există votul celor cu reședința în afara Ungariei, un sistem mai complicat, dar și mai interesant.
În registrul special apar 206.385 persoane cu adrese în România. Datele rămân acolo timp de 10 ani, dacă nu anunță cineva altceva. De exemplu decesul.
Buletinele de vot se trimit la adresa din registru sau la alta, dacă alegătorul cere asta. Cu alte cuvinte, sistemul funcționează și pe bază de încredere. Și, uneori, pe bază de actualizări care poate nu mai vin.
Plicuri, urne și libertatea de a nu vota unde ai venit
La ambasadă, pentru votul prin corespondență a avut o matematică ciudată: 133 persoane au cerut să ridice plicurile de aici, iar 144 de plicuri au fost depuse în final
Diferența e posibilă pentru că, dacă ridici plicul de la ambasadă, nu ești obligat să votezi acolo, iar dacă votezi acolo, nu e obligatoriu să fi luat plicul de acolo.
N-am intrat în ambasadă. Nu pentru că n-aș fi vrut, ci pentru că n-am fost lăsat. Așa că reportajul acesta e scris de la poartă, sub o magnolie spectaculoasă.
Proiecțiile oficiale bazate pe numărătoarea a peste 98% din voturi au arătat că partidul de centru-dreapta, pro-UE, Tisza, condus de Péter Magyar, a câștigat 138 de mandate.
Adică o majoritate crucială de două treimi, în parlamentul de 199 de membri, devansând partidul Fidesz al lui Orbán, care a adunat 55 de mandate.
După 16 ani în care Viktor Orbán a fost genul de lider care părea că a învățat sistemul pe de rost, și l-a mai și rescris pe alocuri, înfrângerea lui n-a venit cu zgomot nici măcar la câteva sute de kilometri distanță, la București.
CITEȘTE ȘI: FOTO | Stațiile de metrou din București, ilustrate ca pisici. „Fiecare are o poveste”
