Cele aproape patru zile de city-break în Varșovia au trecut repede, dar au fost o adevărată gură de aer. Încă din prima zi petrecută în capitala Poloniei, nu am putut să nu observ modul în care este folosit spațiul public: trotuarele sunt libere, fără mașini parcate, pistele de biciclete sunt aproape peste tot, iar transportul public este foarte bine pus la punct.
Biletele de avion au costat cât un drum cu trenul în România, poate chiar mai puțin, iar zborul a durat în jur de o oră și jumătate, cu decolare de pe aeroportul Băneasa. La aterizarea pe aeroportul Chopin, situat la 10 kilometri de Varșovia, am luat trenul metropolitan.
Trotuare libere și zone pietonale
Printre primele lucruri observate la sosirea în Varșovia au fost trotuarele libere. În zonele centrale și rezidențiale din capitala Poloniei, mașinile sunt parcate lângă trotuar, nu pe trotuar, astfel că spațiul rămâne liber pentru pietoni.
În multe locuri există stâlpișori sau delimitări care împiedică accesul autoturismelor pe trotuare. Trotuarele sunt în general largi și fără obstacole, în afara celor din zonele unde au loc diverse construcții în apropiere.
Chiar dacă legislația din Varșovia permite parcarea vehiculelor (până la o masă maximă autorizată de 2,5 tone) pe trotuar fie complet, fie cu roțile pe o parte sau cu axul din față, cu condiția să lase o distanță minimă de 1,5 metri pentru trecerea pietonilor, multe dintre trotuarele pe care le-am văzut erau libere.
Varșovia se remarcă și prin existența zonelor pietonale, care nu sunt deloc puține. Astfel de zone există de-a lungul întregului oraș, nu doar în zonele frecventate de turiști, și sunt dedicate exclusiv pietonilor.
CITEȘTE ȘI Modernizarea liniilor de tramvai, pe Lotul 6: stadiul lucrărilor pe Dimitrie Pompeiu și Petricani
Varșovia, capitala cu sute de kilometri de piste de biciclete
Mersul pe bicicletă este destul de popular în Varșovia, lucru care se reflectă și în infrastructura dedicată.
Spre deosebire de București, Varșovia are o rețea extinsă de piste de biciclete, dezvoltată mai ales în ultimii ani. Multe dintre pistele de biciclete pe care le-am văzut sunt separate de carosabil, amenajate chiar pe trotuar, iar bicicliștii nu sunt nevoiți să circule printre mașini.
Mai mult, Varșovia are un sistem public de bike-sharing popular printre localnici, dar și printre turiști, numit Veturilo, cu sute de stații disponibile și prețuri foarte accesibile.
În general, primele 20 de minute sunt gratuite. Din păcate, nu am avut ocazia să încerc acest serviciu în timpul scurtei șederi, însă cu siguranță rămâne o opțiune pentru o altă vizită.
La o simplă căutare pe Google, aflăm că Varșovia, oraș cu suprafața de 517 kilometri pătrați, are peste 700 de kilometri de piste de biciclete, potrivit datelor din 2022, în timp ce Bucureștiul are 56,3 kilometri de piste, după cum a scris Buletin de București AICI.
Bucureștiul are, însă, o suprafață mai mică, de 240 de kilometri pătrați.
Transportul public din Varșovia
Așa cum am menționat, transportul public din Varșovia este foarte bine pus la punct și include metrou, tramvaie, autobuze și tren metropolitan, toate integrate într-un sistem unic. Pentru verificarea traseelor și achiziționarea de bilete, a fost nevoie de o singură aplicație, alimentată direct de pe card.
Prețurile sunt accesibile și diferă în funcție de timp. De exemplu, un bilet de 20 de minute costă 3,40 zloți, adică puțin peste 4 lei. Biletul de 75 de minute costă 4,40 zloți (aproximativ 5,2 lei), în timp ce unul de 90 de minute costă 7 zloți (8,3 lei). Acestea sunt principalele opțiuni de bilete pentru Zona 1 – Centru.
Chiar dacă metroul are doar două linii și 39 de stații, nu mi s-a părut aglomerat, inclusiv în serile de joi și vineri, însă circulă la intervale scurte, la orele de vârf.
Un alt detaliu care m-a surprins a fost trenul metropolitan, pe care l-am folosit atât la sosirea în oraș, cât și la plecare. În ultima zi, am luat trenul chiar din centrul Varșoviei, iar drumul către aeroport a durat în jur de 20 de minute.
Bonus: mixul de clădiri noi și vechi
După ce a fost distrusă în proporție de peste 80% în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Varșovia a trecut printr-un amplu proces de reconstrucție. Procesul de modernizare continuă și în prezent, lucru care se observă în mixul de clădiri noi și vechi.
Centrul vechi (care nu este chiar vechi, ci reconstruit după război) are numeroase clădiri colorate, similare cu cele din alte capitale europene, în timp ce zonele noi se caracterizează prin clădiri înalte, din sticlă, motiv pentru care Varșovia mai este numită și „New York-ul Europei”. Bineînțeles, nu lipsesc din blocurile comuniste din beton, care reflectă trecutul orașului.
Am reușit să văd o panoramă a orașului de la etajul 30 al Palatului Culturii și Științei, iar terasa este securizată, un punct forte pentru cei care mine, cărora nu le este confortabil să privească în jos, de la peste 100 de metri înălțime.
Varșovia este recunoscut și ca un oraș cu multe spații verzi, însă l-am vizitat în perioada 19 – 22 martie, la puțin timp după ce iarna a trecut, așa că nu am apucat să văd natura înverzită.
Un alt lucru pe care l-am observat în Varșovia a fost că, deși este o capitală cu peste 1,8 milioane de locuitori, nu mi-a dat senzația că este prea aglomerată. Nu știu dacă este datorită perioadei din an în care am vizitat-o sau din alte motive, însă orașul pare destul de „aerisit”.
Concluzii
Diferențele dintre București și Varșovia țin atât de infrastructură și de transportul public, cât și de modul de utilizare al spațiului public, care este mult mai prietenos cu pietonii, nu doar cu mașinile. Capitala Poloniei nu este perfectă, însă poate fi un model pentru cea a României, mai ales din punctul de vedere al transportului și infrastructurii pentru bicicletă.
