Am ajuns în Parcul Tineretului într-o zi în care mulți dintre vizitatorii parcului au ales să rămână în case, convinși sau nu de ploaia preconizată. Așa, printr-o simplă plimbare pe aleile din parc, odată ce am ajuns la buza lacului, am întâlnit una dintre „pajiștile urbane din cartierul Berceni”.
Nu e un teren mare, după cum probabil s-ar aștepta unii. Din contră, sunt două bucăți de pământ de mărimea unui magazin de cartier, care își propun să aducă o stare de bine atât locuitorilor, cât și populației sălbatice găzduite de parc.
La fața locului i-am găsit pe voluntarii Asociației Parcul Natural București, dar și pe coordonatorii lor, care grădinăreau pe terenul pajiștii urbane.
Fie că băteau țăruși în pământ, pentru a împrejmui zona pe care o îngrijesc cu sfoară, fie că curățau potecile care îi vor ghida pe trecători pe un traseu explicativ al biodiversității din parc, fiecare avea un rol bine stabilit și nimeni nu se oprea, în antiteză cu vremea ploioasă.
Recunosc că „forfota” de aici era singura „pată de culoare” într-un peisaj în care, în afară de mine, voluntari și ceva alergători grăbiți parcă spre finish-ul unui maraton, parcul ar fi fost cu totul sinistru.
Pajiștile urbane din Berceni reprezintă un proiect ce ar trebui „scalat”
Arealele acestea îngrijite de comunitate, de tip pajiște, au un rol mult mai important decât ne-am aștepta în viața noastră. Pe lângă faptul că sunt frumoase privirii, întrucât mai vedem și altceva decât panseluțele din intersecții, ele au un rol de zonă tampon pentru praful urban.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează acest concept, dar și cât de greu este de întreținut un astfel de spațiu, reporterii Buletin de București au discutat la fața locului cu Alex Opriță, unul dintre membrii Asociației Parcul Natural București.
Întrebat despre cum primesc locuitorii pajiștile din interiorul orașului, acesta ne-a spus că „toată lumea se bucură foarte mult de perioada de înflorire, când e o explozie de culoare, de viață. Unii înțeleg mai puțin că e nevoie și de perioada în care pajiștea e lăsată să se usuce înainte de a fi cosită, pentru că plantele trebuie să ajungă la maturitate, să facă semințe, iar semințele să se scuture pe sol”.
Potrivit acestuia, pajiștile urbane reprezintă un proiect care ar trebui sprijinit de către primăriile de sector, cu atât mai mult cu cât întreținerea lor implică un minimum de efort.
Mai mult, referitor la proiectul din Parcul Tineretului, acesta a mai adăugat că dacă oamenilor li s-ar fi explicat că zona nu este lăsată în paragină, aceștia nu îl mai percep „ca pe o neglijență” și înțeleg care sunt beneficiile lui.
Întrebat și despre momentele mai dificile ale acestor amenajări, din zone intens circulate precum un parc, Alex a mai explicat că oamenii tind să rupă florile sau să calce cu piciorul iarba pentru a circula pe drumul cel mai scurt.
„ Ce ne-a supărat mai tare e că avem o insulă de cuibărire pe lac, în care cuibăresc chirele de baltă, iar primăvara trecută, după ce am amplasat-o, cineva a intrat în lac și a smuls-o. Nu am înțeles gestul, însă am reamplasat-o și, din fericire, chirele s-au întors și au avut și o pereche de pui, aici, în Tineretului”, a adăugat acesta, în timp ce voluntarii mai aduceau materiale pentru trasarea potecilor.
Voluntariatul, o muncă cu multe satisfacții
Printre picăturile răzlețe de ploaie, sosite parcă pentru a-i încurca pe cei ce au venit să îngrijească printre altele și „hotelul insectelor”, am avut ocazia să fac cunoștință cu o parte dintre voluntari.
Așa am ajuns să stau de vorbă cu Viorel, un pasionat de fotografie a vieții sălbatice, care s-a decis să activeze și în zona voluntariatului de mediu. Printre amalgamul de întrebări pe care i le-am pus, mi-a atras însă atenția dedicarea de care a dat dovadă atunci când mi-a vorbit despre cum a salvat un corcodel chiar în urmă cu câteva zile.
Viorel se afla chiar de 1 aprilie, de Ziua Mondială a Păsărilor, în Lunca Dâmboviței. Se aștepta să surprindă câteva berze, însă odată ajuns, acesta a rămas șocat de un corcodel prins în gută de pescuit. Ziua lui de fotografie s-a transformat în scurt timp într-o misiune de salvare a corcodelului.
„După ce a ajuns echipajul de la Poliție Locală, ei au sunat și Pompierii, însă a fost într-adevăr o intervenție destul de greoaie, pentru că nu aveau pe unde să bage barca pe apă. […] După ce l-au scos de pe luciul de apă, au venit și mi l-au dat mie să-l țin, moment în care l-am dus să fie operat”, a declarat Viorel despre incidentul din urmă cu câteva zile.
În același timp, Camelia, una dintre colegele lui Viorel, ne-a spus în vreme ce lucra la amenajarea pajiștei urbane că pentru ea, faptul că poate contribui la amenajarea unei astfel de zone verzi este un moment foarte special pentru ea.
„Mi- aș dori să văd că Sapiens nu se mai pune în vârful piramidei și că își dă seama că degradarea pământului a început o dată cu apariția lui. Ar trebui să-i dăm naturii creditul pe care îl merită”, a declarat aceasta pentru Buletin de București.
