Apa sărată din Marea Neagră a urcat, în această vară, până la 20-25 de kilometri în amonte pe brațul Sfântu Gheorghe, pe fondul celui mai scăzut debit al fluviului din ultimii ani. Scăderea nivelului Dunării reprezintă un fenomen care pune în pericol sursele de apă potabilă ale localităților din apropierea gurilor de vărsare, arată studiul Water Resources System Safe Operating Space in a Changing Climate and Society.
Cercetarea face parte dintr-un un proiect finanțat de Uniunea Europeană, la care a participat și GeoEcoMar, institut de cercetare cu sediul în București, îl modelează de patru ani ca variantă posibilă pentru viitor, pe fondul schimbărilor climatice.
Studiul a inclus inclusiv scenariul care a avut loc anul acesta pe Dunăre: scăderea nivelului apei la un minim record, ceea ce a provocat o criză energetică în România, dar și în Austria și Ungaria.
Varianta aceasta, analizată de cercetători încă din 2022, s-a produs în realitate chiar înainte ca proiectul de cercetare să se încheie.
Riscurile aduse de scăderea nivelului apei Dunării
Studiul SOS-WATER a avut un buget total de peste 4,1 milioane de euro, integral suportat din fonduri europene, a pornit pe 1 octombrie 2022 și se încheie pe 30 septembrie anul acesta.
Coordonat de Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate (IIASA) din Austria, proiectul reunește universități și institute de cercetare din Olanda, Italia, Spania, Germania, Norvegia, Vietnam și România și își propune să stabilească un cadru științific pentru gestionarea sustenabilă a resurselor de apă în condițiile schimbărilor climatice — de la lipsa apei și degradarea calității ei, până la pierderea biodiversității acvatice.
Practic, cercetătorii construiesc modele care combină simulări hidrologice avansate cu evaluări ale impactului asupra ecosistemelor și date din observarea Pământului prin satelit, pentru patru mari bazine hidrografice folosite ca „studii de caz”: Dunărea, râul Jucar din Spania, Mekong și Rinul.
Partenerul român din proiect este Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină — GeoEcoMar, cu sediul în București.
În cadrul SOS-WATER, „studiul de caz” Dunărea a acoperit atât zona alpină a cursului superior, afectată de topirea gheții și a zăpezii, cât și Delta Dunării, unde cercetătorii analizează calitatea apei, gestionarea apelor subterane, biodiversitatea și impactul schimbărilor climatice, potrivit descrierii publicate de proiect.
Cercetători Irina Dinu și Adrian Stănică au publicat anul trecut o lucrare științifică ce a modelat în detaliu circulația apei în Delta Dunării, folosind un model hidrodinamic 3D care acoperă aproximativ 500 de kilometri de brațe, canale, lacuri și zonă marină de coastă.
Printre scenariile testate de cercetători s-a numărat și cel al pătrunderii apei sărate dinspre Marea Neagră până la 20 de kilometri în amonte, în condiții de secetă și reducere a debitului de vară, din cauza scăderea nivelului Dunării, exact tipul de fenomen înregistrat, în realitate, în această vară de 2026.
Vara 2026: scenariul de risc, în timp real
Debitul Dunării la Bazias, punctul de intrare al fluviului în România, a scăzut dramatic în această vară. La sfârșitul lui iulie, potrivit unei analize a Centrului Interdisciplinar de Studii Avansate al Universității din București (CISA-ICUB), debitul a ajuns la circa 1.630 de metri cubi pe secundă, aproximativ o treime din nivelul normal pentru această perioadă (în jur de 4.700-4.750 mc/s), cu momente în care a coborât sub 1.500 mc/s.
În perioada 16-17 august, potrivit datelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și Administrației Fluviale a Dunării de Jos, debitul la Bazias a fost de doar 1.350 mc/s, față de o medie de circa 3.900 mc/s pentru luna august.
Acest debit slăbit nu mai poate „împinge” înapoi apa mai densă, sărată, dinspre mare — fenomen numit „pană salină”. Alfred Vespremeanu-Stroe, profesor de geografie la Universitatea din București, a explicat că riscul principal a vizat localitățile din apropierea gurilor de vărsare care își extrag apa potabilă direct din fluviu.
Dacă „pana salină” ajungae la prizele de captare, apa extrasă putea deveni salmastră și improprie consumului. Debitele reduse și circulația mai lentă a apei favorizează, în plus, scăderea nivelului de oxigen și înflorirea algelor, cu riscuri suplimentare pentru ecosistemul Deltei.
Subiect descoperit cu sprijinul Știință și comunicare.
