Cercetătorii de la Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Academia Română au realizat prima hartă națională a zonelor din România unde există riscul să cadă stânci. Harta ar putea fi folosită de autorități pentru a prioritiza investițiile și lucrările de protecție în zonele cu risc ridicat.
Studiul „Spatial modelling of potential rockfall occurrence in Romania using the weight of evidence method” a cartografiat circa 1.500 de kilometri pătrați de zone cu risc ridicat și arată că infrastructura de transport – în special drumurile și căile ferate care traversează munții – ar trebui să fie printre prioritățile autorităților.
Cercetarea nu încearcă să prezică momentul în care se va produce o prăbușire de roci, ci să răspundă la o întrebare esențială: unde este cel mai probabil ca astfel de evenimente să aibă loc, menționează autorii hărții.
Carpații Meridionali, zona unde există riscul cel mai mare să cadă stânci
Carpații Meridionali concentrează cele mai întinse suprafețe cu risc ridicat de prăbușiri de stânci (97% din cei 1.500 de kilometri pătrați analizați). Autorii explică faptul că relieful abrupt, caracteristicile geologice și alți factori naturali fac ca această regiune să fie mai predispusă la astfel de fenomene decât restul țării.
„Rezultatele arată că peste 18.000 km² din teritoriul României sunt adecvați pentru evaluarea riscului de căderi de pietre, în timp ce aproximativ 1.500 km² prezintă un potențial ridicat de apariție a acestor fenomene.
Carpații Meridionali s-au evidențiat ca fiind zona cea mai vulnerabilă, iar analiza statistică efectuată pe întreg teritoriul Carpaților și al Subcarpaților a evidențiat faptul că factorii topografici și de mediu sunt principalii factori care determină distribuția căderilor de pietre”, menționează studiul.
Cercetătorii au analizat 1.743 de locuri unde s-au produs deja căderi de roci, menționate în literatura de specialitate, hărți geologice și date de teren, pe care au aplicat 19 criterii. A rezultat astfel că parametrii legați de vegetație pot aduce o contribuție importantă la prezicerea apariției potențiale a căderilor de pietre, deși influența lor trebuie interpretată cu prudență în contextul geomorfologic și de mediu mai larg.
„În plus, factorii topografici (panta, curbura, rugozitatea) sunt predictori importanți atunci când sunt combinați cu condiții de utilizare a terenului favorabile căderilor de pietre. Concluziile noastre sunt în concordanță cu literatura științifică și cu observațiile de teren, iar rezultatele abordării probabilistice au fost validate cu o precizie de 94%”, precizează documentul.
„Căderile de pietre sunt singurele alunecări de teren care au generat pierderi de vieți omenești în România, din cauza vitezei și forței pe care le dezvoltă. Chiar și roci de dimensiuni relativ mici pot crea probleme mari din cauza energiei pe care o acumulează în cădere, iar locurile turistice extrem de spectaculoase, respectiv cheile, stâncile și văile cu pereți verticali, au și un risc ridicat de cădere de rocă”, a explicat conf. univ. dr. Mihai Niculiță, de la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, co-autor al studiului.
Drumurile și căile ferate, cele mai expuse
Potrivit cercetătorilor, drumurile și căile ferate care traversează zonele montane sunt cele mai expuse efectelor prăbușirilor de stânci, iar harta poate fi folosită pentru a identifica sectoarele unde sunt necesare lucrări de protecție sau monitorizare.
Studiul nu întocmește o listă a drumurilor sau căilor ferate aflate în pericol și nici nu clasifică traseele în funcție de risc. În schimb, oferă un instrument prin care administratorii infrastructurii pot identifica sectoarele vulnerabile și pot stabili unde sunt necesare investiții.
Deși cercetarea nu face un clasament al județelor, hărțile arată că cele mai expuse sunt zone din județele traversate de Carpații Meridionali, precum Argeș, Vâlcea, Gorj, Hunedoara și Caraș-Severin.
Suprafețe cu susceptibilitate ridicată apar și în alte sectoare ale Carpaților Orientali și Occidentali, precum și în Subcarpați, însă pe arii mai restrânse.
Un bărbat a fost ucis în luna iulie de o stâncă prăbușită pe Valea Oltului
Pe 21 iulie, un bărbat de 71 de ani a murit după ce a fost lovit de un bolovan rostogolit de pe un versant. Piatra a trecut prin parbrizul autoturismului și l-a izbit în față pe pasager. Șoferița fiica victimei a scăpat nevătămată, potrivit Știrilor Pro TV.
Mașina în care se aflau șoferița de 36 de ani și tatăl ei se îndrepta dinspre Vâlcea spre Sibiu. La kilometrul 240 de pe Drumul Național 7, aproape de intrarea în localitatea Lazaret, într-o zonă împădurită, s-a produs tragedia.
Bolovanul s-a desprins de pe versantul aflat în stânga mașinii, a zburat prin aer, peste un sens de mers, și a căzut peste parbrizul autoturismului. Bărbatul aflat pe locul din dreapta a fost lovit drept în față. Un echipaj medical ajuns imediat la fața locului a încercat să resusciteze victima, însă fără succes.
CNAIR a justificat faptul că acolo nu existau plase de siguranță împotriva căderii de stânci, cum se găsesc în multe alte locuri de pe Valea Oltului, pentru că era o zonă împădurită.
„Niciodată nu au căzut pietre în zona respectivă. Nici acum nu ar fi trebuit să cadă”, a declarat Alin Șerbănescu, purtătorul de cuvânt al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere.
Subiect descoperit cu sprijinul Știință și comunicare.
