Bucureștiul este un oraș al paradoxurilor, cea mai dinamică capitală europeană în ultimii 20 de ani, cu un PIB pe cap de locuitor mai mare decât al Bulgariei, orașul are o calitate a vieții mult sub cea a surorilor sale vest europene. Lipsa infrastructurii, a unui transport în comun performant, sigur și fiabil, aglomerarea urbană haotică, problemele legate de alimentarea cu apă caldă sau de igienizare a spațiilor publice trimit capitala României înapoi în timp.

Fiecare administrație locală care s-a perindat la conducerea celui mai mare oraș al țării a adus promisiuni, multe pe termen scurt, puține pe termen lung, de substanță, proiecte majore care să influențeze dezvoltarea sa în viitor. Și mai puține au prins viață. Victorii mici care nu schimbă mult din proiecția viitoare a Capitalei, care are nevoie de un plan integrat de modernizare, de ecologizare, de transformare a sa într-un hub economic al Balcanilor.

Sarcina autorităților, ca în mai toate domeniile, a fost preluată în acești ani de stagnare de organizații civice, de inițiative private care încearcă să suplinească lipsa de viziune a aleșilor. Oamenii care vor să se implice în identificarea și stabilirea unor căi de acțiune care să schimbe la față Bucureștiul, să recupereze anii pierduți fără proiecte majore, pentru o dezvoltare urbană durabilă, pentru un viitor mai bun.

Samuel Stancu e unul dintre acești oameni, care a vrut să se implice, să adune alături de el alți oameni cu idei, vizionari, care nu vor ca viitorul să fie doar în mâinile unor aleși locali.

foto Samuel Stancu

Urbanist, absolvent al Facultății de Urbanism din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” București, Samuel este pasionat de urbanismul participativ, iar în ultimii doi ani a aprofundat tehnicile de co-design în urbanism și s-a axat pe problemele de mobilitate urbană din orașe. A fondat Urbanism Activ București, un proiect ce își propune îmbunătățirea calității vieții în București prin intervenții punctuale, rapide și temporare, realizate cu ajutorul comunității. În primăvara anului acesta a co-organizat un eveniment civic și cultural în cadrul căruia a lansat și un mini-ghid de intervenții urbane bazat pe urbanismul tactic, dedicat societății civile.

Colaborează cu UrbanizeHub, o altă inițiativă civică de agregare a ideilor comunității, în calitate de consultant și se ocupă de proiecte de regenerare urbană, urbanism participativ și la redactarea a diferite materiale legate de dezvoltarea urbană.

Proiectul Orașele românești, încotro? O viziune pentru 2030 dezvoltat de Urbanizehub se face o analiză la rece a Capitalei, un SWOT care concentrează problemele majore ale orașului dar și oportunitățile pe care poate miza.

BUCUREȘTI (PIB-PPS 2018 = €45,944 / Media UE-27 2018 = €30,200)

Puncte tari: Cea mai dinamică capitală europeană în ultimii 20 ani și în top 20 în UE în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Un oraș cu un sector privat foarte dinamic, ce a trecut printr-un proces de transformare fulminant. Un cost al vieții relativ scăzut ce permite orașului să atragă forță de muncă din toată țara și din afară.

Puncte slabe: O calitate a vieții mult sub potențial (cu trotuarele ocupate permanent de mașini, cu apa caldă și termică devenite un lux, și cu căpușe și șobolani ce au transformat capitala într-un mare focar de infecție), o lipsă de viziune și penurie de proiecte majore asumate de administrația locală, și o zonă metropolitană disfuncțională (periferia Bucureștiului s-a dezvoltat pe principiul dinte-pauză-lipsă-gaură-pumn-în-freză-și-șut-în-fund). Bucureștiul este ca un alergător ce câștigă cursa, dar cu bandă adezivă în loc de papuci și cu pantaloni rupți în fund. Lumea îi aplaudă realizările dar nu îl invită niciodată la petrecerea de după cursă sau la masa granzilor.

Oportunități: Bucureștiul este cel mai mare și mai dinamic oraș din regiune și va continua să domine regiunea și în anii ce urmează. Dacă va reuși o schimbare la față, a la Oradea, va deveni și unul dintre cele mai atractive centre urbane pentru expați și o metropolă globală de top.

Oraș inspirație: Londra – orice metropolă globală de top este și un centru financiar mare, iar Londra a devenit hub-ul economic al Europei. Odată cu Brexitul, multe conglomerate financiare se vor reorienta și Bucureștiul trebuie să se poziționeze strategic, pentru a deveni hub-ul financiar al regiunii.

Am vorbit cu Samuel Stancu despre ideile sale, despre planurile de viitor ale platformelor civice pe care acționează și despre Capitala pe care și-ar dori-o.

Cum ar trebui direcționate bugetele Capitalei în următorii ani, ca la Puncte Slabe Bucureștiul să nu mai primească calificativele unui oraș dintr-o țară subdezvoltată?

Există o strategie legată de viitorul Bucureștiului (Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană) care ar trebui consultată de către actuala administrație. Ea a fost elaborată în ultimii doi ani de zile cu aproape toți actorii importanți din oraș și trebuie ținut cont de această strategie atunci când se finanțează investițiile majore ale Bucureștiului. Legat de principalele probleme ale Bucureștiului din prezent le putem împărți în trei categorii mari, în funcție de prioritatea de intervenție.

  • Prima este legată de trafic:

Ne-am dori să vedem un management mai bun al traficului, un transport public organizat, curat și eficient dar și mai multe soluții de mobilitate alternativă.

  • A doua este apa caldă:

Este inacceptabil ca într-o capitală europeană în anul 2021 să existe acest tip de probleme. Însă situația actuală e oarecum de înțeles și se datorează în primul rând lipsei de implicare. Nimeni nu și-a asumat acest proiect esențial iar rezultatele le simțim pe propria piele. Este important să se rezolve cât mai rapid această problemă și să acționăm din timp pentru a preveni alte dezastre de genul acesta.

  • A treia se referă la spațiile publice și calitatea vieții:

Bucureștiul este într-o criză acută în ce privește spațiile publice, cu precădere în cartiere. S-a observat asta în special în timpul pandemiei. Amenajarea spațiilor verzi, regenerarea urbană a cartierelor de blocuri, introducerea mobilierului urban, toate țin de spații urbane care să fie folosite de cetățeni, toate țin de investiții în calitatea vieții. S-au făcut multe investiții de acest gen în București, însă suntem departe de alte orașe europene ca Amsterdam, Copenhaga sau Paris.

La polul opus Bucureștiul este cea mai dinamică capitală europeană a ultimilor ani, și comparațiile PIB-ului său se fac cu alte orașe mari sau chiar cu Bulgaria. Cum trebuie acționat ca acest lucru să se reflecte și in imaginea orașului? De unde trebuie început?

Se vorbește în ultimul timp despre regiuni metropolitane și descentralizare. Pentru a putea acționa coordonat și pentru a transforma administrația dintr-o entitate reactivă într-una pro activă este necesară o simplificare a aparatului administrativ.

Împărțirea Bucureștiului în sectoare, cu sarcini neclare și teritorii diferite, este ceea ce ține pe loc dezvoltarea Bucureștiului. Atunci când sunt 7 primării într-un oraș, există și vor exista disensiuni în ce privește macro proiectele de dezvoltare urbană și proiectele de infrastructură iar până nu va exista o coerență nu putem vorbi de o evoluție a Bucureștiului care să reflecte punctele forte și competențele distinctive pe care le are. Însă nu doar împărțirea este problema. 

În continuare există o discrepanță între administrație și cetățean. Lipsește colaborarea, transparența și dialogul, componente esențiale pentru un ecosistem urban. Acest lucru are un impact negativ direct asupra imaginii unui oraș și se poate observa chiar și în București, la o scurtă plimbare prin oraș. 

E nevoie de oameni mai eficienți în administrație, oameni care să comunice între ei dar mai ales cu comunitatea. Actorii urbani trebuie să fie implicați măcar în procesul consultativ, dacă nu și direct, în cel decizional, de elaborare de politici urbane. Aceștia sunt primii pași necesari pentru generarea unui oraș al viitorului, dinamic și inovator.

Din punct de vedere al infrastructurii cum ar trebui dirijate finanțările în viitor? Care ar trebui să fie prioritățile?

Bucureștiul este un oraș care poate fi admirat cel mai bine pe jos, însă noi continuăm să proiectăm străzile pentru mașini.

Timp de multe decenii, dezvoltarea funcționalistă a planificării spațiale a redus atribuțiile infrastructurii rutiere doar la cea de circulație, de spațiu dedicat automobilului. Nevoia pentru calitatea spațiilor publice în orașe este urgentă iar mutilarea acestora în detrimentul carosabilului trebuie să înceteze. Investițiile majore trebuie să se concentreze către un transport urban eficient și spații publice de calitate, pietonale.

Comunitatea trebuie să fie pe primul loc. Este important ca administrația locală să înțeleagă că investițiile în mobilitatea urbană integrată și utilizarea tehnologiilor inovatoare trebuie să aibă ca obiectiv final crearea unui impact pozitiv asupra calității vieții oamenilor, protejarea mediului și dezvoltarea sustenabilă a orașului.

În plus, cu cât un oraș poate fi parcurs mai ușor pe jos, cu cât acesta are mai multe spații pietonale sau piste de bicicletă, cu atât oamenii care trăiesc în acel oraș sunt mai sănătoși.

Se poate găsi o armonizare a politicilor de mediu cu cele de optimizare a traficului, de creștere a mobilității?

Cu siguranță! Cele două nu se exclud. Ba chiar se completează una pe cealaltă. Odată ce se va descuraja utilizarea autovehiculelor personale și se va face trecerea la moduri mai eficiente de transport, cum ar fi transportul public sau mijloacele blânde, nu numai că va exista o îmbunătățire semnificativă în ce privește traficul dar se va simți și o reducere a poluării în orașe.

Tehnologia joacă un rol important în ce privește traficul, atât din punct de vedere al managementului rutier cât și al mobilității cu emisii scăzute. Sistemele de transport inteligent, prin camere de luat vederi și senzori, pot monitoriza traficul și lua decizii în timp real pentru fluidizarea acestuia. Apoi, aplicațiile de car-pooling, ride-sharing și car-sharing fac tranziția către flote de autovehicule nepoluante și descurajează necesitatea utilizării mașinii personale.

Așadar, oferirea unor alternative viabile de transport, împreună cu o strategie de taxare smart împotriva poluatorilor va crește mobilitatea și va reduce congestia și poluarea din orașe.

Cum vedeti dezvoltarea integrata a unei zone metropolitane care sa integreze si orașele si comunele din proximitatea Capitalei? Ar fi un atu sau o complicație în plus? Alte probleme care se adaugă la cele deja existente.

La o primă vedere, așa ar părea. Însă avantajele unui astfel de proiect ar depăși cu mult aparentele dezavantaje. În primul rând vorbim despre bani:  o accesare mai facilă a fondurilor UE, o alocare mai mare de fonduri de la buget pentru localitățile mici și atractivitate mai mare pentru investitori. Apoi, o gândire integrată asupra problemelor de trafic și infrastructură ar oferi rezolvări ce ar decongestiona toată zona metropolitană.

În plus, calitatea locuirii și a vieții în general s-ar îmbunătății semnificativ. Atunci când ai o identitate regională, e ușor să cooperezi și să găsești soluții la probleme specifice. Avem foarte multe exemple de regiuni metropolitane de succes, atât în Europa cât și pe alte continente, iar faptul că ei au reușit este dovada clară că și noi putem.

Probabil că cele mai simplu de aplicat soluții de dezvoltare urbană sunt cele deja implementate de alții, verificate, un know-how care ne-ar scuti de improvizații sau de încercări eșuate. Ce exemple de astfel de proiect aveți? Am citit despre orașul de 15 minute de exemplu. Ce ar presupune pentru București un astfel de concept?

Conceptul orașului de 15 minute a devenit mai popular în perioada pandemiei. Acesta presupune a avea în proximitatea locuinței toate cele necesare în mai puțin de un sfert de oră de mers pe jos sau cu bicicleta. Un astfel de model de planificare pune pe primul loc omul, nu mașina, și are ca scop limitarea mobilității personale astfel încât să nu se mai producă congestii în oraș.

Deși în Europa a luat amploare acest tip de planificare, trebuie avut în vedere că nu putem transplanta orice proiect în țara noastră. Istoric vorbind, orașele europene au apărut sau au fost proiectate cu mult timp înainte de apariția automobilului și sunt astfel mai potrivite pentru acest tip de intervenții. Bucureștiul, ne place sau nu ne place, este proiectat pentru mașini: o bandă de circulație are 3,5 m lățime – foarte mult în comparație cu alte orașe europene, avem artere cu câte 4-5 benzi pe sens chiar în centrul orașului și bineînțeles mari platforme betonate pentru parcări, tot în zona centrală. Așadar, orașul de 15 minute trebuie adaptat contextului est-european și poate deveni în schimb un oraș de 20 sau chiar 30 de minute. Un astfel de proiect este Proiectul Liniei, unde UrbanizeHub împreună cu Primăria Sectorului 6, prin tehnici de urbanism participativ, va contura o soluție care va modela spațiul public adiacent străzii Liniei din cartierul Militari. Fosta linie de cale ferată și terenul adiacent vor deveni un parc linear ce va putea fi folosit ca un coridor ecologic pentru deplasări active. Avantajul acestui proiect constă în conectarea periferiei cu centrul și posibilitatea de extindere într-un sistem de spații verzi și parcuri, ce ar putea crea pe direcția Vest-Est o nouă axă verde în oraș, creând premisele unui oraș de 15 minute.

Am discutat despre bani, bugete, proiecte, infrastructura. Dar cum schimbam oamenii? E nevoie de o schimbare de paradigma, ca orașul viitorului să fie funcțional. Cum credeți că se poate face această schimbare a mentalităților?

Este clar, este nevoie de educație. Acest lucru se face în timp, cu multe eforturi și resurse și cu efecte viitoare, nu imediate. Exemplul cetățenilor este un catalizator. Micile gesturi, de la adunatul unei hârtii aruncate de altcineva până la implicarea în grupuri de inițiativă civică arată că orașul este o extensie a casei noastre și vrem să avem grijă de el. Schimbarea de paradigmă se va întâmpla atâta timp cât cetățenii vor fi implicați și le va păsa de orașul lor. Orașul viitorului are cetățeni implicați ce pot naște mici proiecte care să modeleze viitorul Bucureștiului. Noi ca cetățeni suntem într-o mare măsură responsabili de cum arată Bucureștiul. O modalitate prin care putem accelera această schimbare a mentalităților este implicarea cetățenilor în procesul de luare a decizilor – urbanismul participativ. Acesta transferă puterea absolută a luării deciziei din mâna autorităților în mâna cetățenilor și încorporează ideile și sugestiile acestora în intervenția respectivă. Astfel, oamenii pot vedea deschiderea administrației și vor fi impulsionați să se implice mai mult în viața comunității din care fac parte.

Acest material face parte din seria „Marele București”, un proiect special, elaborat cu sprijinul Băncii Mondiale, care oferă asistență tehnică Primăriei Municipiului București pentru elaborarea Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană (Strategia #Bucuresti2050). Detalii pe EstiBucurești.org sau pe Facebook

Ne vedem și offline, să discutăm aplicat despre unde suntem acum și unde vrem să fim. Prima dezbatere are loc pe 15 septembrie, La Firul Ierbii, despre Nord vs Sud.

(Visited 567 times, 1 visits today)