Scandalul „abatoarelor de câini”, precum cel din Suraia sau Uzunu, a scos la lumină, pe lângă cruzimea din imaginile devenite virale, un mecanism public cu primării care externalizează serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, fără să existe controale. Buletin de București a dezvăluit recent că șapte primării din Ilfov au virat bani către adăpostul „Arca lui Noe”, pentru a scăpa de câinii fără stăpân din localități.
Buletin de București a discutat cu directoarea Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) București, Cătălina Trănescu. Ea este de părere că problema nu ține de lipsa legii, ci de modul în care aceasta este aplicată și controlată, de autoritățile locale și că, „fără verificări reale în teren, sistemul devine vulnerabil”.
Cazul adăpostului „Arca lui Noe” din Suraia, județul Vrancea, a intrat în atenția publică după apariția unor imagini care arătau tratamentele barbare, aplicate câinilor fără stăpân.
Adăpostul era operat de o firmă privată, care are contracte cu mai multe primării din țară, inclusiv din Ilfov, pentru capturarea și gestionarea animalelor. Dezvăluirile Buletin de București au arătat că sute de mii de euro, din banii Ilfovenilor, au ajuns la această firmă, iar de câini au fost trimiși în acest adăpost.
Unele administrații locale nu au putut furniza date esențiale despre soarta lor, deși legea le obligă să monitorizeze și să controleze activitatea operatorilor contractați.
Buletin de București: Cazul adăpostului din Suraia, operat de o firmă privată, a readus în discuție modul în care sunt gestionați câinii fără stăpân, prin contracte cu operatori privați. Ce ne arată acest caz, despre riscurile externalizării capacitatea autorităților locale de a controla aceste servicii?
Cătălina Trănescu: Conform OUG 155/2001, fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația de a organiza servicii de gestionare a câinilor fără stăpân, fie prin gestiune directă, fie prin gestiune delegată sau concesionare.
Cazul de la Suraia ne-a arătat că, atunci când legea nu este respectată și sunt încheiate contracte contestabile cu operatori privați, fără respectarea deplină a cadrului legal, apare un risc major: nu există un control real, constant și riguros din partea autorităților locale și astfel pot apărea derapaje grave.
Responsabilitatea este întotdeauna a autorității publice, indiferent cine execută serviciul. Dacă monitorizarea este slabă sau nu există, sistemul devine vulnerabil, iar abuzurile își fac loc.
Cazul a arătat imagini de o violență extremă, dar și un mecanism legal: contracte publice, eutanasiere permisă de lege. Unde se rupe, concret, lanțul?
Lanțul se rupe, de regulă, în zona de control și responsabilitate. Avem un mecanism legal, care permite anumite măsuri, inclusiv eutanasierea administrativă, dar acestea trebuie aplicate strict în condițiile legii și cu respectarea standardelor de bunăstare animală.
Problema apare atunci când contractele sunt tratate ca simple formalități, fără indicatori clari de performanță, fără verificări reale în teren și fără sancțiuni aplicate atunci când se constată abateri.
Lipsa transparenței și a controalelor reale permite ca astfel de situații să existe și să persiste.
Concret, conform art. 35, alin. (2) din HG 1059/2013 „Împuternicitul primarului emite decizii de eutanasiere exclusiv pentru câinii fără stăpân din adăposturile publiceadministrate de serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, respectiv de operatorii serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.”.
Prin urmare, eutanasierea la termen în adăposturile private nu este prevăzută de lege, dar totuși e practicată.
Legea permite eutanasierea după 14 zile. Este această prevedere o soluție sau o scurtătură?
Eutanasierea nu este obligatorie prin lege, ci este permisă, conform OUG 155/2001. Este o măsură care poate fi aplicată, în anumite condiții, dar nu reprezintă o soluție în sine.
În multe locuri din țară, eutanasierea este utilizată ca metodă principală de control al populației canine. Însă, realitatea ultimului deceniu, ne-a arătat clar că eutanasierea câinilor la termen nu reduce populația de câini de pe străzi.
Măsurile reale și civilizate sunt în special sterilizarea, educația și promovarea adopțiilor. Astfel, eutanasierea nu poate fi considerată o soluție, ci o scurtătură care nu rezolvă cauza fenomenului.
În forma actuală, legea încurajează rezolvarea problemei sau doar gestionarea ei pe termen scurt?
În forma actuală, legea oferă instrumente atât pentru gestionare pe termen scurt, cât și pentru soluții pe termen lung. Însă modul în care este aplicată sau mai bine zis nu este aplicată, de cele mai multe ori, încurajează mai degrabă gestionarea efectelor decât rezolvarea cauzelor.
Fără politici coerente de sterilizare, educație și responsabilizare ale proprietarilor, țara rămâne blocată într-un ciclu continuu de capturare și eliminare, fără rezultate sustenabile
În unele adăposturi din țară, vedem mii de câini eutanasiați și foarte puține adopții. Ce spune asta despre modelul actual permis de lege, privind gestionarea câinilor fără stăpân?
Numărul mare de eutanasieri și nivelul scăzut al adopțiilor arată un dezechilibru major, permis de legislația actuală. Acest lucru arată că accentul nu este pus pe promovarea adopțiilor și pe creșterea șanselor reale ale câinilor de a fi integrați în familii.
Arată că unicul scop după capturarea câinilor, este eutanasierea lor.
Este important de subliniat că, eutanasierea nu este obligatorie prin lege, ci este permisă, conform OUG 155/2001. Cu toate acestea, în practică, mulți o tratează ca pe o obligație după expirarea termenului legal de 14 zile, ceea ce este greșit.
În realitate, dacă există spațiu și resurse, câinii pot fi menținuți în adăpost și li se pot oferi șanse reale la adopție. Acest lucru presupune însă efort, investiții și implicare constantă. Din păcate, în multe situații, se preferă varianta mai simplă, în locul unei abordări sustenabile.
Un sistem eficient ar trebui să aibă adopția ca obiectiv principal, iar eutanasierea ca ultimă soluție. Faptul că vedem cifre inverse arată că, deși legea permite mai multe instrumente, acestea nu sunt utilizate echilibrat.
Dacă sterilizarea este unanim recunoscută ca soluția principală, de ce nu este ea centrul sistemului peste tot?
Sterilizarea este recunoscută ca soluție principală de gestionare a câinilor fără stăpân la nivel internațional, unde există deja modele funcționale care au demonstrat că reducerea populației de câini fără stăpân se face prin prevenție, nu prin eliminare.
În România, însă, această abordare nu este încă pe deplin asumată. Ne confruntăm, în continuare, cu numeroase mituri — precum ideea că sterilizarea îngrașă animalul, îi schimbă comportamentul sau că un câine trebuie să facă cel puțin un rând de pui. Aceste percepții afectează direct gradul de acceptare a sterilizării.
În paralel, sistemul actual a fost construit în jurul intervenției reactive — capturare și eutanasiere — nu al prevenției.
În acest moment, există însă un context favorabil pentru schimbare. Inclusiv, în urma cazului de la Suraia, discuția despre rolul sterilizării a devenit una reală și serioasă. În Parlament. există un proiect legislativ care propune schimbarea paradigmei, prin înlocuirea eutanasierii la termen cu programe de sterilizare în masă.
Așadar, nu putem spune că sterilizarea este unanim recunoscută ca soluție principală în România, dar suntem într-un moment în care această direcție începe, în sfârșit, să fie discutată serios.
Cât costă, în medie, gestionarea unui câine la ASPA și cum se compară cu tarifele practicate de firme private?
Costul mediu de gestionare a unui câine, în cadrul ASPA, este de aproximativ 450 de lei pe lună. Acest cost include nu doar cazarea, ci și servicii medicale complete, microcipare, vaccinare, deparazitare, sterilizare, hrană, îngrijire zilnică, controlul bolilor, DDD, promovarea spre adopție, personal specializat.
În cazul unor operatori privați, costurile pot ajunge la 2.000 de lei per câine, însă acoperă capturarea și eutanasierea, fără un parcurs real orientat către salvarea și integrarea animalului.
Diferența nu este doar una de cost, ci mai ales de abordare. La ASPA, obiectivul principal este viața animalului — recuperarea, îngrijirea și găsirea unei familii. Investim în fiecare câine pentru a-i oferi o șansă reală.
În schimb, acolo unde modelul este centrat pe eliminare rapidă, costurile pot fi mai mari fără a produce rezultate sustenabile. Practic, nu se investește în soluții pe termen lung, ci se perpetuează un sistem care nu reduce cu adevărat numărul câinilor fără stăpân de pe străzi.
Această diferență de viziune — salvare versus eliminare — este esențială în evaluarea eficienței reale a unui sistem de gestionare.
Pentru a înțelege exact cum funcționează modelul ASPA, ne puteți da câteva cifre pe ultimul an: câți câini au intrat în adăposturi, câți au fost adoptați, câți au fost revendicați, câți au murit și câți au fost eutanasiați?
Modelul ASPA este unul bazat pe transparență și pe indicatori clari de performanță.
În 2025, au intrat 2,497 de câini în adăposturi, 2.411 fiind capturați de echipajele ASPA, iar 86 au provenit din alte situații – au fost plasați în adăposturile noastre de poliție sau au reprezentat cazuri sociale, ca urmare a decesului proprietarilor ori a executărilor silite etc.
În același an, 2.047 de câini au fost adoptați, dintre care 276 în cadrul târgurilor de adopții. De asemenea, 238 de câini au fost revendicați de proprietari.
În ceea ce privește mortalitatea, 246 de câini au decedat, iar 4 au fost eutanasiați exclusiv din motive medicale, în situații în care nu mai exista nicio soluție terapeutică.
Un element esențial este faptul că punem accent pe creșterea constantă a ratei de adopție și pe reducerea numărului de animale care rămân pe termen lung în adăpost. Monitorizăm atent fiecare caz de deces, iar aceste situații sunt, în majoritate, consecința stării grave în care animalele sunt aduse — câini loviți de mașini sau tren, aflați în hipotermie severă, cu infestații masive de paraziți sau pui bolnavi de parvoviroză.
Aceste cazuri sunt publice și reflectă efortul constant al angajaților ASPA și medicilor contractanți de a salva și oferi o șansă reală fiecărui animal.
ASPA organizează frecvent târguri de adopții. Ne puteți spune, în medie, câți câini sunt adoptați la un astfel de târg și ce pondere reprezintă aceste adopții din totalul anual?
Târgurile de adopții sunt un instrument foarte important în strategia noastră. În medie, la un astfel de eveniment sunt adoptați aproximativ 10 câini. În 2025, 276 de câini au fost adoptați în cadrul târgurilor, dintr-un total de 2.047 de adopții.
Dincolo de cifre, însă, impactul acestor evenimente este mult mai mare. Târgurile au contribuit semnificativ la schimbarea percepției asupra adopției în București și nu numai.
În perioada 2019–2020, adopțiile locale erau la un nivel foarte scăzut, aproape inexistente. Adopțiile erau realizate majoritar către cetățeni din afara țării. Din 2021, când am început să organizăm târguri de adopții constant, săptămânal și ulterior la fiecare două săptămâni, am reușit să aducem câinii din adăposturi în fața oamenilor și să transformăm adopția într-un subiect vizibil și accesibil și în București.
Aceste evenimente nu înseamnă doar adopții punctuale, ci construiesc în timp o cultură a adopției. Oamenii vin, interacționează cu câinii, înțeleg procesul și revin ulterior, chiar dacă nu toți adoptă pe loc.
Practic, târgurile au avut un rol esențial în creșterea notorietății adopției în București și în schimbarea mentalității, contribuind direct la creșterea numărului total de adopții din ultimii ani.
Totuși, adopțiile ASPA nu se întâmplă doar în cadrul târgurilor, ci și direct din adăposturile noastre, mai ales sâmbăta, ceea ce arată o schimbare pozitivă de mentalitate.
ASPA este dată, adesea, ca exemplu de bune practici. Ce face diferit?
Totul face diferit.
Diferența vine din abordare. La ASPA, accentul este pus pe viață, adopție, sterilizare, educație, prevenție, umanitate, empatie, colaborare, implicare și transparență.
Promovăm constant câinii online și offline, organizăm zeci de campanii și de târguri de adopție pe an, avem colaborări cu persoane publice, cu companii, cu ONG uri din străinătate, dar și din țară, mergem cu proiectul nostru educațonal și cu căței în școli, vizităm centre de copii sau de bătrâni, mergem cu căței în companii și în instituții publice.
În paralel, organizăm săptămânal campanii de sterilizare și microcipare gratuită ale câinilor de rasă comună, cu deținător. Mergem din casă în casă, cu Poliția Locală a Muncipiului București, pentru a încuraja deținerea responsabilă a animalelor. Investim constant în îmbunătățirea spațiilor de cazare, din adăposturile noastre.
Un alt element important este deschiderea: datele noastre sunt publice, adăposturile pot fi vizitate, iar activitatea noastră este supusă constant evaluării. Acest lucru creează încredere și contribuie la rezultate mai bune.
