Bucureștiul devine, timp de nouă zile, pentru a doua oară în istorie, gazda unuia dintre cele mai importante evenimente itinerante ale lumii: ISCM World New Music Days, un festival dedicat muzicii noi, în care vor fi prezentate nu mai puțin de 70 de concerte în premieră pentru publicul românesc.
Compozitoarea Diana Rotaru, coordonator artistic al amplei manifestări, a vorbit cu Buletin de București despre ce înseamnă muzica nouă, de ce nu este încă atât de populară în România, despre femeile compozitor, dar și despre programul festivalului care se desfășoară între 23 și 31 mai în Capitală, cu tema „Columna infinită”, aleasă ca un omagiu adus lui Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea sa.
Cele mai importante declarații
- Acel mit al artistului avangardist, care stă în turnul de fildeș, este doar un mit și o prejudecată.
- Acele concerte în parcare încercau să te provoace pe tine, spectatorul, să asculți altfel muzica, fiind pus într-un context foarte diferit. În momentul în care schimbi punctul de percepție, se schimbă automat și modul tău de a capta muzica respectivă. Și mi se pare că a funcționat.
- Mi se pare extrem de frumoasă ideea asta de a călători muzical în țări diferite, care vin cu o cultură extrem de diferită și cu un tip de muzică și un tip de instrumentație specific.
- ISCM World New Music Days este un festival care implică din start un format particular, pentru că toate aceste țări și regiuni, cred că sunt peste 50 care țin de ISCM, trimit lucrări pentru a fi selecționate. Țara sau regiunea respectivă este reprezentată, ceea ce înseamnă din start o diversitate mult mai mare decât la un festival obișnuit.
- Avem aproape 120 de invitați străini, care sunt fie delegați, fie compozitori.
- Sunt multe lucrări foarte noi, la propriu, sunt scrise în anii foarte recenți, două vor fi premiere absolute. Avem și compozitori români care au scris premiere. Totul este nou și foarte incitant.
Buletin de București: Sunteți organizatoare de evenimente, cunoașteți foarte bine acest domeniu și am văzut că în mai multe interviuri pe care le-ați dat ați folosit foarte des expresia „Vreau ca evenimentul ăsta să fie atractiv pentru public”. Ce înseamnă în ziua de azi atractiv pentru public, mai ales când ne referim la muzica nouă, muzica contemporană?
Diana Rotaru: Prin atractiv înțeleg să avem ocazia să demonstrăm de ce ne-am îndrăgostit noi de muzica asta, pentru că noi, toți cei care organizăm asemenea evenimente, suntem foarte pasionați, facem asta cu foarte mare drag și cu foarte mare efort.
O facem pentru că iubim foarte mult muzica secolelor al XX-lea și XXI și ne dorim să o transmitem mai departe către public, pentru că, în general, nu este o muzică suficient promovată, din varii motive.
Când spun atractiv pentru public mă refer la acest drag al nostru care sper să fie vizibil prin modul în care alegem tematica incitantă, prin felul în care mizăm pe o muzică extrem de expresivă. Căci este o muzică foarte expresivă, făcută de oameni foarte pasionați.
Acel mit al artistului avangardist, care stă în turnul de fildeș, este doar un mit și o prejudecată. Iar noi asta încercăm să demonstrăm. Ce îmi doresc eu și ce își dorește cu siguranță și domnul Dan Dediu, care este directorul artistic al ISCM WORD NEW MUSIC DAYS 2026, este să nu facem compromisuri de la propriul gust, de la o anumită direcție la care ținem, de la un anumit curaj pe care noi îl avem și pe care cumva îl așteptăm și de la ceilalți compozitori și artiști invitați.
Am văzut că în cadrul unul alt eveniment cultural, Festivalul Meridian, pe care al organizați, ați mers spre o limită a acceptabilului, să zicem, în ceea ce privește muzica contemporană, respectiv o serie de spectacole au avut loc în parcarea subterană a Conservatorului din București. Cum sunt privite aceste încercări și aceste experimente de către profesioniștii din domeniu, dar și de către publicul meloman, care în general este mai „scorțos”?
Cum spuneam și înainte, turnul de fildeș rămâne un mit, artistul academic și scorțos rămâne un mit. Majoritatea dintre noi nu numai că o facem cu drag, dar o facem și cu foarte mare simț al umorului și cu o dorință de a ne juca.
Irinel Anghel, care face parte din echipa de organizare a ISCM WORD NEW MUSIC DAYS 2026, este un exemplu extrem de bun și de convingător pentru acest lucru. Acele concerte în parcare încercau să te provoace pe tine, spectatorul, să asculți altfel muzica, fiind pus într-un context foarte diferit. Să te apropii de acel limbaj muzical care poate nu neapărat te sperie, dar te intimidează, pentru că nu-l cunoști sau nu-l cunoști la fel de bine ca alte limbaje muzicale care curg tot timpul și la televizor, și în lift, și în săile de concert.
În momentul în care schimbi punctul de percepție, se schimbă automat și modul tău de a capta muzica respectivă. Și mi se pare că a funcționat.
Cine este Diana Rotaru
Diana Rotaru este o compozitoare de muzică cultă contemporană, fiica compozitoarei Doina Rotaru. A urmat Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa Ştefan Niculescu – Dan Dediu (2000–2005) și are un doctorat în Compoziție (cu teza The Recent Trance and the Principle of Repetition in New Music, 2012).
Diana Rotaru a studiat Compoziția cu Frédéric Durieux, la Conservatoire National Superieur de Musique et de Danse din Paris (2005–2006). A fost rezidentă la Cité Internationale des Arts din Paris (2007), cu o bursă „George Enescu” a Institutului Cultural Român, artist în rezidență la Villa Sträuli, Winterthur (Elveția, 2011), la invitația Ensemble TaG, artist în rezidență la Viena, cu un grant oferit de Cancelaria Federală Austriacă și KulturKontakt Viena (2015).
Diana Rotaru a compus de la muzică de cameră și orchestrală până la operă de cameră și coloane sonore pentru spectacole multimedia sau de dans și scurtmetraje. Activă promotoare a muzicii noi în România, este coordonator principal al Centrului de Informare Muzicală Românească (CIMRO), din 2019, președinta Secțiunii Române ISCM și director artistic al festivalului internațional de muzică nouă Meridian.
A fost directorul artistic al ansamblului de muzică nouă SonoMania (2012–2021).
Diana Rotaru a câștigat Premiul „George Enescu” ex-aequo (2003 și 2005), Premiul Irino (Japonia, 2004), Premiul Tânărului Compozitor ISCM-IAMIC (Zilele Mondiale a Muzicii, Vilnius, 2008), Premiul „George Enescu” al Academiei Române (2010) etc. (Sursa).
Festivalul ISCM WORLD NEW MUSIC DAYS 2026 este unul dintre cele mai importante din lume. Are un concept itinerant, în fiecare an este organizat într-o țară-gazdă diferită. La București a mai fost în urmă cu 27 de ani. Ce înseamnă pentru România acest lucru și ce aduce nou pentru public?
Da, foarte bine spus itinerant. Este un fel de călătorie în jurul lumii, la propriu. Această societate internațională pentru muzica contemporană (ISCM), sună foarte prețios, dar de fapt, nu este, s-a născut după primul război mondial, din dorința de a crea mai multă empatie între compozitori din țări diferite.
Ideea a fost: „Hai să ne adunăm să facem muzică împreună, pentru că asta este important”. Sigur, istoria, pe urmă, le-a dat niște bobârnace, dar festivalul a continuat cu obstinație și mi se pare extrem de frumoasă ideea asta de a călători muzical în țări diferite, care vin cu o cultură extrem de diferită și cu un tip de muzică și un tip de instrumentație specific.
Unele țări au instrumente tradiționale fabuloase și tot fel de formații minunate. Faptul că și noi am intrat în acest circuit este onorant, o bucurie foarte mare, un moment bun. Și iarăși aș vrea să-l laud pe domnul Dan Dediu, care este nu numai directorul artistic, ci și cel care ne-a incitat la această aventură, el a fost cu ideea să propunem societății ca festivalul să aibă loc anul acesta în România.
Și iată că, în ciuda climatului politic în care trăim, eu cred că este un moment bun de a ne aduna împreună și de a face muzică împreună, de a asculta muzică împreună și de a uita un pic, practic, de ce se întâmplă în jurul nostru.
Este un festival care implică din start un format particular, pentru că toate aceste țări și regiuni, cred că sunt peste 50 care țin de ISCM, trimit lucrări pentru a fi selecționate și noi trebuie să alegem una din șase pentru fiecare secțiune.
Deci, automat țara sau regiunea respectivă este reprezentată, ceea ce înseamnă din start o diversitate mult mai mare decât la un festival obișnuit, unde, știm cu toții, programările se fac cât de cât regional, mai programezi pe oamenii pe care îi cunoști sau potrivit gustului propriu.
În schimb, formatul festivalului ISCM World New Music Days te obligă la o deschidere foarte mare și cred că este foarte interesant pentru public, care efectiv face o călătorie de la o țară la alta și de la un limbaj la altul, chiar în timpul unui singur concert.
Mai este foarte frumos și faptul că foarte mulți artiști vin la festival. Avem aproape 120 de invitați străini, care sunt fie delegați, fie compozitori. Delegații sunt și ei artiști implicați în muzica nouă și vorbim împreună, se creează colaborări frumoase, aflăm unii de alții, ne bucurăm unul de cultura celuilalt. Este efectiv un moment de sărbătoare care cred că este necesar. Și mă mă bucur să fac parte din și eu din această aventură.
Am văzut în comunicatul de presă care anunță festivalul că vor fi prezentate 70 de lucrări internaționale dintr-un total de 480 de lucrări înscrise. Cum s-a făcut selecția?
Avem secțiunile ISCM, pe de o parte, pentru care membrii organizației trimit câte șase sau câte trei lucrări, depinde de specificul lor, și avem și compozitori independenți, care nu fac parte din rețeaua ISCM, dar vor să fie cântați și atunci se înscriu cu lucrări.
Juriul, din care a făcut parte și domnul Dediu, se înhamă la o treabă foarte, foarte grea, dar și foarte interesantă, căci te infuzezi cu muzică la maxim, selecționează ce este mai bun și mai interesant din fiecare țară, ceea ce zic eu că este un fel de certificare a valorii.
Avem valoare și diversitate.
Deci, pentru publicul din România concertele vor fi total noi? Sunt și două premiere absolute anunțate, dar toate celelalte concerte sunt practic noi pentru publicul românesc?
Absolut. Sunt multe lucrări foarte noi, la propriu, sunt scrise în anii foarte recenți, două vor fi premiere absolute. Avem și compozitori români care au scris premiere. Totul este nou și foarte incitant.
Am văzut o tendință în ultimii ani să se combine muzica cu multimedia. Aduce această combinație un plus muzicii, pentru că eu personal am simțit că uneori nu neapărat a ajutat?
Depinde foarte mult care este scopul acestei dimensiuni multimedia, pentru că există de foarte mult timp creații care conțin din start ambele aspecte. Avem concerte de creație audio-video care sunt concepute pentru a avea și o dimensiune vizuală. Totul este extrem de legat, de la concept, la realizare, la formă și un aspect nu poate exista fără celălalt.
Dar da, sunt situații în care există muzica și pe urmă se creează un environment video, să spunem. Dar atunci când vrei să dai o altă dimensiune unui concert normal, să-i spunem, unui concert acustic, prin introducerea unei dimensiuni multimedia, trebuie să ai grijă să nu concurezi cu muzica, s-o pui în valoare și să nu o anihilezi cumva.
Deci în momentul când aceste două aspecte, dacă vorbim de muzică și de video, căci sunt și multe alte variante, funcționează de la început natural este perfect, pentru că ăsta este scopul creației respective. Dacă sunt îngemănate, trebuie puțină atenție să nu fie forțat, pentru că într-adevăr am asistat la concerte care foloseau proiecții video și efectul era fabulos și la unele unde efectul era contrar și-ți venea să pleci.
Dar, în general, ce avem noi în festival sunt creații care din start au această componentă multimedia, de multe ori este realizată chiar de compozitor.
Ați declarat de mai multe ori că muzica contemporană nu este suficient de vizibilă în România. De ce credeți că nu este? Sunt organizatorii de evenimente prea blocați în clișee, să spunem, nu vor să riște, merg la sigur cu compozitori consacrați? Există, mă gândesc, o teamă că dacă prezinți publicului nume mai puțin cunoscute, nu va veni la concerte, în condițiile în care și așa audiența din România nu este foarte mare?
De când m-am îndrăgostit de muzica nouă datorită mamei mele, Doina Rotaru, care este compozitoare, și poate am avut o șansă pe care alții nu au avut-o, de a mă naște în mediul ăsta și de a-l asimila organic, mi-am pus de foarte multe ori și eu întrebarea asta. Dar nu știu dacă pot să dau un răspuns complet și poate n-o să reușesc vreodată.
Sunt mai mulți factori. Pe de o parte, într-adevăr, teama celor care programează, a instituțiilor care programează concerte, de a nu pierde public sau de a nu-l speria. Aici, eu aș îndrăzni să spun că de foarte multe ori publicul este subestimat, pentru că o creație din secolul al XX-lea sau XXI, chiar foarte nouă, dacă este integrată bine într-un concert, deci este pusă într-un context care să creeze un contrast, dar care rămâne în aceeași lume conceptuală cu celelalte piese, efectul nu poate să fie decât unul benefic.
De foarte multe ori publicul vrea să audă ceva nou, vrea să audă ceva proaspăt. Sigur că nu toată lumea, dar o parte foarte importantă din public. Am văzut atâția oameni care dau cu nasul de un eveniment de muzica nouă și dacă este bine cântat, bine gândit din punct de vedere curatorial, bine promovat, bine structurat, efectul este unul de îndrăgostire bruscă.
Într-adevăr, muzica nouă, poate și muzica secolului al XX-lea rămân într-o nișă, dar acest lucru nu-i neapărat rău, esteun tip de muzică de care trebuie trebuie să te apropii cu toți porii deschiși, nu numai cu urechile. și să încerci să cauți căi diferite de a pricepe muzica. Sunt muzici care poate nu funcționează după principiul tradițional, unde ai o melodie pe care o urmărești sau o construcție armonică care este extrem de clară. Sunt multe muzici care mizează pe ambiguitate sau pe alte tipuri de structuri muzicale, dar care de foarte multe ori sunt ușor de perceput. Doar trebuie să știi să să le asculți altfel, pentru că să muzici altfel.
În ce măsură este integrată sau poate fi integrată inteligența artificială în muzica contemporană? Este o tendință, este o amenințare? Credeți că inteligența artificială va înlocui compozitorii umani, să spunem așa, în viitorul apropiat? Sau din contră, compozitorii umani ar putea folosi inteligența artificială pentru a crea?
Eu sper să nu îi înlocuiască niciodată. N-aș vrea să trăiesc într-o asemenea lume. Sunt unii artiști care știu să manipuleze această forță pe care unii dintre noi o vedem malefică. Nu am nimic împotrivă. Dar pentru mine arta în general înseamnă altceva. Înseamnă omul, cu toate imperfecțiunile lui și cu unicitatea lui, până la urmă. Inteligența artificială face combinări pe baza a ceva ce există deja, la un nivel destul de superficial. Poate o să devină mult mai sofisticată, dar eu sper să nu.
Cunoașteți compozitori care folosesc inteligența artificială în prezent?
Nu prea cunosc. Am avut un spectacol chiar în Festivalul Meridian, anul trecut, în care această dimensiune era abordată cu un fel de umor, poate omor negru. Dar ceea ce n-o să aibă niciodată inteligența artificială, și cred că aici este cheia, este relația directă de la om la om. Am un om care cântă pe scenă sau un om care joacă pe scenă și un om care se bucură și care primește emoția direct. Calculatorul niciodată n-o să fie un substitut.
Revenind la ISCM WORLD NEW MUSIC DAYS 2026, din cele 70 de lucrări internaționale care au fost selecționate, câte au fost compuse de femei?
Cred că aproape jumătate, ceea ce este un lucru foarte normal. În domeniul compoziției, mai ales în România, procentul este absolut egal și nu prea se mai uită nimeni ciudat dacă apare o femeie cocozitor în peisaj.
Deci nu este o greutate să devii femeie compozitor în România?
Da. Noi cumva am avut și noroc în România. Într-adevăr, mama mea a trecut prin niște traume în timpul facultății, dar după aceea pur și simplu numărul compozitorilor a fost așa de mare și poate era și gândirea asta comunistă, toată lumea este egală, care cumva a ajutat în direcția asta.
Dar nu m-am simțit niciodată altfel și n-am avut niciodată o problemă cu faptul că sunt femeie compozitor. Știu că sunt încă centre culturale unde acest lucru este o problemă și femeile care trebuie să lupte împotriva prejudecăților. Din fericire, pot să spun, are și România niște lucruri bune și ăsta este unul dintre ele, nu există discriminare de gen.
Când o să văd și femei dirijor pe scenele românești, atunci o să mă bucur cu adevărat. Acolo este o problemă, nu sunt încă acceptate sau, mă rog, este foarte greu să intri în lumea asta, a dirijatului. Pentru că intervin foarte mulți alți factori, ai de-a face cu o orchestră, o cantitate foarte mare de oameni care vin cu multe prejudecăți împotriva ta.
Dar uite, o avem pe Simona Strungaru, care face o treabă excelentă și mă bucur că are o cariera și înfroritoare.
Sunt și concerte gratuite în cadrul festivalului. Aș vrea să-mi vorbiți puțin și de aceste concerte, unde vor avea loc și ce va fi prezentat?
Majoritatea concertelor sunt în regim gratuit, cu excepția celor simfonice de la Sala Radio și de la Filarmonică și a operei care deschide festivalul, Revuluția, de Adrian Iorgulescu. Gratuitate sigur că este pentru noi o modalitate de a invita pe toată lumea la această bucurie comună. Nu este neapărat un țel din a face aceste evenimente gratuite, căci, uneori, gratuitatea are efectul contrar celei dorit de organizator.
Pe de altă parte, în situația noastră și pentru că sunt foarte, foarte multe concerte, sunt nouă zile absolut pline ochi de informație și de muzică, am optat pentru acest lucru. Aceste este un un motiv în plus ca publicul să intre în sala de concert și să descopere ce vom prezenta.
Vor fi și omagiați și doi compozitori, va fi un dublu centenar: Anatol Vieru și György Kurtág, printr-un simpozion. Cum se va desfășura acest eveniment?
Este un simpozion care le este dedicat, într-adevăr. Sunt doi compozitorii extrem de originali. Anatol Vieru este o iubire mare de-a mea și mi-aș dori să fie mult mai cunoscut și mai apreciat de marele public. Bineînțeles au lucrări programate în festival.
Aș mai menționa, apropo de aniversări, îl avem pe Constantin Brâncuși, cu 150 de ani de la naștere. Îl avem pe maestrul Cristian Mandeal, care a împlinit recent 80 de ani și dirijează nu unul, ci două evenimente în cadrul festivalului: opera Revuluția, pe 23 mai, și Orchestra Națională de Cameră Radio România. Deci, iată, că este un prilej de sărbătoare din mai multe motive.
