Poluarea aerului din Capitală atinge periodic cote alarmante, în timp ce opinia publică și autoritățile dau vina deopotrivă pe arderile necontrolate și condițiile atmosferice. Dincolo de toate acestea, la fenomenul senzorilor roșii constribuie și arderile legale, care au loc, cel puțin în cazul termocentralelor ELCEN, cu excepții de la legislația de protecție a mediului.

Visul lui Nicolae Ceaușescu era ca toate termocentralele din România, inclusiv cele construite în București, să funcționeze cu lignit excavat din Oltenia.

Tehnologia ținea de injectarea prafului de cărbune în arzătoarele care transformau apa în aburi și, mai apoi, în curentul electric care era trimis către uzinele energofage.

Distrugerea cartierelor istorice și înlocuirea lor cu cartiere de blocuri dar și dezvoltarea imobiliară forțată care împins granițele Capitalei în câmpurile de la periferie au venit la pachet și cu o serie de costuri legate de încălzirea domestică, adică termoficare.

Termenul este de sorginte sovietică și este echivaletul cogenerării, un cuvânt patentat în Occident.

În ambele cazuri este vorba despre facilități industriale care pot să producă electricitate dar și caldură pentru caloriferele și robinetele imobilelor din jur și printr-o serie de instalații separate denumite Cazane de Apă Fierbinte.

Modelul centralelor electrice de termoficare(C.E.T.) de mari dimensiuni în interiorul orașelor este specific fostelor țări socialiste.

În țările non-comuniste s-a mers pe ideea unor centrale de dimensiuni mai mici care să alimenteze cu agent termic zone restrânse care presupun cartiere cu câteva zeci de blocuri.   

Modelul Bucureștiului este cel de la Moscova. Acolo, în trecut, existau 29 de C.E.T.-uri din care astăzi mai funcționează aproximativ 20.

La București, după închiderea CET Pipera în 2008 și CET Titan în 2014, s-a ajuns la un număr de patru: CET Vest, CET Bucuresti Sud, CET Progresul si CET Grozăvești care produc electricitate cât să acopere 4% din cota de piață la nivel național.      

Spre deosebire de Varșovia, care și în 2020 arde cărbuni pentru cogenerare, la București niciuna dintre temocentrale nu a ajuns sa ardă cărbuni vreodată.

Centrala Siekierki din Varșovia, inaugurată în 1971, este cea mai mare termocentrală de acest tip din Polonia cu o putere instalată de 620 MW (sursa: termika.pgnig.pl)

Asta deși inițial fuseseră montate, cel puțin în cazul CET Progresul – cea mai tânără termocentrală inagurată în 1987 – instalații pentru lignit care au fost adaptate ulterior să ardă gaze și păcură.

Toate funcționează astăzi sub umbrela Electrocentrale București S.A., care are ca obiect principal de activitate, declarat la Registrul Comerțului, producția de energie electrică.

Puterea electrică instalată a celor patru centrale din București, de aproape 1.300 de megawați, concurează cu cea a Complexului Energetic Rovinari, aflat la 230 de kilometri distanță. Instalațiile de acolo sunt dependente de cărbune și s-au numărat până de curând printre cei mai mari poluatori din România.

Mircea Rădulescu are 78 de ani și este expert în tehnologii pentru centrale termoelectrice și protecția mediului (sursa: mircea-radulescu.webnode.ro)

Inginerul Mircea Rădulescu a lucrat în trecut la CET Vest și CET București Sud.

În periaoda 2005-2010 a făcut parte din echipa care a modernizat termocentralele din București astfel încât instalațiile să respecte legislația europeană de mediu de atunci cu privire la oxizii de azot.

Instalațiile realizate atunci îndeplineau normele europene. Cu ce s-a realizat la C.E.T. Progresul acum un an este sub limita cerută de normele actuale europene”, spune inginerul Mircea Rădulescu.

Un paradox criminal?

Pe lângă dioxidul de carbon generat de arderi, oxizii de azot reprezintă în marea lor majoritate gaze fără culoare sau miros și se pot regăsi în măsurătorile de calitate a aerului pentru PM 2.5.

Microparticulele de oxizi de azot pe care le putem simți sunt cele emise de motoarele autorismelor, de procesele industriale sau de producerea de energie electrică.

Deosebit de toxici pentru oameni și animale, inhalați în mod regulat oxizii de azot pot duce la enfizem pulmonar.

Adică la dilatarea excesivă și permanentă a plămânilor, cauzată de atrofierea și ruperea legăturilor dintre alveole, cumulată cu pierderea elasticității acestora.

Mai exact, o deteriorarea ireversibilă a plămânilor care, potrivit doctorilor, se manifestă mult mai agresiv la copii.

Tehnologia nouă pentru termocentrale înseamnă schimbarea arzătoarelor. Oxizii de azot se produc ca urmare a temperaturilor ridicate din flacără. Până acum procesele de ardere trebuiau să fie intense iar prin noua tehnologie are loc o ardere la temperatură mai mică, la o concentrație mai mică de aer. Orice măsura de reducere a poluării costă, respectiv cazanul va consuma mai mult combustibil pentru a avea aceeași capacitate de producție. Adică produsele de ardere sunt poluante în măsură mai mică dar cheltuielile pentru exploatare sunt mai mari pentru a produce aceeași cantitate de energie electrică și termică”, explică inginerul Rădulescu.

Cu alte cuvinte, paradoxal, limitarea poluării prin modernizarea termocentralelor existente presupune creșterea consumului de gaze.  

Cele mai recente date cu privire la cât ard termocentralele bucureștene le regăsim în autorizațiile privind emisiile de gaze cu efect de seră de la Agenția Națională de Protecție a Mediului din 2018 care sunt valabile până anul acesta.

Cu excepția CET Progresul, în cazul căreia informațiile sunt incomplete, în 2017, în București s-au ars la C.E.T. Grozăvești, C.E.T. București Sud și C.E.T. Vest aproape un miliard de metri cubi gaze naturale pentru producerea de energie electrică și termică.

Asta înseamnă aproape 30% din capacitatea sistemului național de înmagazinare a gazelor naturare al Transgaz de 3,1 miliarde de metri cubi.

Tot în 2017, pe lângă gazele naturale, când a fost foarte frig s-au mai ars și 10.000 de tone de păcură. Aceasta, la rându-i, emite în atmosferă alte tipuri de substanțe nocive.  

 “Derogările se dau de Agenția de Mediu. Un exemplu de derogare este pentru fucționarea cu păcură, pe timp de iarnă, cînd din cauza consumului ridicat, sursa de gaze este insuficientă. Atunci se arde păcura și normele de poluare pot fi depășite dar treaba asta se întâmplă de ordinul a sub 1.000 de ore pe an”, mai spune inginerul Rădulescu.

Termocentralele muzeu

La această oră aproape toate instalațiile termocentralelor din București beneficiază de derogări de la respectarea normelor de mediu în vigoare, pentru perioda 2016-2023, în limita a 17.500 de ore de funcționare.

În total, în cele patru termocentrale, trebuie modernizate urgent cinci cazane cu abur pentru producerea de electricitate și nouă cazane de apă fierbinte pentru producerea de energie termică.

Un exemplu este și cel al turbinelor nr.3 și nr.4 de la CET București Sud. Produsă în URSS în 1967, instalația este încă în operare dar necesită un program de mentenanță pentru menținerea în exploatare și după 2020.

 “Nu există o soluție să înlocuim aceste surse de producere a energiei electrice și termice în cogenerare într-un timp foarte scurt. Desigur, într-un timp ceva mai lung se poate. După mine, soluția o reprezintă centralele mici de cvartal. Cartierele Berceni sau Balta Albă ar putea avea fiecare câte o centrală și tot este mult”, conchide specialistul.

În cazul CET Grozăvești, cea mai centrală facilitate a ELCEN de pe raza Capitalei, instalațiile principale au epuizat deja 17.020 de ore de funcționare.

Asta înseamnă că mai pot opera aproximativ 20 de zile care ar putea fi consumate în iarna care stă să înceapă.

Sursă cover: Urad Monitor/Buletin de București

(Visited 1,669 times, 1 visits today)