Înlocuirea căii ferate moştenite din perioada comunistă cu asfalt este în antiteză cu politica de transport din marile oraşe europene care limitează traficul rutier în favoarea transportului urban alternativ. Dincolo de exemplele occidentale, la vecinii ucraineni, în Kiev, există un inel feroviar operat de 12 trenuri, inaugurat în 2011, chiar în interiorul orașului.
În 2011, în timp ce la București proiectul arhitectului Andrei Egli era ignorat de autorități, în capitala Ucrainei era inaugurat „Kiev Urban Electric Train” – un proiect implementat de municipalitate în parteneriat cu căile ferate naționale.
Asta dincolo de politica de transport feroviar urban a altor capitale precum Londra, sau orașe mici din Danemarca, acolo unde există o tradiție în a folosi calea ferată pentru a aduce în mijlocul oraşului navetişti ce locuiesc în zona metropolitană sau chiar din localitaţi aflate la zeci de kilometri distanţă.
Fundamentul principal il reprezintă faptul că trenurile urbane au o capacitate de peste 300 de persoane, față de un autobuz, spre exemplu, în care încap maximum 100. Plus că este mult mai ieftin și, mai ales, ecologic.
Revenind la Kiev, căile ferate naționale, în parteneriat cu autoritățile locale, au investit la sfârșitul anilor 2000 în extinderea și modernizarea căilor ferate moștenite din comunism, inclusiv prin exproprieri de terenuri.
Capitala Ucrainei are în prezent un inel feroviar urban de 50 de kilometri, cu 15 stații. Multe dintre acestea sunt interconectate cu rețeaua de metrou, iar o stație este amplasată la Aeroportul „Igor Sikorsky”. Rețeaua dispune de o aplicație pe mobil și iar trenurile sunt monitorizate GPS.
12 trenuri recondiționate operează în prezent această linie la un interval de 10-30 de minute pentru fiecare stație iar un bilet costă, în bani românești, aproximativ 1,5 lei.
