„Jos mâinile de pe simularea mea!”, m-ați fi auzit strigând probabil, dacă aș fi aflat că nu am cum să particip la simularea examenului de bacalaureat. Recunosc, poate că voi primi un vot de blam în rândul unora dintre confrații mei, liceeni în ultimul an, însă mă bucură nespus de mult că intru în sala de examen luni.
Poate unii s-ar întreba dacă sunt nebun. Deși este neobișnuit să auzi din gura unui elev că se bucură de faptul că poate să-și dea simularea, fiindcă, vorba aia, nici mielului nu-i convine la tăiere, eu sunt de părere că e bine să exersăm examenele naționale.
Nu mă bucură, categoric, faptul că notele vor deveni, probabil, o etichetă a performanței mele academice din anii de liceu. Nici faptul că aș putea fi dezamăgit de niște calcule greșite, în grabă, pe foaia de examen. Chiar și așa, simpla idee că pot trece măcar o singură dată prin emoția examenului îmi inundă sufletul de bucurie!
Mă liniștește mult că simularea examenelor naționale mă ajută să mă obișnuiesc cu formatul broșurilor de examen, cu cel al subiectelor, dar și cu lucrul sub presiune. Tot simularea este cea care ne dă vibe-ul ăla de emoții dinainte de examen, dar și semnalul de retragere din cei patru ani de liceu.
Eu unul privesc simularea ca pe un reper pentru golurile în materii. Nu te costă nimic dacă uiți la simulare vreo formulă, vreun citat sau poate un an, dacă ai norocul să dai bacul la istorie, pentru că tocmai asta urmărește pre examinarea, să îți arate cum faci față unui viitor examen, dar și ce goluri ai.
CITEȘTE ȘI: Ilfov | Bragadiru „împrumută” strada Aviației către Romarm. Drumul, predat temporar pentru acces la fabrică
Simularea și sărutul otrăvit al sindicatului
Vâlvă, ceartă și pe alocuri și proteste. Asta a adus până acum greva sindicatelor din educație la partida de săptămâna trecută, „jucată” cu ocazia simulării Evaluării Naționale. În 38 de școli din Capitală, din 221, nu s-a organizat această pre examinare.
Totul din cauza unor lideri, profesori și ei, care ajung de multe ori să conducă din umbră rotițele unui sistem, fiind degrevați parțial de norma didactică.
Îi compătimesc pe colegii mei care nu susțin simularea pentru bacalaureat. Unele dintre licee, chiar și din buricul Capitalei, au elevi geniali, al căror drept de informare asupra testării propriei cunoștințe este complet ignorat. Până acum, doar 22 din cele 122 de licee din București și-au anunțat participarea la protest, însă numărul lor poate fi mai mare, întrucât situația se află încă în dinamică.
Sindicatul știe să își ceară drepturile și să își urle nemulțumirile față de guvern, însă nu ia în calcul că, dacă ne afectează pe noi, beneficiarii primari ai educației, trag de fapt în propria armată. Ar trebui luat în calcul și faptul că fără elevi școala rămâne doar o clădire, iar dascălii se transformă din mentori în simplii angajați ai statului.
Rămân totuși și cadre didactice dedicate. Numărul profesorilor care sunt de părere că „elevii nu au nici o vină” pentru faptul că Ministerul Educației nu face nimic în privința salariilor și fondurilor alocate rămâne ridicat, semn că, împreună, cei pro cultură și pro educație suntem mai mulți.
CITEȘTE ȘI: Ilfov | Păcănelele ar putea fi interzise în Bragadiru. PNL, USR și PMP se bat pe „paternitate“
Vine sindicatul c-un buchet de flori!
Oare o să vină sindicatul c-un buchet de flori? Poate așa ar trebui să arate o împăcare între profesori și guvern, dacă este să analizăm sindicatele din perspectiva rolului mediatic pe care îl au în teorie. Până atunci însă, rămânem cu incertitudinea, care ne amenință pentru moment simulările, dar care nu ar fi exclus să ne afecteze și bacalaureatul.
Nu contest nevoia profesorilor de a își cere drepturile, cu atât mai mult că sunt de natură salarială. Vă susțin, categoric, dar cred că există o limită fină între lupta pentru un sistem educațional mai bun și afectarea celor pentru care sistemul există în fapt.
Pentru noi cei mulți, o simulare pierdută nu înseamnă automat o zi liberă, ci o șansă ratată din fașă în care am fi putut să înțelegem cum ne descurcăm.
Simularea nu este despre note, ci despre antrenament, despre exercițiu și despre conștientizarea și repararea golurilor pe care le mai avem.
Desigur, „buchetul de flori” nu trebuie să fie neapărat unul real, cu flori efemere, dar ar trebui să le însenineze zilele profesorilor care trag cot la cot timp de patru ani, de la catedră, cu elevii, să formeze caractere și oameni cu respect. Sunt de părere, în continuare, că avem nevoie de o reformă reală în educație.
Avem nevoie de salarii decente, care să îi susțină pe profesori în cercetare, în activitățile de la clasă, dar cel mai important, în viața de zi cu zi. Mai mult, avem nevoie de spațiu în care să facem pregătire la materiile de examen, cu profesorii noștri, plătiți de stat în mod corect și convingător, pentru că am putea lucra mult mai eficient decât am face-o cu doi profesori în paralel.
Nu în ultimul rând, dacă vrem educație de calitate, am putea asezona buchetul de flori și cu sporuri relevante atât pentru profesorii cu performanțe școlare la nivel înalt, cât și pentru elevii lor, care își dedică trup și suflet pentru a ajunge oameni de temut în colectivele internaționale academice.
Ce sper să îmi pice în prima zi a examenului
De limba română nu scap! Nici n-aș vrea, ce-i drept, din moment ce încă vă scriu vouă, cititorilor noștri devotați. Firea mea reală, de viitor student la Inginerie și absolvent de Matematică-Informatică, mă face să vă pot vorbi cu precădere despre materiile reale ale bacalaureatului.
Eu mi-am ales din timp. Astfel, voi susține bacalaureatul la Limba română, Matematică și Fizică, deși aș fi putut să aleg chiar și biologie la cea de-a treia probă.
La Română plec cu așteptări mărețe. Nu o să mă chinui cu ce va pica, oricum am invățat deja toate textele pentru subiectul de la sfârșit și orice ar apărea, pe foaia de examen, rămân liniștit. Nu mă înfrânge pe mine o poezie modernistă sau chiar simbolistă, din cele pe care le scria Bacovia. Îmi doresc, totuși, să pice Enigma Otiliei acum, iar de Ion al Glanetașului să am parte la examen, deoarece am iubit romanul lui Rebreanu.
La Matematică, în schimb, recunosc, am ceva emoții. Formulele multe, explicațiile stufoase și demonstrațiile greu de reținut m-au făcut întotdeauna să privesc, cu scepticism, această materie. Cât despre fizică, acolo aș simți că sunt mai pregătit decât oricând, fiindcă viitoarea mea facultate nu mă va învăța nimic despre mașini și transportul rutier fără a implica noțiuni de fizică.
Mai e puțin până salutăm din mers liceul ce ne-a fost casă patru ani de zile
Mai e puțin până salutăm din mers liceul ce ne-a fost casă patru ani de zile. Nu mai este niciun secret faptul că sunt elev la un colegiu de prestigiu din Capitală. Unul cu renume chiar, care poartă numele celui mai mare poet al României.
Mă mândresc cu faptul că am învățat patru ani aici. Cu atât mai mult cu cât am cunoscut oameni extraordinari, cu care am râs și am plâns de-a lungul timpului, dar și profesori dedicați. Nu regret că am urmat acest liceu.
Mândria rămâne, pentru mine, deoarece mediile de admitere se mențin mari chiar şi după admiterea mea. Acest semn că este un liceu râvnit de absolvenții claselor a VIII-a atât din București cât și de elevi din Giurgiu, Ilfov și chiar Gorj mă face să simt că nu am luptat degeaba în anii de liceu.
Nu pot trece așa de ușor de prestigiul oferit de numele poetului naţional, nici din cauza faptului că pentru mine Mihai Eminescu a fost mai mult decât un nume. A fost un loc în care rodul zecilor de ore de muncă s-a afișat prin medalii și premii la concursuri naționale.
O să îmi lipsească, așa cum am mai spus-o și în trecut, ritualul cafelei de dimineață, în care „punem țara la cale”, dar și năzbâtiile nevinovate din liceu. O să îmi lipsească puțin chiar și sistemul care, deși are lipsurile lui și este în continuare rigid „m-a făcut om mare”, dar și Consiliul Elevilor în care recunosc, mi-am investit zeci de ore de muncă.
Totuși, după patru ani de liceu rămân în continuare cu un regret. Am căutat atâta timp reforma mesianică promisă în educație, dar n-am găsit-o. Când va veni? Copiii mei vor ajunge să o caute și ei?
