Am ajuns din nou în Pajiștea Petricani într-o după-amiază care, în mod normal, ar fi trebuit să anunțe primăvara prin mirosul ei umed și vegetal și care trebuia să-mi amintească de copilărie. În schimb, aerul era tăiat de un miros de gunoi și rumeguș, ca într-un șantier care se ferește să spună că e șantier.
Pajiștea Petricani a devenit arie naturală protejată în iulie anul trecut și se află la un sfert de oră de mers pe jos de casa părinților mei. O distanță suficient de mică încât să nu pară niciodată o excursie, însă locul era suficient de „natural” încât să-ți dea impresia că ai ajuns altundeva.
La 13 ani „coboram” aici fără să mă gândesc la defrișări, arii naturale protejate, proiecte imobiliare și autorizații. Tot atunci intram în lac fără să mă gândesc prea mult dacă aveam sau nu voie și tot atunci am dobândit o cicatrice pe piciorul drept pe care încă o am și astăzi, dintr-o joacă mai intensă și o întâlnire prost calculată cu o bucată de tablă. Adică am fost o victimă a gunoiului.
Pot să spun, deci, că Pajiștea Petricani este parte din mine. Iar acum parcă mă doare ceva, din nou.
„Trăiește viitorul, astăzi”
Ce e ciudat la locul ăsta e că nu trebuie să te miști prea mult ca să vezi două lumi complet diferite. Din punctul de belvedere, dacă te uiți în față, ai lacul, roata din Parcul Tei, verdeață, oameni care stau pe iarbă și câini care aleargă fără să știe că sunt, tehnic, într-o arie naturală protejată. E liniște, e un aer plăcut de baltă, e ceva foarte atipic pentru orașul nostru.
Dacă te întorci cu 180 de grade, însă, nu mai e nimic atipic, dai direct în „viitor”. Blocuri mari, compacte, ridicate ca un zid.
Pe unul dintre ele, un banner uriaș spune, cu ironie involuntară: „Trăiește viitorul, astăzi”.
Pe cât pare de amuzant pe atât e de sincer. Viitorul în care e mai verde culoarea din broșura de vânzare și lacul e un pretext pentru apartamente mai scumpe.
„Viitorul”, în Pajiștea Petricani, arată acum mai puțin a copilărie și mai mult a șantier.
Chiar lângă punctul de belvedere, acolo unde pensionarii vin să bea un PET de bere și adolescenții vin să chiulească de la școală (eu nu făceam asta. Când chiuleam, preferam pădurea din Voluntari), au apărut acum urme de „dezvoltare”. Copaci tăiați, pământ răscolit și găuri mai mari decât alea date de primari prin bugetele locale.
Inclusiv foraje, semn că urmează ceva greu, și la propriu și la figurat.
Toate astea au loc la limita ariei naturale protejate, pe un teren privat care a fost în trecut pepinieră Romsilva.
O parte din mizeria rezultată, adică noroi, resturi, bucăți de lemn aruncate peste tot, a trecut fără discreție granița invizibilă a ariei protejate și a ajuns direct în Pajiștea Petricani, printre bănci și oameni.
La aproape un an de când Pajiștea Petricani e arie naturală protejată de interes local, zona pare că e „protejată” doar de bunul-simț, în sensul că e complet ferită de el.
Oamenii stau pe bănci sub care se adună, la vedere, grămezi de chiștoace, pachete de țigări aruncate, pahare de cafea, bucăți de plastic și, la câțiva pași, vetre improvizate lăsate în urmă.
Blocuri de 25 de etaje care „privesc” peste copacii din Pajiștea Petricani
Situația a fost semnalată inițial de Asociația Parcul Natural București (APNB), ONG-ul care a militat pentru protejarea zonei. Reprezentanții au mers la fața locului împreună cu Poliția Locală și au constatat defrișări și foraje făcute chiar la limita ariei, cu deșeuri abandonate parțial în interiorul acesteia.
Au cerut verificarea avizelor și a legalității lucrărilor, amintind că legea pentru protejarea spațiilor verzi se aplică indiferent de regimul de proprietate.
Primarul Sectorului 2, Rareș Hopincă, a declarat pentru HotNews că terenul este proprietate privată și că nu există autorizație pentru lucrările respective. Poliția Locală a dat amenzi de 210.000 de lei pentru încălcarea normelor de mediu.
În același timp, însă, pentru același teren au fost eliberate certificate de urbanism care prevăd construirea unui ansamblu de blocuri de până la 25 de etaje.
Terenul este deținut de Manochehr Saadati Sohi, Dragoș Mihail Astratinei și Expo Frig SRL.
„Așa e la noi”
Pe lângă defrișări și gunoaie, Pajiștea Petricani e frecventată zilnic de zeci de oameni. Nu e de mirare, având în vedere că, odată ajuns aici, dacă te concentrezi puternic doar pe ce e frumos, pare că ai pășit într-o altă lume. Iarbă verde, lacul oglindind cerul, copaci care rezistă triumfători și câini care aleargă liberi de parcă ar avea și covrigi în coadă.
Un pensionar care se odihnea pe banca din punctul de belvedere alături de o sticlă de plastic ascunsă într-o pungă s-a schimbat la față când l-am întrebat de gunoaiele care au răsărit din loc în loc în pajiște.
„De copaci nu știu, dar e incredibil cât de nesimțiți pot fi unii… vin aici copii, tineri, lasă totul pe jos, pungi, aruncă chiștoace pe jos. Uite ce e acolo”, a spus el indignat, în timp ce arăta cu degetul spre gunoiul de sub banca de alături.
A spus că s-a resemnat deja cu situația, că nu se mai așteaptă ca oamenii să aibă „cei șapte ani de acasă”.
„Așa e la noi, totul se lasă așa, și gata, mergem mai departe”.
La câțiva metri, un biciclist care s-a oprit pentru un scurt moment de respirație după ce a urcat până la punctul de belvedere, a comentat la rândul său „dispariția” copacilor. A spus că spațiile verzi dispar sub ochii noștri și ai celor care ar trebui să le protejeze.
„Sunt atâtea locuri în oraș în care s-ar putea construi… și totuși se alege să se distrugă un spațiu verde. Și chiar de lângă o zonă protejată. Nu vreau să-mi imaginez ce va fi dacă se va deschide vreun șantier pentru blocuri. Parcă o fac așa, ușor-ușor, până dispar toți copacii, cum au făcut cu IOR-ul”, a spus el.
Am coborât apoi din punctul de belvedere pe aceeași potecă pe care o știu de ani de zile, doar că pare puțin mai aranjată acum. Locul încă arată de parcă orașul ar fi foarte departe. Doar că nu e deloc departe, e chiar peste drum și chiar merită o plimbare prin el. Poate cu bicicleta, cu câinele, sau poate la strâns gunoaie cu prietenii sau la urmărit drujbari, așa cum făceau grupurile civice din IOR atunci când încă mai existau copaci acolo.
Așa arată „viitorul, astăzi” în Pajiștea Petricani. În curând poate vom avea randările noului „One Pajiște District” sau Pajiștea „Rumeguș”.
CITEȘTE ȘI: Specii rare și o nouă arie protejată: ce a adus 2025 pentru fauna Bucureștiului
