Parcul Ioanid își retrăiește, în această perioadă, perioada de glorie de acum 150 de ani. Mereu aflat în umbra surorii mai mari – Grădina Icoanei – locul a căpătat de câteva zile toate atributele unui veritabil pelerinaj.

O dubă de Jandarmerie păzește intrarea principală din Piața Gheorghe Cantacuzino. E greu de intuit dacă e vorba de vreun eveniment de anvergură prin preajmă sau doar de cele patru ambasade, cea a Austriei, a Iordaniei, a Arabiei Saudite și a Belgiei, care împrejmuiesc Parcul Ioanid. Este aproape ora 17:00, trecut de zenit, iar din capătul primei alei se întrezărește o forfotă ciudată în inima locului.

Un glob pământesc se reflecta dintr-un mic lac artificial iar de jur împrejur o mulțime pestriță roiește haotic.

Hai, treci să-ți fac și ție una”, se aude într-o liniște aproape anormală. Cu un genunchi în pământ și un trandafir în mână, un tânăr predă tandru telefonul unei domnișoare pe care tocmai a pozat-o cu globul pământesc în spate. Nimeni n-ar putea să spună, în acest moment, dacă tânăra ori planeta Pământ reprezintă centrul universului său.

La câțiva metri distanță, o alta tânără sta nemișcată. Încremenită în poziția lui Atlas, așteaptă ok-ul de la prietena sa cu privire la instantaneul care, cel mai probabil, îi va îmbogăți galeria de pe Instagram. După un du-te-vino către ecranul telefonului, scena se repeta parcă în ciuda titanului grec care a purtat greutatea lumii pe umeri. Într-un fel, adusă în zilele noastre, legenda ar avea multe corespondențe. In anumite privințe, propria imagine poate fi o povara, grea cât lumea, pentru unii.

Liniștea, soră cu pioșenia, se sparge însă în vecinătatea locului de joacă din celălalt capăt. Copilăria are alte priorități fata de preocupările adulților pentru o sfera luminată. Aici e o cu totul altă lume, cu alte țeluri. Nimic din joaca generalizată nu pare să aibă vreo legătura cu Festivalul Lights On, care a adus mapamondul în Parcul Ioanid și care a animat locul în ciuda tarabelor închise.

Surprinzător lucru pentru malurile Dâmboviței, pentru că orice eveniment public, oricât de neînsemnat ar fi, vine la pachet cu oportunitatea pentru profit a buticarilor care parcă ies din pământ la un semn.

În parcul Ioanid, la ceas de seară, cele două gherete au obloanele trase, iar singurele simboluri ale mercantilismului sunt reprezentate de două automate: unul pentru cafea iar celălalt pentru freș de portocale.

Greu de crezut pentru lumea de acum 150 de ani, când în Grădina lui Brăslea locuitorii din mahalalele învecinate se adunau sâmbetele și duminicile și animau locul aproape ca și astăzi.

“Grădina Ioanid este aceeaşi grădină care, între 1830—1860, era cunoscută sub numele de grădina lui Breslea (Brăslea). Mai tîrziu ea a devenit proprietatea librarului Gh. Ioanid (1818—1906) care, pe la mijlocul secolului trecut avea câteva prăvălii de librărie şi papetărie în Bucureşti şi era unul din cei mai activi editori de cărţi, romane şi traduceri din diferite limbi străine, în special din limba franceză.

Era o grădină mare, cu pomi fructiferi de toate sorturile (26 specii create de Ioanid), iar pe cea mai întinsă suprafaţă a ei se cultivau legume şi zarzavaturi care, prin 1872, nu erau numai spre folosul proprietarului, ci, prin vînzare, şi spre al locuitorilor din acea mahala.

În mijlocul grădinii se afla o frumoasă casă cu parter şi etaj care la un moment dat, cu aprobarea autorităţilor, a fost pusă la loterie. Preţul unui bilet era de un galben. Cum a decurs tragerea loteriei și cine a cîştigat-o, nu ne este cunoscut.

Mai tîrziu, o parte din loc a fost parcelat şi numai o mică porţiune se mai păstrează din ea (cumpărată de primăria oraşului), fiindcă pe restul terenului s-a construit o serie de case şi vile foarte frumoase, formînd un cartier select al oraşului, cuprins între str. Polonă, B-dul Dacia şi strada Ţăranilor, devenită din 1913, după moartea renumitului nostru aviator, strada Aurel Vlaicu.

Intre 1870—1900 grădina Ioanid era locul unde locuitorii din mahalalele învecinate, veneau în număr mare, mai ales duminicile şi în celelalte sărbători ale verii, să mănânce la iarbă verde, să bea şi să petreacă. Partea grădinii, neparcelată, şi cumpărată de primărie, după 1920 a devenit Parcul Ioanid”

George Potra – Din Bucureștii de altădată (Editura Științifică și Enciclopedică, 1981)

CITEȘTE ȘI

Festivalul Lights On în premieră, în parcurile din Sectorul 2

(Visited 7,160 times, 1 visits today)