La majoritatea dintre cele 12 depouri de tramvaie și troleibuze din Capitală, lucrul a fost reluat, dacă nu în totalitate, măcar în parte. La câteva însă nu s-a mișcat o roată de tramvai. Asta în timp ce protestul este aproape generalizat la restul de nouă autobaze ale STB. Buletin de București a căutat să afle ce i-a motivat pe oameni să reia lucru după trei zile de protest și a stat de vorbă cu șeful unui depou care are vehicule scoase în traseu.

El a explicat, sub protecția anonimatului, că a fost decizia oamenilor să revină la lucru, cu toate că protestul este susținut în totalitate. Deși sunt foarte multe probleme care sunt parte din cotidian de ani de zile, de la cârpeli și până la predispoziția la probleme de sănătate din cauza condițiilor de lucru, conducătorii nu se dezic de restul colegilor, însă vor să tragă un semnal de alarmă asigurând totuși un minim necesar de vehicule pe traseu.

Mai mult, șeful de depou dă de înțeles că între nevoile de piese de la firul ierbii și cei care decid bugete, ar exista un filtru, care alterează și impune cu totul altceva decât ceea ce dictează necesitățile de zi cu zi.

– A fost decizia dvs. sau a subordonaților să ieșiti cu vehicule pe traseu?

– Decizia a fost a oamenilor. Eu nu am făcut decât să le aduc la cunoștința deciziile instanțelor și cea a directorului general potrivit căreia conducătorii care reintră pe traseu nu vor mai fi cercetați disciplinar conform regulamentului de ordine interioară. Decizia, repet, a fost a oamenilor. Unii au considerat că fiind a treia zi, li se pot desface contractele de muncă, alții au spus că vor să se întoarcă pe traseu pentru că nu a fost niciodată o grevă atât de lungă în STB. Unii dintre angajați chiar înțeleg.

– Chiar și cei mai vechi dintre ei?

– Da. Nici eu nu am văzut o grevă care să dureze atât. Eu am ca exemplu familia mea care nu a putut să ajungă la serviciu. Câteva stații chiar sunt multe de mers pe jos pentru cineva cu probleme.  

– Vă așteptați la discuții în contradictoriu cu sindicatul?

– Nu. Eu am ținut tot timpul legătura cu sindicatul. Am vorbit în fiecare zi. I-am întrebat ce cred ei și mi-au spus că nu au până acum nicio revendicare soluționată. Sincer, nici eu nu știu ce revendicări mai sunt. Cea mai comună e să-și dea demisia directorul general. Restul, adică cele privind condițiile de muncă, nu i-am auzit întotdeauna sau pe toți spunând asta. Într-adevăr sunt probleme. La tramvai, din ce știu, acolo unde calea de rulare este proastă sau suspensia la vehicul este rigidă, ajung să aibă probleme cu spatele, cu coloana vertebrală.

– Legat de bani, sunt probleme cu salariile șoferilor de troleibuz sau a vatmanilor?

– Eu nu am auzit așa ceva de la oameni. Nu sunt nici mai mici și nici mai mari decât la șoferii de autobuz. Toate salariile conducătorilor de vehicule sunt la fel. Ce am auzit, chiar și astăzi, a fost de o creștere de 19%. Diferențierea se face la numărul de ore lucrate. Lucrează mai mult sau mai puțin, în funcție de câți își iau medical, câți sunt în concediu, în funcție de cât de bine este acoperită autobaza sau depoul respectiv.

– Numărul de oameni este suficient?

– Din ce știu, în fiecare depou este nevoie de oameni. Adică este dificil să se atingă regimul de lună. Ce vreau să subliniez e că oamenii de la mine sunt de acord cu greva, dar vor să o facă în mod legal. Adică să fie asigurată acea treime a capacității de transport prevăzută în lege.  

– Ce probleme mai sunt, în afară de predispoziția la boli profesionale?

– Sincer, după o viață de muncă, chiar îmi doresc ca lucrurile să fie mult mai bune pentru toată lumea. Și pentru muncitori și pentru conducerea societății. Și mie îmi creează destul de multă insatisfacție situația asta. Venim la serviciu și nu putem să facem nimic. Nu putem să programăm, nu se fac revizii. Ieșind vehiculele în strada ai, totuși, o minimă garanție. Cei de la întreținere nu știu acum câtă atenție mai dau acestor procese tehnologice pe care ar trebui să le îndeplinească.

– Sunt probleme cu piesele de schimb sau cu resursa umană?

– Piese nu prea sunt și nu poți să faci o mentenanță ca la carte. Se face la limita cea mai de jos, în așa fel încât să nu se întâmple vreo problemă în stradă. Cei care fac reviziile sunt destul de experimentați și ei țin vehiculele astea. Însă începând cu sfârșitul anului ăsta, începutul anului viitor, vor ieși mulți la pensie. Mă refer și la Uzina de Reparații și la depouri.

Oamenii nu mai vor să mai stea să lucreze, deși sunt convins că pensiile nu sunt îndestulătoare. Începând cu 60 de ani, omul aproape că nu mai poate, nu mai suportă mental să-și îndeplinească sarcinile de serviciu. Presiunea asta pe care ei zic că o resimt de ani de zile vine din faptul că nu sunt piese. Și atunci trebuie să facă diverse lucruri. Fie să repare el piesa, fie să o ia din altă parte și să zică că e bună, dar nu știe nici el dacă e bună. Și tot așa.

– Deci, cârpeală…

– Da, cârpeală.

– Care credeți că e cauza? Nu sunt cheltuiți banii cum trebuie, nu sunt suficienți?

– N-aș putea să vă spun care e cauza, ce pot să vă spun e că nu ajung piesele. Asta e clar. Nu știu câți bani se învârt în societatea. Eu știu doar că de la noi pleacă un necesar de piese, din planurile de investiții și planurile anuale și, mai departe, altcineva îl filtrează. Ne spune ce cantități ar trebui să fie, adică ce cantități trebuie să ne aducă.

CITEȘTE ȘI

EXCLUSIV | Culisele grevei de la STB: supraconsumuri record de motorină în autobaze, furnizori „suspecți”, achiziții inutile de piese și facturi „umflate”

EXCLUSIV | Afacerile din autobaze și caracatița intereselor din STB. Șofer: “Criț i-a ars și pe ăștia de la birouri și a deranjat Marea Familie. Pe mine m-a ars la ore pe traseu”

Președintele PSD București, Gabriela Firea, refuză să comenteze greva de la STB

Adrian Criț, despre cei care au întocmit „listele cu trădători” din autobaze: “Vom lua decizii din punct de vedere administrativ. Se impune o analiză cât mai completă a personalului în perioada următoare”

FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea

(Visited 16,884 times, 1 visits today)