Șoferii STB sunt vârful de lance în greva care a paralizat Capitala. În realitate însă, există un ecosistem care parazitează de ani de zile operatorul de transport și care susține în mod tacit acest demers. De la afaceri cu piese și până la furturile de motorină, ierarhia celor care căpușează compania are drept paratrăsnet pe cei care conduc autobuzele, tramvaiele și troleibuzele. Această casta este însă împărțita în două: cei cinstiți și cei mai puțin cinstiți, care, dimpreună, au aceleași nemulțumiri care mocnesc de ani de zile. Buletin de București a stat de vorba unul dintre șoferii din noua generație de la STB, care a ales să-și păstreze anonimatul din motive lesne de înțeles. Despre toate acestea, în interviul de mai jos.

– A fost, până la urmă, o grevă spontană?

– Greva era programată de mult. Unii știau lucrul ăsta, pe principiul pune unul autobuzul în porți și nu mai lasă pe nimeni sa iasă din curte. Toată lumea e nemulțumită începând cu personalul de la mătură. Aici nu sunt condiții de muncă, nu există personal suficient, nu au materiale consumabile. Saloanele autobuzelor sunt într-un hal fără de hal. Eu când mă duc seara la alimentat, mașina trebuie igienizată, dacă permite temperatura de afară trebuie să o speli etc. Când e o persoană, când sunt două, când nu-i nimeni la curățenie. Mop nu există și dacă o găsesc pe femeia aia cu mătura e cu noroc. Dacă nu, dă o mătură ăla care alimentează, se uită pe deasupra să nu se vadă hârtii și aia e. Am scos mașina pentru a doua zi.

Practic, care sunt nemulțumirile din rândul șoferilor?

– Doleanțele șoferilor sunt de foarte mult timp. Nu sunt de acum. E vorba de problemele zilnice. Nu sunt toalete, sunt capete de linie unde nu sunt toalete. Mai sunt locuri unde au pus o toaletă d-aia ecologică în mijlocul trotuarului, cu capul de linie făcut aiurea. Adică poliția poate să vină să-ți dea amendă că n-ai ce să cauți acolo cu autobuzul. Ce a făcut domnul Criț e că ne-a pus 4% la bani. Dar ce să vezi. Am ajuns să luăm mai puțin cu 600-700 de lei. Chemări de-acasă nu mai sunt. Eu în 12 luni nu am fost chemat o dată de-acasă. Nu reușim să ne îndeplinim norma de ore, de 170 pe lună, pentru că ne țin prin garaj pentru că s-au scos din curse. De exemplu, ziua de muncă avea 8 ore jumate. Dacă au scos o cursă acum, eu mai am șase ore jumătate. Deci automat pierd bani. Repartizorul, cel care face turele pe linii, iți dă week-end dacă e. Noi suntem acum mai mulți șoferi decât pot ei să ne dea de muncă. Dacă nu poate să-ți dea de muncă, te cheamă la garaj ca să-ti faci orele. Exact înainte de grevă se certa un șofer cu repartizorul că l-au chemat la muncă pentru o oră. Păi cum să vii tu la muncă, de la mama naibii, pentru o oră, că să-ți dea 20 de lei.

– Legat de neregulile semnalate în autobaze. Piesele, supraconsumul…

 – E vorba de matrapazlâcuri la interior. Meșterii, mecanicii și dracii ăștia de șoferi mai bătrâni. Ca șofer, în afară de motorină n-ai ce să iei. Criț a zis că fură șoferii piese. Nu ai cum să faci asta. Șmecheria cine poate să o facă? Ăla de la magazie cu ăia de sus, care cere necesar de piese și ăla poate să jongleze. Și mai gândiți-vă la o treabă. E vorba de piese pentru autobuze. Unde să le vinzi pe alea? Nu tot în piață? Combinațiile le fac cu Citaro, că la astea noi n-au ce să facă. Sună la Otokar și vin ăia și repară acolo ori se duc cu mașina pe roți până la ei. Combinațiile pleacă de sus.

– Cum se fură totuși motorina?

– Eu pot să garantez că majoritatea șoferilor tineri n-au furat și nu fură un strop de motorină. Ăștia bătrâni fură. Rezervoarele mașinilor sunt prevăzute cu sită. Trebuie găurită sita, în condițiile în care se fac controale inopinate la ele. Vine patrula de la Siguranța Circulației, te așteptă în fața porții la garaj și iți spune să stai pe loc. Și te verifică cu lanterna. Dacă n-ai sită sau e spartă se duce și îți scrie mașina pe foaie. Teoretic, toate mașinile trebuie să aibă sita intactă. Generația tânără nu face așa ceva. Vine omul la muncă si își vede de treabă. RATB-iști ăia bătrâni fac combinațiile. Mai veneau pe la mine să-mi zică să nu dau drumul la Webasto.

– Ce este Webasto?

– Încălzitorul pentru salon. Ăla e ca o sobă. Și automat, când dai drumul, crește consumul. Și gândește-te că ăla, dacă merge 10 ore, consumă. Majoritatea șmecheriilor le fac prin Webasto. La ciupeală, la garaj, de la șoferi până la șefi. La mine nu s-a pus problema niciodată să nu dau drumul la căldură. Eu bag mașina imediat la garaj dacă nu merge căldura. Tâmpeniile de Otokar fac probleme din astea pentru că sunt foarte prost concepute. Rezistența de la Webasto se arde foarte repede. Eram într-o zi câteva mașini la cap de linie, toate cu aceeași problemă. Erau 9 grade în mașină. Cum să țin oamenii la 9 grade? Plus că până la urmă stau și eu acolo timp de opt ore. La Citaro e altfel. Îți citește numărul de ore de funcționare de la Webasto și o dau din pix. În loc de 100, trec 200 de ore. Plus că se mai contabilizează și în aerul condiționat.

E o ruptură între generații, asta e clar. Când au venit Otokarele, o grămadă de șoferi nu au vrut să pună piciorul, că le-a fost frică, pentru că sunt foarte proaste. Eram într-un birou, într-o zi, și vorbea repartizorul cu șeful de garaj. Că ce să facă cu ăștia noi, să ne dea Otokare sau nu. “N-au hârtie pe care scrie șofer profesionist? Dă-le, bă, Otokare că dacă le îndoaie ei răspund”. Povestea e că la mașinile astea dacă faci o zgârietura sau ceva, ești bun de plată. O secundă dacă nu ești atent, la revedere. Ești bun de plată. Păi câte lunete nu s-au spart, câți n-au dat cu ele de pereți…

– Cum adică, nu sunt asigurate CASCO?

– N-au nicio urmă de CASCO. De asta zic că banii pe care îi luăm noi sunt munciți și paramunciți. Vă arăt fluturașul. Eu luna trecută am luat în jur de 3.100 de lei la lichidare și avansul în jur de 1.700 de lei.

– Asta a fost o lună bună?

– Nu. Într-o lună bună avansul e 3.500 de lei.

– Din ce îmi povestiți, pare că sunt probleme foarte vechi….

–  Da. Dar abia acum a explodat buboiul. Au fost perioade când au luat niște chinezării de cauciucuri care au făcut gâlme după o lună. Și ne-au obligat să mergem cu ele ca să le scoatem numărul de kilometri. Acum Otokarele au între 160.000 și 180.000 de kilometri și au uzura cauciucurilor la apogeu. Noi știm asta ca șoferi. Când ne schimbăm între noi, ne întrebăm dacă sunt probleme cu mașina. Cauciucurile astea în maxim trei luni de zile sunt pa. Sunt probleme la sistemul de frânare, la sistemul de rulare. Pai la un polei te duci târâș cu ele. Recent, la o trecere de pietoni, m-am dus de nu mă mai opream. Sanie am fost! Si abia burnițase un pic. Noi ca șoferi suntem cei mai expuși. De afară se vede altfel și lumea zice că luăm o grămadă de bani. Până când vedem banii ăia pe fluturaș, ne trec toate căldurile. Începând de la partea tehnică, la călătorii pe care îi transporți și până la pietonii cu care te trezești că îți taie fața mașinii. Păi la 10 kilometri la oră, când calci frâna și a înlemnit mașina pe loc, imaginați-vă ce-i în spate, în salon.

– Până la urmă STB-ul are peste 11 mii de angajați din care aproape 3.500 sunt șoferi…

– Ăștia care sunt pe la birouri merg pe burtă. Criț i-a ars și pe ăștia de la birouri și a deranjat Marea Familie. Acolo e Omerta și mai mare. Ei au acolo oamenii lor care “mănâncă” numai de la ei. Mă refer la ăștia care țin conducerea unui garaj. Sunt șoferi care “mănâncă” cu ei. Vă dau un exemplu cu turele pentru oraș și periferie. Mie îmi dă în oraș, pe week-end, maxim opt ore iar pe periferie îi dă altuia 10 ore. El m-a ars în ziua aia cu două ore. Dar alea două ore sunt patru. Că e la dublu. Acum înmulțiți cu 25 de lei oră. Sunt niște artificii pe care le fac între ei. Erau la un moment dat și niște bani de concediu, vreo 2500 de lei. Pe ăia îi luau numai șmecherii. La casele de vacanță la fel, se duce doar cine avea pile.

Liderul de sindicat este afiliat politic. Contează asta pentru șoferi?

– Vasile Petrariu a fost consilierul lui Firea. I-a adus voturi din autobaze și d-aia l-a pus consilier general. Criț nu a aterizat foaie-verde în STB. El a fost pus special ca să-i demoleze pe ăștia și să facă ordine. Dar a dat de vagabonzi. Problema lui Criț e că a lovit în toți, n-a dat doar într-o parte. Pe mine unul m-a ars doar la numărul de ore.

FOTO: Inquam Photos / George Călin

CITEȘTE ȘI

(Visited 53,625 times, 1 visits today)