Joi, 6 august 2026, s-a oficializat capitularea, o premieră pentru transportul public de suprafață din Capitală. Dosarul prin care Societatea de Transport București (STB) își cere propria insolvență a ajuns pe masa Tribunalului București. Primarul general, Ciprian Ciucu, ne explică doct că este singura soluție de a salva transportul public de datoriile istorice. Pe hârtie, mutarea pare o operație chirurgicală dură, dar necesară.
În realitate, insolvența este doar un paravan uriaș în spatele căruia incompetenții, neamurile și lipitorile de partid parazitează liniștiți, în continuare, cel mai mare buget din administrația locală.
Să contextualizăm puțin discursul oficial.
Ni se spune că groapa a fost săpată în 2019-2020, când nu s-au plătit contribuțiile la ANAF, generând o gaură de peste 200 de milioane de euro. Corect.
Dar ceea ce evită să ne spună actuala administrație este că hemoragia continuă chiar și acum, sub ochii noștri, prin robinetele controlate de „Marea Familie” transpartinică.
Care sunt, de fapt, riscurile ascunse ale acestei insolvențe?
În primul rând iluzia restructurării și betonarea sinecurilor. Insolvența ar trebui să aducă eficientizare. Dar politrucii din fruntea STB ne-au arătat deja, în martie anul acesta, cum arată „eficientizarea” în viziunea lor: o mascaradă ieftină.
Au mimat reducerea funcțiilor de conducere cu 30%, mutând directorii pe posturi de „execuție” ca să nu plece nimeni acasă. Au făcut o economie microscopică de vreo 78.000 de euro lunar, în fapt o glumă proastă la un fond de salarii uriaș.
Pariul meu e că viitorul administrator judiciar, venit să bifeze un plan de reorganizare, se va uita pe tabelele de creanțe dar nu va deranja „Frăția” din Direcția de Achiziții. Oamenii plantați strategic acolo, vor continua să avizeze contracte iar insolvența nu va curăța corupția endemică, ci o va ascunde sub o umbrelă juridică incontestabilă, blindată în instanță.
În al doilea rând există riscul falimentul tehnic printr-un șantaj al „băieților deștepți”. Odată intrată în insolvență, STB devine un partener toxic pentru orice furnizor serios. Cine mai livrează piese pe datorie unei companii aflate în insolvență, cu bugetul pe butuci? Deja, pe portalul instanțelor, șase firme stau la coadă pentru datorii neplătite, printre care furnizori.
Riscul ascuns major este colapsul logistic. Autobuzele Otokar, ieșite din garanție și cu o nevoie cronică de mentenanță din pricina calității proaste(aplauze pentru administrația Firea), vor deveni bibelouri de zeci de tone în autobaze. Fără piese originale, fără AdBlue, fără anvelope, STB nu are nevoie de sindicate ca să paralizeze Bucureștiul. O va face tehnic. Iar în acel moment, băieții deștepți care vând piese vor specula momentul: au scuza perfectă pentru a cere banii în avans, la prețuri prohibitive. Și sigur o vor face.
În al treilea rând e vorba despre mâna lungă a politicului și factura decontată de cetățean. Consiliul de Administrație, populat de interpușii baronului de Ilfov, Hubert Thuma și vicelui Bujduveanu, a încasat liniștit indemnizații de 3.000 de euro pe lună, plafonate abia după dezvăluirile Buletin de București care au dus la un scandal public. Acești oameni, care au privit impasibili, între altele, cum se fură motorina din autobaze și se fac scheme cu piese, nu vor suferi în insolvență.
Cine va suferi? Călătorul. Pentru a susține un plan de reorganizare aprobat de judecătorul sindic, compania va trebui să arate că se poate stabiliza financiar. Iar singura metodă rapidă, când ești incapabil să oprești jaful intern, este să bagi mâna în buzunarul bucureșteanului. Valorificarea activelor, mobile sau imobile, „fără randament” este a doua variantă.
Biletul majorat la 5 lei, după cum am fost pregătiți în ianuarie, va fi doar începutul. Se vor tăia trasee, se vor mări timpii de așteptare, iar tramvaiele și autobuzele vor deveni, cel mai probabil, și mai insalubre. Iar în cele din urmă administratorul special, stabilit de instanță, va fi de vină. Decontul politic dispare, va fi un vinovat perfect de serviciu.
Cum se traduce „salvarea” în limba băieților deștepți
Pentru cine are memoria scurtă și apleacă urechea la discursurile sforăitoare din Primărie, filmul ăsta s-a mai întâmplat o dată în București. S-a numit insolvența RADET. Ne-au vândut-o, literă cu literă, cu aceleași lozinci mesianice: reorganizare, tăierea datoriilor istorice și salvarea termoficării.
Care a fost deznodământul? După câțiva ani de agonie juridică, RADET a intrat direct în faliment în 2019(din nou aplauze pentru administrația Firea).
Dar știți cine a câștigat cu adevărat din cadavrul regiei? Administratorii judiciari și casele de avocatură, care și-au tras onorarii de milioane de euro doar pentru a constata dezastrul și a plimba niște hârtii.
Și ce s-a schimbat pentru bucureștean? Nimic în bine. S-a înființat o nouă companie, Termoenergetica, în care au fost transferați în bloc aceiași politruci, aceleași neamuri și aceleași metehne.
Astăzi, noua companie a ajuns să acumuleze propriile ei datorii astronomice către ELCEN, țevile pocnesc la fel de des iarna, iar cetățenii stau cu caloriferele reci. Insolvența nu a reparat nici măcar un metru de țeavă.
Dacă STB calcă pe același drum trasat de defuncta RADET, insolvența nu va aduce tramvaie noi la timp și nici autobuze cu aer condiționat și piese originale.
Insolvența STB nu este chimioterapia cancerului numit incompetență, ci actul oficial prin care managementul politizat scapă de responsabilitate dar continuă să-și păstreze privilegiile.
Poate cel mai important lucru din această ecuație este CINE VA FACE VIITORUL AUDIT? O companie serioasă sau tot subalternii din PMB care țin de șase în timp ce „Marea Familie” stă cu mâna până la cot în conturile STB?
Raportul despre „împricinați”
Până atunci, aștept cu entuziasm raportul detaliat al administratorului judiciar desemnat de instanță, care trebuie să identifice cu precizie cauzele care au dus la colapsul financiar al STB.
Acest document care trebuie întocmit obligatoriu în circa o luna de la arpobarea insolvenței, trebuie să stabilească dacă situația a fost provocată de managementul defectuos sau nu.
Dacă administratorul judiciar găsește nereguli grave, adică scurgeri de fonduri și contracte păguboase, el trebuie să ceară instanței atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate, adică directori și membri CA, astfel încât gaura să fie acoperită din averea lor personală.
Să ajungă oare acele venituri de mii de euro pe lună? S-au strâns ceva economii în ultimii ani?
Până una alta, un lucru este cert: transportul public din București tocmai a fost băgat în perfuzii, iar butoanele aparatelor rămân la cine trebuie și sunt conectate tot la portofelul nostru.
CITEŞTE ŞI:
- Primul pas pentru intrarea STB în insolvenţă, aprobat de consilierii generali. Datorii la furnizori de peste 140 de milioane de lei
- Primarul Capitalei cere insolvența STB: „Cred că este singura soluție de a salva transportul public în comun”
- Primarul Ciprian Ciucu: Am de ales între a plăti stimulentele pentru persoanele cu dizabilități sau salariile și penalitățile STB
- Ciucu îl acuză pe fostul director al TPBI, asociația care reglementează transportul în București și Ifov, că și-a angajat toate rudele. Ghițulescu: „Doar fiul meu este angajat”
