Pe ecranul ciclopic ce domină pântecul de beton al Arenei Naționale, vorbitorul tocmai își încheiase discursul, invitând asistența la rugăciune. În câteva secunde, peste 35.000 de oameni, cam cât un orășel de provincie, s-au ridicat în picioare.
În boxe a început să curgă o melodie simplă, acompaniată de acorduri calde, orchestrale, iar mulțimea s-a pregătit pentru momentul solemn.
În mod normal, pe un asemenea stadion aerul tremură de scandări vulcanice, fluiere tăioase sau reverberația vreunui concert precum Metallica.
Sâmbătă, însă, fundalul sonor a fost compus dintr-o muzică venită din sute de difuzoare și foșnetul ușor al zecilor de mii de haine care se mișcau la unison.
Suntem în a doua zi a primului congres internațional organizat de Martorii lui Iehova din România.
Sub un soare de plumb fierbinte, care începea deja să aducă în „punctul de topire” asfaltul și să încingă gazonul sintetic sub acoperișul inert al stadionului, mii de oameni din 18 țări formează un zid uman multicolor. Unii poartă costume impecabile la patru ace, alții ii românești brodate sau straie tradiționale „grele”, din comunitățile maghiare și rome.
Buletin de București vă prezintă acest eveniment în același registru în care acoperă și alte adunări publice din Capitală.
„Orașul” lui Iehova, divers: 35.000 de martori de diferite etnii și naționalități
În acest ocean de oameni, ghizii de ocazie îmi sunt George și Marius, doi membri ai comunității desemnați să deslușească, pentru cei din afara bulei, ce se întâmplă dincolo de coregrafia unui amplu eveniment care are loc în premieră pentru București.
Niciunul nu are aerul vreunui predicator sobru, înțepenit în dogme. Îmbrăcați corporatist, cu zâmbete relaxate și ecusoane prinse în piept, vorbesc tăiat, fără misticisme de fațadă și fără gravitatea apăsătoare pe care o asociezi, de regulă, cu discursurile despre Dumnezeu.
Pe holuri, nu se îmbrâncește nimeni, nu există cozi haotice la toalete, iar pe jos nu vezi nici urmă de mizerie. Participanții le mulțumesc chiar și jandarmilor pentru că mențin ordinea publică.
Unul dintre ghizi îmi povestește cum oameni din forțele de ordine au fost surprinși de această atitudine, neobișnuiți fiind cu cei care-i apreciază doar pentru că au venit la muncă.
Mulțimea de enoriași este impresionantă și sâmbătă, povestește George Gădălean. Ziua aduce cel mai așteptat moment logistic și emoțional al zilei: botezul.
În fața uneia dintre tribune au fost montate trei bazine improvizate, cu apă limpede.
Comunitatea de Martori ai lui Iehova, care adună oficial aproape 45.000 de membri în România, conform ultimului recensământ, a mai primit sâmbătă încă 476 de membri.
În total, pe Arena Națională au venit aproximativ 35.000 de oameni, excluzându-i pe cei 24.000 care nu au putut ajunge și doar au privit evenimentul online.
Dintre cei prezenți, în jur de 28.000 erau români, aproape 5.000 maghiari, și aproximativ 2.000 erau romi sau alte naționalități.
„Limba inimii”. Învățături biblice traduse în limba romani
În spatele celor trei zile de program s-a aflat o armată de voluntari. Peste 9.000 de oameni s-au ocupat de organizare, îndrumarea participanților până la primirea delegaților străini în aeroport și coordonarea activităților din oraș. Iar asta a fost doar în ultimele zile, pentru că, de fapt, „pregătirea” a început cu mai bine de un an în urmă.
Marius a explicat, mergând la pas prin coridoarele largi din zona VIP a stadionului, că o bună parte din miile de voluntarie au lăsat deoparte weekendul pentru a mătura betonul stadionului, a șterge scaunele sau a răzui guma lipită sub ele.
„Nu sunt plătiți. Fiecare face asta din timpul lui, din dorința de a ajuta”, a explicat Marius.
Pentru mulți dintre cei peste 3.600 de invitați veniți din străinătate, congresul a fost și o ocazie de a vedea Bucureștiul și alte locuri din țară. Organizatorii le-au pregătit vizite prin Capitală și împrejurimi, iar participanții au avut ocazia să încerce mâncare tradițională. Au fost, de exemplu, organizate tururi prin principalele muzee ale orașului.
George spune că unul dintre lucrurile pe care și-ar dori să le înțeleagă cei din afara cultului este că Martorii lui Iehova sunt, în primul rând, oameni obișnuiți.
„Suntem vecini, colegi de muncă. Nu avem nimic special sau deosebit. Încercăm doar să studiem Biblia și să ne trăim viața în armonie cu principiile pe care le găsim acolo”, a spus el.
Unul dintre acești „oameni obișnuiți” este Ștefan Gabor, parte din „corpul voluntarilor” care s-au implicat în procesul de organizare al acestui congres, desfășurat sub tema „Fericiți pentru totdeauna”.
Ștefan este un rom din Târgu Mureș, care crede că cel mai important lucru pe care l-a găsit printre Martorii lui Iehova este demnitatea.
„Fericirea se găsește greu”, a spus el. „Mai ales pentru noi”.
Nu dezvoltă imediat ce înseamnă „pentru noi”, dar răspunsul vine din restul discuției. Vorbește despre felul în care a fost primit în comunitate, despre faptul că aici nu simte că este „pus într-o categorie”. Spune că, dincolo de diferențele de limbă sau origine, ceea ce a contat pentru el a fost felul în care a fost tratat în mod direct, în relațiile de zi cu zi.
Pentru Ștefan, congresul nu este doar un eveniment religios. Este și un spațiu social în care, spune el, a învățat să interacționeze altfel cu oameni pe care, în alte contexte, nu i-ar fi întâlnit niciodată. Își alege cu grijă cuvintele atunci când vorbește despre identitate, ca și cum ar încerca să evite generalizările. Dar revine constant la aceeași idee: sentimentul de a fi privit „ca ceilalți”.
„Aici nu simt că sunt rom sau altceva. Sunt om, pur și simplu”, a spus el.
Pentru a asigura incluziunea totală, stadionul a fost străbătut de fire invizibile de traducere simultană: română, maghiară, engleză, limba semnelor române și limba romani.
Ștefan își schimbă ușor tonul când e întrebat ce înseamnă pentru el să audă aceleași idei „în limba inimii lui”, formulare care apare și pe unul dintre materialele afișate pe un perete din fața lui. Nu răspunde imediat. S-a uitat scurt spre mulțime, ca și cum ar verifica zgomotul stadionului, apoi a revenit la idee cu o explicație simplă.
„Am văzut cum mulți au început să plângă când au auzit limba. Nu credeau niciodată că Iisus le vede inima. E ceva ce poate să-i facă să înțeleagă că viața lor va fi mai frumoasă dacă aplică principiile biblice. Mulți nu știu să citească, poate n-au școală, n-au putut să deschidă Biblia să citească, dar aici vedem că s-a oferit ceva ce nu s-a putut oferi de nicăieri”, a spus Ștefan.
Curățenia generală și „prietenia” câștigată de un hunedorean la București
Voluntarii au explicat că s-au organizat în ture „spartane” pentru a curăța tot stadionul. Au șters scaunele, pe toate părțile, au spălat cu presiune mare tribunele și au transportat tot nămolul rezultat.
„E o satisfacție mai mare când faci un lucru pentru altcineva decât când îl faci pentru tine”, a explicat unul dintre organizatori.
Totuși, până la „satisfacție”, sunt necesare câteva provocări și obstacole, care mai de care mai… înțepătoare.
„Cel mai greu a fost gazonul, pentru că înaintea noastră au fost câteva concerte. Când s-a ridicat portaflorul, era un strat de 4-5 centimetri de compost cu pământ și avea un miros și o culoare de nu puteai să stai, nici măcar nu puteam pune scena.
S-a lucrat luni, marți, miercuri, joi, patru zile aproape non-stop. Cu o mașină s-a măturat și s-a aspirat. Am ajuns la un strat de gazon sintetic de care administratorul nici măcar nu știa că mai există”, a explicat unul dintre voluntari, Florin.
Pentru Florin, unul dintre coordonatorii implicați în organizarea congresului, evenimentul nu a început vineri dimineață, odată cu deschiderea porților Arenei Naționale. În realitate, pregătirile au început în ianuarie 2025 și au însemnat luni întregi de ședințe, planificare și coordonare între zeci de departamente.
„La început a fost mai mult muncă tehnică. Fiecare departament trebuia să știe exact ce are de făcut. După aceea, tot mecanismul a început să prindă viață”, a mai povestit el. În spatele scenelor, organizatorii au împărțit responsabilitățile între comitete care se ocupau de tot, de la amenajarea stadionului și curățenie până la activitățile pregătite pentru miile de delegați veniți din străinătate.
Întrebat cu ce a rămas în urma acestui eveniment, el a vorbit despre relațiile construite în timpul pregătirilor. „Am câștigat o prietenie”, a spus el, uitându-se spre Ștefan. „Nu am luat niciun leu și nici nu mi-aș dori. Dacă aș fi plătit, parcă mi-ar umbri bucuria”, a explicat.
În discursul lui apare frecvent cuvântul „prieteni” sau chiar „frați” și „surori”, termeni pe care Martorii lui Iehova îi folosesc pentru membrii comunității lor.
Printre participanți s-au aflat și oameni veniți din Republica Moldova. Lilia, sosită din Chișinău, a spus că a participat și la alte congrese în trecut, însă amploarea celui de la București a impresionat-o. A vorbit despre organizare, despre felul în care zeci de mii de oameni se deplasează prin stadion fără aglomerația și tensiunea pe care le-ai aștepta la un eveniment de asemenea dimensiuni.
„Creatorul nostru este un Dumnezeu al ordinii”, a spus ea, explicând că tocmai această idee o vede reflectată în modul în care este organizat congresul. Femeia a insistat pe idee, explicând că Iehova este organizatorul acestui eveniment.
Rugăciuni, mături și mopuri
Duminică seara, acest „oraș” provizoriu a început să se dizolve cu aceeași disciplină cu care fusese „construit”.
La finalul programului, după rugăciunea de la final de zi, participanții au început să se disperseze precum furnicile iar oameni cu ecusoane au început să domine stațiile de autobuz, tramvaiele, trotuarele din Pantelimon.
În urma lor, alți voluntari umblau cu mături și mopuri prin stadion, ca să prevină cumva parcă munca de după ultima zi a evenimentului.
Foarte probabil, stadionul a rămas mai curat decât după curățenia de peste 340.000 de euro care a avut loc, timp de 12 luni, în 2025.
În București și Ilfov au rămas cei 1.857 de Martori ai lui Iehova care trăiesc aici tot restul anului, potrivit Institutului Național de Statistică. Mișcarea religioasă a apărut în Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea, dintr-un grup de studiu biblic care avea să se transforme într-o organizație prezentă astăzi în aproape toate colțurile lumii.
Timp de trei zile, unul dintre acele colțuri a fost Arena Națională, când colosul de beton din Capitală a fost o oază atipică de pioșenie și disciplină în mijlocul prafului și zgomotului urban.
Editor: Cătălin Doscaș
