Există două lucruri sigure în viață: moartea și faptul că orice discuție despre Calea Victoriei se termină, dacă se termină, cu cineva numit „idiot util” și altcineva trimis la psihiatru. Știrea că proiectul „Străzi Deschise” reîncepe luna aceasta și Calea Victoriei redevine pietonală în weekend a stârnit certuri aprinse în secțiunile de comentarii.
La prima vedere, pare o reacție disproporționată, pentru că vorbim despre două zile pe săptămână în care o stradă centrală este închisă pentru mașini. Nu este vreo revoluție, nu dispare nici traficul din oraș, nici nu se dărâmă parcările, dar pentru unii ideea asta este suficientă cât să scoată la suprafață frustrările.
În comentarii, lucrurile au escaladat cu o viteză mai mult decât impresionantă. Cineva spune „Calea Victoriei trebuie să fie pietonală permanentă”, apoi cineva spune „nu are sens să închizi bulevardul”, și după câteva replici se ajunge la lecții despre comunism, la acuzații că ONG-urile „iau bani din afară” și la teorii despre cum Bucureștiul este sufocat de oameni care vin din provincie.
„Nu mașinile sunt problema, ci oamenii” este replica mai mult decât amuzantă care reușește performanța rară de a rezolva traficul din București în cel mai simplist mod. Dacă dispar oamenii, dispare și aglomerația, în același fel în care dacă dispar spitalele, dispar și infecțiile nosocomiale sau dacă dispar școlile, dispare și abandonul școlar.
Discuție despre trafic: „Nu ești sănătos la cap”
Pe traseul jignirilor apar mici împunsături „culturale”, ironii transfobe legate de „pronumele din bio”, câteva trimiteri la URSS și neomarxiști și inevitabilul „nu ești sănătos la cap”.
Comentatorii au tipologii clare, precum mașiniști asediați de „țăranii care vin în București”, activiști velo agresivi și urbaniști autodidacți, care au învățat cum funcționează un oraș din jocuri online precum Cities Skylines sau SimCity.
De aici și sentimentul că cele două tabere nu se aud. Când cineva spune „orașul trebuie redat oamenilor”, celălalt aude „o să stai și mai mult în trafic” și ambele părți comunică în același ton superior.
Interesant este că argumentele pornesc de la lucruri reale. Bucureștiul este sufocat de trafic și numărul de mașini a crescut constant în ultimii ani. În același timp e adevărat că infrastructura de transport public și alternativ e într-o stare extrem de proastă.
„Cererea indusă” sau de ce mai multe benzi nu înseamnă mai puține ambuteiaje
Ideea de „induced demand” (cerere indusă – n.r.), vehiculată prin comentarii de sus-menționatul activist velo spune, pe scurt, că atunci când mărești capacitatea drumurilor, nu scazi traficul, ci îl atragi.
Faci o bandă în plus, pare că se circulă mai bine, lumea observă, începe să aleagă mașina mai des, își schimbă rutele și în scurt timp noua bandă este la fel de plină ca înainte.
Acesta este unul dintre cele mai relevante argumente pentru limitarea traficului, dar, spus într-un ton moralizator, nu a produs niciun efect.
Problema este că pietonalizarea pare, pentru mulți, mai ales pentru cei care n-au încredere în actualii aleși locali, prea îndepărtată de realitatea imediată și aici apar discuțiile despre lipsa mobilierului urban, soluții pentru riverani, comercianți și pentru transport.
Un alt adevăr care nu poate decât să-i supere pe cei care consideră mașina o necesitate de bază este petția semnată de 30.000 de bucureșteni pentru pietonalizarea permanentă a Căii Victoriei, inițiată de „Străzi pentru oameni”, în care sunt abordate și problemele enumerate mai sus.
Adevărata problemă a „Străzi Deschise”. Afacerile de partid și „festivalul” continuu
Proiectul „Străzi deschise”, inițiat în 2022, prin care Calea Victoriei a devenit pietonală două zile pe săptămână, a dezvoltat pe parcurs câteva probleme, care mai de care mai grave.
Pe lângă faptul că bicicliștilor le este interzis să circule pe singura pistă de biciclete conformă cu standardele setate de alte orașe, evenimentul are câteva probleme majore, care n-au fost atinse în lupta din comentarii despre care am vobrit până acum.
Una dintre ele este chiar faptul că „Străzi Deschise” este considerat un „eveniment”, după cum a explicat într-o investigație BdB prodecana Facultății de Sociologie, Dr. Irina Zamfirescu, care este și activistă la ActiveWatch și membră în consiliul consultativ pe probleme de locuire la nivelul Uniunii Europene.
Experta a explicat că „Străzi Deschise” este, pentru locuitorii din zonă, sinonim cu zgomotul, aglomerația și senzația că orașul e folosit ca scenă pentru alt tip de spectacol decât cel promis inițial.
Calea Victoriei devine câteva luni pe an un festival cu muzică, animatori, instalații, activări, concursuri și tot felul de evenimente gălăgioase.
Problema, a spus Irina Zamfirescu, nu este neapărat că se întâmplă lucruri pe stradă, ci că aceste lucruri par să fi devenit scopul pietonalizării în sine, și nu un mijloc de a reda spațiul public oamenilor.
Investigația Buletin de București „Străzi Deschise” pentru afaceri de partid a arătat cum astfel de evenimente aduc profit unor firme conectate politic în zona administrației, iar în jurul acestor contracte gravitează instituții publice din subordinea Primăriei Capitalei, precum Proedus și CREART, acum comasate într-o singură instituție. O parte dintre contractele din bani publici ajung, în mod repetat, la aceleași firme.
Nu e clar cum ar putea pietonalizarea permanentă să rezolve aceste probleme, dar, până la „Calea Victoriei pietonală” ne putem delecta (sau enerva) cu „Calea Victoriei câmp de luptă pro și anti mașini”.
CITEȘTE ȘI: INVESTIGAȚIE VIDEO | „Străzi Deschise” pentru afaceri de partid
