de: Cosmin Pojoranu

Natura meseriei mă ține aproape de scena politică – lucrez într-un ONG care se ocupă de ceea ce se cheamă „bună guvernare” (cerem transparență și integritate de la politicieni, dacă se poate și competență, primim, dar nu-i musai). Când le mai propun parteneriate oamenilor cu care n-am mai lucrat, unii (destui!) refuză și se scuză că „nu fac politică”. „Nici eu”, vine răspunsul meu, gândindu-mă că ei or crede că fac propagandă pentru un partid sau altul. Le explic – zadarnic – că sunt în partea civică, dincolo de granița dintre civic și politic. Nu-s toți lași, firește. Am găsit sute de oameni foarte faini în ultimii ani – de pildă la Expirat, care mereu ne-a găzduit evenimentele, oricât de năstrușnice ar fi fost ele (am reunit și StatulParalel la ei acum ceva ani, așa, la mișto și nu prea).

Permiteți-mi să vă fac o scurtă recapitulare a ultimilor 4 ani, ca să vedem unde-ajungem dacă nu „facem politică”. Să dăm zoom-out dincolo de scandalurile zilnice/săptămânale de Facebook și să derulăm, deci, până în dublul an electoral 2016, ca să rămânem cu ochii la minge, mingea aici fiind votul și politica asta care ne e „câh” și ne scârbește:

🗳️ dublă premieră în România, marca PSD: primul primar al capitalei femeie, prima dată când PSD domnește asupra capitalei (toate sectoarele și primăria generală și majoritate în consilii). Alegeri tot într-un singur tur, că în 2 n-am mai avut din 2008. Votanți? 246.553 de bucureșteni au ales-o pe Gabriela Firea, versus 175.119 voturi pentru Nicușor Dan. Asta în contextul în care PNL a cam sabotat treaba, având un candidat propriu fără prea mari șanse, actualul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, care a luat și el 64.000 de voturi. Dar stați, că cifrele arată că 140.000 de bucureșteni n-au votat din motive de lipsă viză de flotant.

🗳️ trece vara, vine iarna, guvernul tehnocrat arată o floare, pentru cei ce vor să vadă primăvara. Cioloș decide să nu candideze, să nu partid, nimic. Moșmondeală ardelenească? Nu știm, că ulterior tot în partid a ajuns, înghițit acum de USR. Ponta e tras pe linie moartă, după demisia post-Colectiv (nov 2015), începe ascensiunea lui Dragnea (little did we know). Ce-a făcut PSD la alegerile din decembrie 2016? Simplu – a rupt tot, inclusiv Bucureștiul, unde a luat 12 mandate de deputați, versus 3 ale PNL-ului și 8 ale USR-ului, respectiv 5 mandate de senatori, versus 2 ale PNL-ului și 4 ale USR-ului. Pe țară, doar 3 județe a luat PNL-ul (Alba, Sibiu, Cluj), mai puține decât cele 4 ale UDMR-ului. În rest, rezultate zdrobitoare!

🗳️ Nici n-apucă să prindă bine puterea, că PSD începe cu OUG 13 și declanșează cam cele mai mari proteste de stradă din istoria noastră recentă. Lupta se ascute, mocnește și se mai aprinde în următorii ani, se divizează societatea și mai aprig. Avem tot felul de premiere la fel de catastrofale precum… catastroFirea pentru București: partidul care se descotorosește în decurs de un an de proprii premieri (Grindeanu, Tudose), până găsește unul neconflictual – prima femeie prim-ministru, doamna Dăncilă, fost europarlamentar. Am scris atunci despre viața mea în 2017, an încheiat cu un record de spornicie la parlamentari, care votează până târziu în noapte amendamente la legile justiției, nu mai puțin de 100 / oră!

🔥 vine 2018, ecourile mișcării #rezist încă se aud prin Piața Victoriei, dar din ce în ce mai firave. Iohannis intră în al 4-lea an de mandat, intră și-n campanie pentru unul nou, declară – previzibil – război PSD-ului și adâncește falia din societate. Tudorel Toader, ingratul, sărmanul, unealta dracului, îi pune gând rău lui Kovesi, care pleacă de la DNA. PSD continuă să vândă căcat la kilogram în prime-time, dar căcat d-ăla bun, cu Soros, conspirații, statul paralel. Totul cu complicitatea posturilor TV clar partizane, cu emisiuni consacrate de fakenews – Antena 3 și RTV. CNA cam tace din gură, ca doar politic sunt numiți și-acolo oamenii. Se simte briza aia rece de la est, vine un curent naționalist, anti-european, mulat pe un context internațional șubreeeed.

🔥 se joacă și-n stradă, în numere mari. Marele vizir Dragnea face o demonstrație de forță și adună (cu forța) o grămadă de oameni în Piața Victoriei, la un miting de susținere cu iz ceaușist. Când opozanții lui vor să protesteze în Piață, îi bate cu Jandarmeria (hm, încă o instituție subordonată, a câta?). Probabil i-a enervat sintagma „muie PSD”, mai țineți minte cum l-au hărțuit pe bietul om care venise din Suedia cu plăcuțele? În fine, revenind la 10 august – oamenii din justiție lucrează chiar acum, în timp ce tastez, la brodarea unei frumoase batiste pe țambal în acest dosar, care se pregătește a fi un al doilea dosar al Revoluției. Sau al Mineriadei.

🔥 o nouă fentă politică și o nouă sămânță de divizare în societate – referendumul Coaliției pentru Familie. Chiar dacă e întins pe tot weekend-ul, eșuează lamentabil, nu-și atinge pragul de validare.

🗳️ vine 2019: iar alegeri, pentru Parlamentul European. De data asta prezență record, aproape jumătate dintre alegători au ieșit la vot (cu 10% mai mult decât la precedentele europarlamentare). Și ce-au votat? Păi, PSD a luat cel mai mic scor din istorie – 22,5%, la fel ca USR-ul, revelația sezonului. PNL un pic mai bine, 27%. Nu-i nimic, revelația o să-și dea singură cu firma în cap la prezidențialele din 2019, unde Barna nu reușește să capitalizeze politic pe acest val de simpatie (sau antipatie PSD) și să intre în turul 2, fiind surclasat de – wow – Dăncilă. Bonus – avem și un referendum populist marca Iohannis, ăla pe justiție.

🗳️ vine toamna, iar alegeri: 54% dintre alegători se prezintă la vot, dintre care 66% îl realeg pe Iohannis ca președinte (adică vreo 6,5 milioane de votanți). Interesant cum românul încă pare a crede că președintele e boss, cam la fel ca-n comunism, deși au trecut 30 de ani de-atunci și deși anii precedenți au arătat clar că Parlamentul e boss (da, acea instituție la ale cărei alegeri s-au prezentat doar 39% dintre votanți, mai puțini chiar ca-n 2012.

Scriu rândurile astea pentru că vreau să vă îndemn să vă dați seama că, vreți nu vreți, faceți politică. Chiar atunci când credeți că nu faceți, tot faceți. De pildă, la fel cum și tăcerea e un răspuns, și absenteismul la vot e un mesaj. Însă nu îmi e clar dacă se aude și până la politicieni, atâta timp cât n-ai opțiunea clară de „niciunul nu mă reprezintă” pe buletinul de vot. Când alegi să nu te informezi și „să-ți vezi de viață”, faci fix ce vor ticăloșii ăștia care ne sug resursele în loc să ne sugă știți voi ce. Ignoranța și neimplicarea electoratului e fix ce-și doresc. Cum poți să te implici? Păi – mergi la vot, intră-n partid și fă politică formal, intră în administrația publică, sprijină ONG-uri – sunt atâtea metode.

Vreau să ne amintim că avem totuși putere, și nu doar la vot (deși ia priviți în jur, cum ne curtează aleșii locali ce se vor realeși, acum, în preajma votării: ce oraș nu e un șantier?). Nu suntem așa neputincioși precum am fi tentați să credem. Putem să facem treabă bună dacă rămânem uniți și nu ne lăsăm divizați. Există, totuși o sumedenie de cetățeni implicați, pe care vreau să-i laud și să-i conving să nu se dea bătuți. Sunt cei aproape 800.000 care alcătuiesc comunitatea Declic. Sunt toți cei care și-au dat seama că FiecareVot chiar contează, așa că stau cu ochii pe el (apropo – anul acesta acredităm și noi observatori experimentați – înscrieri pe www.civically.fit). Sunt toți cei care susțin presa independentă pe bune, nu presa faux-independentă a la Mălin Bot – de la proiecte mari precum Recorder și RISE Project, până la proiecte mai mici precum Dela0.ro sau ale noastre Factual și Buletin de București. Sunt noile grupuri civice care au luat ființă – #REZISTENȚA, Corupția ucide, Geeks For Democracy și coexistă alături de cele mai vechi. Sunt toți oamenii care au făcut pasul dinspre mediul civic sau cel privat în politic. Desigur că sunt otrepe în noile partide, să nu carecumva să nu creadă că nu le vedem. Unele sunt cocoțate chiar în funcții de ministru sau candidează la primării de sector, tot pe sorginte ongistă.

Foto: caricaturi din presa anilor 90, ca să vă dați seama că totuși, am evoluat. Mai încet decât speram în 2013, când cu Uniți Salvăm. Dar, orice-ar fi, rămân cu bucuria că m-am intersectat cu sute de oameni alături de care știu că pot să fac schimbare. What next? Ieșim și noi la vot? Ne facem viza aia de flotant?

(Visited 27 times, 1 visits today)