EDITORIAL | Tembelii cu decibelii de pe Arena Națională: de câți suporteri e nevoie să strici un meci și să creezi un conflict politic 

Meciul început marți s-a terminat miercuri, iar programul STB a fost prelungit pentru ca suporterul de rând să poată ajunge acasă după cele 50 de minute de întrerupere cauzate de suporterul „adevărat”, așa-zisul ultras. 

Pâlcuri de suporteri merg satisfăcuți acasă, după ce au avut, finalmente, parte de o victorie fotbalistică: chinuită, cu ceva noroc, cu un om în plus pe teren o repriză întreagă, dar scopul scuză mijloacele, pare-se. Însă toată lumea vorbește nu despre faptul că România încă are șanse de calificare la mondialul din Germania, ci despre înfrângerea din tribune, unde o parte din români, culmea, autoproclamați cei mai români dintre noi, au pierdut meciul cu umanitatea. 

La ieșirea din Arena Națională, trec pe lângă un copil care-și întreabă mama de ce a fost întrerupt meciul pentru scandarea „Kosovo e Serbia”, fapt care mă duce cu gândul că poate ar trebui să îi ajutăm părinții de bună credință să formuleze un răspuns decent la această întrebare. Desigur, ei pot oricând pune mâna pe Google și găsi un articol care rezumă istoria locului.

Puțin mai încolo, în rondul de la Maior Coravu, s-au strâns deja taximetriștii care stau la ciupeală. Strigă ceva injurii la adresa mea când le refuz politicos oferta de „100 lei minim”, le zic că stau aproape și o iau pe jos. Sunt o duzină de mașini galbene, firme diferite, Pelicanul și tot tacâmul. Jandarmii și poliția sunt încă prezenți pe zonă, dar nu par deranjați de comportamentul acest leneși șoferi. Mai pe la prânz luam un ridesharing din Voluntari până-n centrul Capitalei, iar șoferul n-a mai rezistat și mi-a mărturisit – fără să-l întreb nimic – că e rasist, că nu-i suportă pe ți***i, în fine, ceva de vis. Nicio surpriză ce se va întâmpla la alegerile din 2024 – simt un val “de aur” venind, dar nu vă îngrijorați: ce e val, ca valul trece, iar nu toți românii sunt niște șovini complexați.

Putem să ne întristăm și să zicem „vai, ce țară avem” (justificat!), sau putem să privim lucrurile și dintr-o perspectivă un pic mai optimistă și să remarcăm faptul că restul stadionului a luat atitudine împotriva huliganilor, huiduindu-i constant la orice nouă încercare de a scanda ceva.

În mintea depopulată neuronal a celor care n-au venit Arena Națională pentru fotbal, faptul că cei din Kosovo au huiduit imnul naționalei României la meciul tur din iunie justifică un comportament de bullying național, vecin cu terorismul: după reluarea meciului, în jurul orei 23, spectatorul non-ultras rămâne înfricoșat pe durata restului partidei: oare vor mai striga iar mizerii și arbitrul va opri partida definitiv? Pentru că asta face un bully: se îmbracă în negru și se duce la un meci de fotbal cu singurul scop de a se da în stambă, fără pic de considerație pentru societatea în care trăiesc. 

E nedrept ce se întâmplă pentru că, iată, astăzi discuția se mută spre violențele suporterilor. Nu mai discutăm despre fotbalul (sărac, chinuit) practicat de România, nu discutăm nici măcar despre victima pe nume Kosovo, ci ne concentrăm atenția în totalitate spre suporteri. 

Fie, hai să vorbim un pic despre istoria recentă a scandalurilor de sub tricolor, după care să vedem de ce, totuși, Kosovo nu e Serbia._. Așadar, nu e nici pe departe prima pată neagră pe obrazul “galeriei naționale”: 

• „Uniți Sub Tricolor” și-au încordat mușchii și în Andorra, la primul meci al naționalei de fotbal din actuala campanie de calificare. Același personaj în prim-plan, un mare ultras craiovean zis „Gogoașă”
• În martie, la meciul de pe Arena Națională disputat în compania celor din Belarus, ultrașii au tinut musai să ne amintească, iarăși, că sunt ultimele specimene umane prin comportamentul lor xenofob, strigând, printre altele, „Ungaria, ne sugi p***”.
• La meciul din iunie jucat cu naționala Kosovo, la Priștina, 15-20 de ultrași au fost evacuați după ce au scandat „Kosovo e Serbia”. Au fost reprimiți la pauză.
• La Campionatul European de tineret găzduit de România în această vară, aceiași ultrași și-au trâmbițat cu mândrie credințele legionare (într-o țară în care simbolurile legionare sunt interzise prin lege) – „Niciun pas în spate, ca-n vara lui `27” – scria pe banner-ul buclucaș de la acel meci.

În mod miraculos, la meciul de sâmbătă cu Israel am scăpat fără incidente majore.

În toate aceste condiții, în mod ironic, căci pare că sunt mai liberi ca oricând să facă ce vor, una din scandările preferate ale bărbaților îmbrăcați în negru din peluză este „libertate pentru suporteri” (în contextul modificărilor la Legea 4). Însă pesemne că ar merita oleacă de „închisoare pentru suporteri”, dacă am avea un stat funcțional. Intențiile huliganilor erau cunoscute încă de dinainte de meci, aceștia amenințând că „a venit vremea returului” după ce, vezi Doamne, fuseseră oprimați la meciul tur din Kosovo.

Reacția autorităților

Într-un comunicat de presă emis după meciul tulburat de niște pseudo-suporteri pe care probabil că nici propriile familii nu-i mai suportă, FRF ne spune că „revizionismul nu are ce căuta în fotbal”. Același lucru l-am auzit și de la crainicul stadionului în timpul celor circa 50 de minute de întrerupere a meciului România – Kosovo. E o placă dictată de UEFA, o frază care a mai fost folosită de FRF și în martie 2023, în contextul în care naționala Ungariei voia să folosească un steag al Ungariei Mari la meciurile sale.  

Ca în orice clusterfuck (iar ăsta-i unul cu reverberații internaționale), Jandarmeria zice că „se fac verificări” pentru a-i identifica pe cei violenți (de parcă nu-i știți, măi, sunt aceiași!) și dă vina pe organizatorul partidei și pe firma de securitate angajată de PMB. Președintele CNCD ne spune că vrea trimiterea în judecată a acestor oameni. 

Ce consecințe vor exista pentru autorii faptelor antisociale din 12 septembrie? Probabil că fix cele împotriva cărora ultrașii protestează: va fi înăsprită legislația împotriva lor. Bonus – riscăm o nouă sancțiune din partea UEFA, care ne poate suspenda terenul la meciurile următoare de-acasă (mai avem de jucat cu Andorra în octombrie și Elveția în noiembrie).

A reînceput școala, dar prea puțini însă își asumă sarcina publică de a educa, de a explica istorie recentă ca să înțeleagă tot poporul de ce nu e în regulă scandarea „Kosovo e Serbia”. Să nu ne mirăm, așadar, când suporterii de mâine vor prelua aceleași comportamente obosite de românism prost înțeles.