Gardienii Unirii și mafia care face. Despre planșeul U(r)nirii și stahanovismul edilitar, Buletin de București a scris încă de acum o lună.
Pe atunci, un fonfleu de imagine se rostogolea în prime-time după ce doi colegi de partid, unul prefect al Capitalei, iar celălalt primar la Sectorul 4, au oprit Dâmbovița cu ajutorul colegilor de la Apele Române și s-au băgat, cu tot cu presă, sub o structură care ridică probleme „de viață și de moarte”.
Aș paria că nu trebuie să fii nici matematician, nici stomatolog, ca să-ți dai seama care ar putea fi rezultatul acestei probleme, poate chiar și de logică, în cele din urmă, notam în încheierea editorialului din 20 septembrie.
CITEȘTE ȘI: EDITORIAL | Planșeul U(r)nirii și stahanovismul edilitar
Dacă cineva mi-ar fi reprodus doar în cuvinte scenele de ieri și nu aș fi văzut cu ochii mei halucinantele momente din buricul târgului, aș fi crezut că ori s-a terminat Netflix-ul, ori medicamentele specifice din farmacii. În fine, deja știm cu toții deznodământul.
Însă ce a rămas bun după cele aproape 16 ore de scandal?
Aș zice că s-a pus pe agenda publică utilitatea unor structuri incerte și bugetofage, cu un trecut sinuos. Fosta instituție a Gardienilor Publici, din anii ’90, a primit titulatura de Poliție Locală într-un lung șir de convulsii legislative.
La București am văzut că, în timp, fie s-au transformat în mici batalioane de interlopi controlați direct de locotenenții mafiei, fie în plutoane de analfabeți funcționali, cu apucături de interlopi.
La Iași, în capătul celălalt al țării, un fost primar a folosit aparatul ca să-și spioneze amanta. Acum are timp să se gândească la bătaia de joc a resurselor publice din Penitenciarul de la Vaslui.
E drept, printre polițiștii locali sunt și profesioniști, care chiar știu să vorbească și să înțeleagă o lege citită și care pun pe ici, pe colo, ordine în disciplina construcțiilor sau fac diverse inspecții. Am cunoscut câțiva de-a lungul carierei, când am fost pe teren cu ei într-o anchetă televizată despre parcagii din Capitală.
După scandalul de ieri, lucrurile s-au metastazat. Am văzut cu toții la televizor cum un primar ales de unul din doi bucureșteni e luat la bani mărunți de un oarecare Giani, cu posibile abilități de exprimare în scris, la ordinele, chiar și indirecte, ale unui personaj care girează de ani buni o simbioză toxică între lumea subterană a Capitalei și administrația publică.
„E foame de bani, băieți”
Câți bani înseamnă toată această situație? Peste 150 de milioane de euro doar din pixul lui Marcel Ciolacu pentru planșeul de la Unirii. Și asta nu e tot, vorba teleshoppingului.
În spate, sunt controversatele proiecte imobiliare, drenajul de bani publici pentru ridicarea prețurilor la terenuri și apartamente, cui trebuie și, nu în cele din urmă, o roabă cu bani pentru protejarea imaginii publice. Doar că despre acest ultim capitol, Buletin de București a mai scris aici.
Despre steroizii de PR și consultanța aferentă se ridică o ultimă, sper, legitimă întrebare: Cine v-a lucrat aici, Don Băluță?
