Hotârârea Curții de Justiției a Uniunii Europene(CJUE) prin care România a fost condamnată din cauza depășirilor constante ale valorilor de PM 10 include detalii care arată cum au încercat reprezentanții statului român, în ultimii doi ani, să demonstreze că situația poluării din Capitală nu este atât de gravă pe cât pare. Mai mult, actual Plan Integrat de Calitate a Aerului este incomplet și nu conține, printre altele, numele persoanelor responsabile de implementarea lui.
Comisia Europeană a chemat statul român, în fața CJUE, pe 12 octombrie 2018 ca urmare a depășirilor „sistematice și persistente a valorilor limită pentru microparticulele (PM 10) în zona RO32101 (București, România)”.
Curtea a stabilit, în cadrul deciziei din 30 aprilie 2020, aceleași obligații de a respecta normele de mediu pentru statul român, dar nu a dispus nicio sancțiune financiară.
Asta cu toate că, în textul hotărârii, Curtea subliniază că au fost ani când măsurătorile privind calitatea aerului nu au mai ajuns la Bruxelles, dar și că planurile asumate de reducere a cantităților de PM10 nu sunt clare și par să aibă un caracter mai mult voluntar decât obligatoriu.
Acțiunea în instanță vine la capătul mai multor avertismente și schimburi de documente pe problematica poluării începând cu anul 2007.
Din momentul aderării, România a încălcat constant Directiva privind calitatea aerului înconjurător.
Un “minimis” cu sincope
Din hotărârea Curții, reiese că România a tot primit derogări pentru a avea timp să rezolve problema poluării, începând cu 2009. La vremea respectivă, Bucureștiul figura printre cele 17 zone pentru care fuseseră semnalate depășiri ale valorilor limită de PM 10.
Din acest punct, „punerile în întârziere” au tot curs și ar fi culminat inclusiv cu sincope în transmiterea rezultatelor de la stațiile de monitorizare a calității aerului.
„Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se constate, pe de o parte, că, prin nerespectarea sistematică și persistentă, din anul 2007 și până cel puțin în anul 2016, a valorilor limită zilnice pentru concentrațiile de PM10 și prin nerespectarea sistematică și persistentă, din anul 2007 până în anul 2014 inclusiv, cu excepția anului 2013, a valorilor- limită anuale pentru concentrațiile de PM10 în zona RO32101 (București), România nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin” – Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2020.
Mai mult, reprezentanții statului au invocat de-a lungul timpului un așa numit prag „de minimis” în ceea ce privește zonele afectate de poluare, incluzând Capitala, care numără peste două milioane de locuitori – într-o listă cu zone unde densitatea populației este mai mică. Cu alte cuvinte, raportată la suprafață și populație, problematica poluarii nu ar fi atât de mare la nivel național și, implicit, în Capitală.
“Să ignore acest fapt, ar însemna să nu se respecte obiectivele urmărite prin Directiva 2008/50, în special cel al protejării sănătății umane și a mediului ca întreg”, se arată în hotărârea CJUE.
PICA lui Firea a picat
Cât despre ultimul plan de combatere a poluării – Planul Integrat de Calitate a Aerului – despre care primarul general Gabriela Firea susține că este “primul document strategic care cuprinde soluții reale pentru combaterea poluării în Capitală!” – , Curtea a apreciat că este incomplet.
“Trebuie să stabilească măsurile potrivite pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință și poate include, în plus, măsuri specifice vizând protecția grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copii.” – Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2020.
Mai mult, Planul Intergrat de Calitate a Aerului nu respectă cerințele unei anexe ale Directivei europene privind calitatea aerului.
Aici intra noțiuni precum:
- “Numele și adresele persoanelor responsabile de elaborarea punerea în practică a planurilor de îmbunătățire”, “Localizarea poluării excesive”,
- “Estimarea zonei poluate”,
- “Originea poluării”,
- “Informații suficiente privind tipul de ținte care necesită protecție în zonă“,
- “Tehnicile utilizate pentru evaluare”. – anexa XV, secțiunea A, Directiva 2008/50/CE.
Planul Integrat de Calitate a Aerului nu conține aceste aspecte iar potrivit CJUE “planul menționat trebuie comunicat de îndată Comisiei”.
Mai mult, PICA face parte din lista de planuri care “nu furnizează nicio indicație precisă cu privire la data la care se va asigura respectarea valorilor limită zilnice aplicabile PM10 în această zonă” dar și că din această cauză depășirea valorilor limită a rămas “sistematică și persistentă”.
În cazul în care decizia CJUE de a limita concentrațiile de PM10 într-un timp cât mai scurt nu va fi pusă în practică, iar Comisia Europeană va da din nou în judecată România și va primi câștig de cauză, amenzile în cazul unei hotărâri nefavorabile variază între 2.000 și 120.000 de euro pe zi.
Editor: Oana Despa
