Nu e pace, sub măslini! Probabil că singurul bucureștean care a plecat, în vacanță, în Israel, în această perioadă, sunt eu. O vacanță planificată înainte de 7 octombrie 2023.
După un drum, nu fără peripeții, Israelul te primește cu brațele deschise. Păcat că ambele poartă arme. E o țară caldă, și la propriu și la figurat, blândă, cu oameni care încă mai pot râde.
Cum nu e prima oară când vin, aș putea să spun că-l știu ca pe buzunarul meu. Și îi știu și armele. Glumesc! Însă îl știu suficient de bine încât să încep multe dintre propoziții cu „in my humble opinion” (avantajul de a avea rude stabilite în alte țări:).
CITEȘTE ȘI: Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic, expoziție la Palatul Șuțu
Vacanța într-o zonă de război
Am stat 48 de ore în stare de urgență. Urgență este tot timpul, dar asta a fost anunțată, după ce ne-am trezit în zgomot de avioane de luptă. Senzația este uluitoare și nu prea poate să fie explicată.
E teamă, curiozitate, revolta, haz de necaz…și multe cafele și țigări.
Și sub stare de urgență, viața își urmează cursul: serviciu, grădinițe de vacanță, plajă… Atât că nu prea merge cu „așa vreau eu”.
Îmi aduc aminte Bucureștiul în pandemie și am văzut consecințele. Desigur, că fiecare pădure are uscăturile ei. Însă războiul te învață să faci orice, să trăiești.
„De e pace, de-i război…”
Pacea este un cuvânt mult prea mare pentru zona în care sunt. Și mult prea scump. Și ca bani și ca trăiri. Pace, în adevăratul sens al cuvântului, nu a fost niciodată.
Poate perioade de acalmie, păstrate de conducători care au vrut să lase armele deoparte. Din păcate, situația politică din Orientul Mijlociu a fost, întotdeauna, mult prea complicată.
Și s-a complicat și din cauza unor interese de stat și de partid. Cumva, politicul este pe dos față de ceea ce știm la noi, în Israel: dreaptă-i rea și stânga-i bună.
Și organizarea politică e cu totul altceva. O țara fără Constituție, care se bazează pe sistemul englez, adaptat, are, fără îndoială, parte de tot felul de lupte politice.
Dar, ca și la noi, și ca în orice țară normală și democrată, oamenii sunt împărțiți: unii ridică dreaptă, alții stânga. Situația de aici are rădăcini vechi.
Însă acum, după anii 80′, au luat avânt organizațiile teroriste care „luptă” (pentru că luptă cu arma) pentru o situație care s-ar fi putut regla politic: divergențele dintre evrei și palestinieni. Istoria e lungă și merită citită. Iar ideile noastre pot fi contra sau pro.
Să colonizăm Fâșia Gaza sau să punem capăt conflictului
Israelul este condus, în acest moment, de o coaliție care, cumva, este sub umbrela premierului Netanyahu. Vă spuneam că politicul este complicat, aici. Coaliția a fost formată greu, cu multe runde de alegeri. Și când, în Knesset, își băgă coada și religia, este și o mai mare problemă.
Românul spune: „când îi dai nas lui Ivan, el se suie pe divan”. În acest moment, Hezbollahul susține Palestina și este în război cu Israelul. Dar susține și Hamasul, ca o cauză comună. Iar oamenii sunt împărțiți.
Justin Maximilian este cetățean român si israelian, născut în România, dar care trăiește în Israel de aproape 50 de ani. Vorbește perfect românește și cunoaște situația politică și culturală din zonă.
Nu este pentru acest conflict și nici nu susține politica acestei coaliții aflate la guvernare. Însă trăiește printre oamenii care o fac, chiar dacă sunt de stânga.
„Cu părere de rău trebuie să-ți spun că este o majoritate care susține războiul, ce este justificat după ce s-a întâmplat după 7 octombrie.
Dar în același timp, aceeași majoritate a susținut, la început, o măsură militară de moment, însă crede că situația a escaladat și trebuie ca toate părțile implicate să se așeze la masa negocierilor, iar conflictul să înceteze.
De asemenea, Hamasul nu trebuie să mai rămână la putere în Fâșia Gaza.
Ăștia care gândesc ca mine sunt cam 20%, din populație. Ceea ce e foarte trist”.
Stop de war
La București, simțim un război. Războaie au fost întotdeauna. Și, cumva, în ADN-ul nostru este lupta. Lupta pentru orice! Mai ales pentru prostii! Însă există oameni care merg la extreme.
Fără cultură și fără să realizeze ce atrocități aduce războiul. Iar fanatismul religios este o enormitate.
Și pentru că religiei i s-a permis un cuvânt decisiv în viața politică, trebuie amintit că agenda partidelor religioase a fost, întotdeauna, de a anexa teritorii. Avem exemplul, la un alt nivel, care se întâmplă lângă noi: Rusia versus Ucraina.
„Unii zic să anexăm toate teritoriile. Alții zic să anexăm totul sau să scăpăm doar de Hamas. Cel mai extrem ar fi, cum zic unii, să construim al treilea templu.
Iar consecințele ar fi să râzi tot ce e sus, Al-Aqsa… Dacă este după extremiștii religioși, să ne întoarcem la o formă de guvernământ bazată pe legile Bibliei”, mai spune Justin.
Într-un amalgam de religii și civilizații, este foarte greu să existe un consens. Dar nu imposibil.
„Războiul trebuie oprit, imediat. Trebuie ajuns la un consens politic, în special, când toate partidele și reprezentanții organizațiilor extremiste să se se așeze la masa negocierilor.
Eu sunt mai îngrijorat de extremiștii noștri decât de ai lor. Fiindcă ai lor există într-un vacuum politic și fără o țară cu un sistem politic, un cadru politic.
La noi, extremiștii au furat sistemul spre agenda lor și transformă o țară democrată într-o țară condusă de oameni incompetenți, doar aserviți politic.
Răspunderea de a rezolva situația este pe statul Israel, nu pe Palestina, care nu are un sistem. De facto, ei nu există.
Sunt de acord cu două state, dar nu cred că este o soluție viabilă. Poate o federație, în care toată lumea să fie egală, dar fiecare să-și păstreze identitatea”.
Vacanța într-o zonă de război cu Bolero de Ravel, la Marea Mediterană, dar la apus
În timp ce scriu, bombardamentele continuă în nordul Israelului. Războiul asta mi-a distrus un oraș de suflet, Metula. O bijuterie de loc, cu case cochete, cu istorie… Acum e la pământ! Nici măcar eu, cu o umilă legitimație de presă, nu am voie să merg acolo.
La Haifa, unde stau eu, de pe geam văd marea. Și, pentru că îmi place să trăiesc periculos, am fost să o văd. Și am stat, la apus. Păcat că, lângă soarele care se duce să doarmă, în mare, e o navă de război.
Orientul Mijlociu este fascinant! Cultură, civilizație, lăsate de înaintași… Politică, făcută de tot felul de specimene, puse doar pe distrus, au îngropat oameni, la propriu, credințe și idei.
Un bucureștean se oprește și la Ierusalim. Dacă bombele nu mă vor ține, în adăpost. Și acolo, e o altă poveste. Sper să o pot spune, de la fața locului.
Din Israel, pentru BdB, Diana Matei!
CITEȘTE ȘI: VIDEO | Hanul Solacolu, pus în siguranţă. Stadiul lucrărilor la monumentul istoric
Comments are closed.