Voluntariul lui Florentin Pandele, un fel de „rudă de la țară” a Principatului Monaco, doar că priponit în coasta Micului Paris, are o ambiție nobilă: vrea să fie municipiu. Dar până să crească din comună-orășel la rang de urbe cu patalama, funcționează ca un „emirat” imobiliar după reguli stricte de fief feudal. Aici, democrația a fost luată pe persoană fizică și nu este pentru oricine trece granița dinspre București.
Am încercat pe 5 august să sparg această bulă și să asist, în calitate de jurnalist, la o ședință a Consiliului Local controlat cu mână de fier de primarul Pandele. Intenția a fost cimentată de o decizie recentă a instanței care tocmai a anulat vechiul Regulament de Organizare și Funcționare (ROF) al consiliului. Aleșii locali urmau să voteze unul nou, fapt de maxim interes public local, mai exact.
Pe larg, aleșii locali trebuiau să respecte o decizie recentă a judecătorilor și să aprindă lumina în administrație sau să meargă în continuare „pe burtă”, într-un perpetuu exercițiu de sfidare a cetățeanului.
Intenția mea, de a „vedea” acest moment istoric s-a izbit, însă, de zidul de nepătruns al „împărăției”, ridicat cu grijă, din bani publici, în cele șapte mandate consecutive ale edilului, începând cu anul 2000.
Voluntariul e o fortăreață administrativă din care au ricoșat, de-a lungul anilor, scandaluri răsunătoare care au zguduit România: de la ororile din centrele sociale, până la tunurile date prin companiile municipale transformate în pușculițe de partid sau excursiile electorale mascate subtil în pelerinaje.
Situația transparenței este atât de gravă încât, pe lângă absurdul „invitațiilor speciale” și lipsa transmisiunilor live, nici măcar proiectele de hotărâri nu sunt publice.
Ultima hotărâre publicată pe site-ul primăriei datează din anul 2021 d.P. (după Pandele, anul 21 – n. red.)
Site-ul este un veritabil „triunghi al Bermudelor” unde actele publice dispar fără urmă.
Pretorianul curții imperiale
Înainte să plec, am consultat convocatorul ștampilat și semnat cu cerneală autoritară. Scria negru pe alb că ședința începe la ora 14:00. Am trimis și o solicitare pe e-mail, deși pentru simpla prezență nu este necesară o astfel de învoire pentru a asista la o ședință eminamente publică, iar la ora 13:40 eram deja la ușă, având în brațe o convingere naivă că legislația României are jurisdicție și în imperiile închipuite din Ilfov.
La intrare, m-a întâmpinat un „pretorian” al Curții, un polițist local gata să apere reduta cu prețul propriei liniști. În timp ce îi spuneam cine sunt și ce vreau, mi-a întins mâna pentru un salut strâns care părea că nu se mai termină, în stilul specific al lui Donald Trump.
„Ședința a început deja”, mi-a spus el eliberându-mi mâna din lunga strânsoare.
Îi zic ferm convins că nu a început, că la 14:00 începe, că așa scrie în document și că îi pot arăta.
Plictisit de insolenta mea de a invoca acte, omul mi-a explicat cum, odată ce am trecut linia de demarcație pe Șoseaua Colentina, am intrat într-o cu totul altă dimensiune juridică. Aici, ca să asiști la o ședință publică, ai nevoie de un bilet de voie, o „invitație specială”.
„Puiule, nu trebuie să-mi arăți mie nimic, crezi ca aveam eu ceva cu tine dacă aveai o invitație specială? Și-așa nu sunt locuri”, mi-a spus el.
Am insistat, l-am rugat să întrebe mai departe și i-am spus chiar că am trimis și o solicitare pe e-mail în acest sens. S-a dus, a întrebat, dar răspunsul s-a pierdut pe drum, undeva între etajele primăriei.
CITEȘTE ȘI EDITORIAL | Generalii Voluntariului și „armata” lui Pandele
Văzând că sistemul clasic e blocat, am apelat la ultima soluție: l-am sunat direct pe edil. Telefonul a sunat în gol, pentru că, probabil, era ocupat să mai finanțeze un autocar pentru pelerini, „bănci-jardiniere” la suprapreț sau sacoșe cu ulei și orez pentru următoarele sărbători.
Rămas în fața ușii până la finalul ședinței, i-am văzut coborând pe cei trei consilieri aleși pe listele USR, singura opoziție dintr-un consiliu renumit pentru voturile date în liniște deplină.
„Păcăleală” de 5 august
Discuția cu cei trei aleși locali a făcut puțină lumină. Ora 14:00 din Convocator e, de fapt, un truc ieftin de prestidigitație administrativă.
Fenta constă în faptul că în Convocator scrie 14:00, dar la ora 13:00 se adună toți la „ședința comisiilor reunite”. O „hibridizare” administrativă inventată de primărie, explică consilierii: din anumite motive mai greu de înțeles din exterior, s-a luat decizia ca ședințele comisiilor, care au loc la 13:00, să aibă loc în același timp cu ședința de consiliu.
Este neclar de ce, după luarea acestei decizii acum multă vreme, nu au schimbat niciodată „ora 14:00” în „ora 13:00”.
Cum explică primarul ales de cetățeni în șapte scrutinuri consecutive această neregulă? Probabil nu vom ști niciodată. În mod deloc surprinzător, moșierul Florentin Pandele nu a răspuns nici apelurilor, nici mesajelor.
Un consiliu care plutește în derivă legală
Noul ROF, motivul pentru care am vrut să particip la această ședință, a fost respins.
Proiectul pentru noul regulament, propus de cei trei consilieri din Opoziție pentru a aduce o bruscă și periculoasă undă de transparență, cum ar fi filmarea ședințelor și accesul cetățenilor, a fost ucis din fașă fără nicio dezbatere sau explicație asumată.
„Din motive politice”, au explicat consilierii din opoziție.
Un Regulament de Organizare și Funcționare stabilește cum funcționează, în practică, o instituție. În cazul Consiliilor Locale, unde se discută și se stabilește cum sunt cheltuiți banii tututor, el dezvoltă prevederile din Codul administrativ și reglementează aspecte procedurale.
Este neclar dacă, acum, Consiliul Local Voluntari poate, fără un ROF valabil, să își desfășoare activitatea în aceleași condiții. Și, ca să fim mai plastici, având în vedere meseria de bază a primarului Pandele, Consiliul Local Voluntari se comportă ca o corabie fără busolă.
Poate că, până când Voluntariul va deveni municipiu, va reuși mai întâi performanța mai modestă de a avea ședințe publice care chiar sunt publice.
Asta fără a mai deschide cutia Pandorei privind modul în care banii publici, un buget local generos de aproape 100.000.000 de euro anual, se evaporă sub ochii închiși ai cetățenilor și ai instituțiilor de control.
Editor: Cătălin Doscaș
