După ce primarul general Ciprian Ciucu a catalogat desenele pe pereți drept o „boală” generală a orașului și a declarat „războiul graffiti”, cerând intervenții rapide pentru curățarea clădirilor din Capitală, artiștii din comunitatea locală au explicat, pentru Buletin de București, că problema este mai complexă și ține de lipsa de înțelegere a fenomenului.
Patru voci din zona artei urbane, Robert Obert, care este și producătorul executiv al filmului documentar „De ce scriu ăștia pe pereți?”, Cage, coordonatorul Sweet Damage Crew, El Khao, cunoscut pentru lucrările sale de mozaic, și Wanda Hutira, specializată în lucrări murale de mari dimensiuni, au atras atenția că abordarea propusă de Ciprian Ciucu riscă să pună în aceeași categorie vandalismul, propaganda și arta stradală.
„Graffiti-ul nu e o boală, e un simptom”
Primul care contestă direct eticheta pusă de primar este Robert Obert, care spune că problema este, de fapt, alta.
„Formularea nu este cea mai fericită, intuiesc că vrea să ne transmită că este o urgență subiectul. Graffiti-ul, însă, nu este o boală, este un simptom al unui sistem disfuncțional și dezorganizat, și cred că bolile reale ale Bucureștiului fac mutații în continuare, pentru că nu sunt adresate corespunzător”, a explicat artistul.
Robert Obert consideră că orașul are probleme mai profunde, care nu sunt adresate, iar intervențiile vizibile pe pereți sunt doar o reacție la acestea.
În același timp, Obert atrage atenția că fenomenul este mult mai complex decât pare la prima vedere și include forme diferite de expresie, de la graffiti-ul clasic, apărut în anii ’70, până la lucrări de artă stradală integrate în spațiul urban.
El Khao, cunoscut pentru lucrările sale de mozaic, completează această idee și spune că diferența dintre graffiti și artă stradală ține, în esență, de intenție.
În timp ce graffiti-ul este adesea un gest rapid, spontan, fără o preocupare pentru context, arta stradală presupune lucrări gândite, în dialog cu arhitectura și cu oamenii care folosesc spațiul.
„Este o nedreptate, dar una care vine, în mare parte, dintr-o lipsă de cultură vizuală și de nuanțare. Când nu există repere clare, totul ajunge să fie pus în aceeași categorie, indiferent dacă vorbim despre o simplă mâzgălitură sau despre o intervenție artistică bine gândită”, a declarat artistul despre modul în care toate intervențiile ajung să fie puse în aceeași categorie.
Generalizarea asta vine din lipsa de informare, dar și din absența dorinței de a înțelege. Autoritățile funcționează destul de mecanic de multe ori, fără profunzime”, a completat Robert Obert.
Artistul este de părere că „nu toate desenele și mesajele de pe pereții orașului sunt graffiti” și a explicat că e nevoie de discuții publice și modele de bune practici inspirate din orașe precum Berlin sau Barcelona.
CITEȘTE ȘI: OPINIE | Graffiti necesarum est? O confesiune și ceva noțiuni necesare
Războiul graffiti: „Nu poți eradica prin forță cel mai mare fenomen artistic al ultimilor 60 de ani”
O poziție similară vine și din partea lui Cage, coordonatorul Sweet Damage Crew, care consideră că intenția administrației de a curăța orașul este justificată, dar metodele propuse sunt greșite.
„Curățarea este binevenită, mai ales în zona centrală. Pe clădirile de patrimoniu. Pe monumente. Chiar trebuie să se întâmple asta. Însă termenul folosit nu este cel mai potrivit. Da, estetic graffitiul este deranjant pentru unii, dar în același timp alții îl apreciază”, a spus Cage.
Potrivit lui, soluțiile nu țin de sancțiuni mai dure sau de restricții.
Tratamentul pentru «boala» asta nu stă în amenzi mai mari. Nu stă în ostracizarea artiștilor. Și sigur nu stă în legi care bagă la pușcărie copii care desenează. Soluția stă în altă parte. În cunoașterea culturii graffiti și în înțelegerea fenomenului, în dialog.
Artistul a subliniat că graffiti-ul nu poate fi eliminat complet, tocmai pentru că natura lui este una de opoziție.
„Nu poți eradica prin forța cel mai mare fenomen artistic al ultimilor 60 de ani. Graffiti este prin definiție un act de rebeliune, este un gest de răzvrătire. Nu îl poți îngrădi, nu-l poți controla. Îl poți ignora sau îl poți înțelege și integra”, a menționat Cage.
Toți cei patru artiști atrag atenția că una dintre cele mai mari probleme este tendința autorităților de a trata toate intervențiile vizuale din spațiul public la fel.
Discuția despre necesitatea autorizațiilor pentru lucrările din spațiul public rămâne, de asemenea, una nuanțată.
Robert Obert spune că existența unui cadru legal este necesară, dar atrage atenția asupra problemelor birocratice.
„Spațiul public ne aparține tuturor și există o negociere constanța legat de lucrul ăsta, și cred că un cadru care să funcționeze ca reper este important. Nuanțele sistemului birocratic și lipsa unor persoane cu pregătire specială din procesul decizional instituțional ne pot priva de implementarea unor lucrări în spațiul public, care ar aduce beneficii pe mai multe planuri”, a explicat artistul.
Și El Khao este de aceeași părere. Consideră că nivelul deja ridicat de birocrație încetinește inițiativele, iar introducerea unor proceduri suplimentare riscă să blocheze tocmai intervențiile care ar putea aduce valoare spațiului urban și să aibă astfel efectul invers. Deși, teoretic, autorizațiile pot crea ordine, în practică pot descuraja proiectele relevante.
De asemenea, resursele ar putea fi direcționate mai eficient către educație, considerând că efortul și costurile administrative ale unui astfel de sistem depășesc, cel mai probabil, investițiile necesare pentru formarea unui public mai informat.
Cage este de părere că multe proiecte sunt realizate deja legal, în colaborare cu autoritățile sau organizațiile, însă acest tip de artă are și o latură ilegală.
Este normal să existe autorizații pentru lucrări comisionate. Dar asta nu înseamnă că graffiti-ul poate fi controlat complet. Tocmai componenta lui ilegală îl definește”.
„Nu toate reacțiile se tratează cu control”
Revenind la Obert, acesta consideră că generalizarea fenomenului vine nu doar din lipsa de informare, ci și din lipsa dorinței de a înțelege.
În opinia lui, „războiul graffiti” ar trebui limitat clar la vandalism, mesajele de ură sau propaganda și să facă o diferență față de formele de expresie artistică, chiar dacă unele dintre ele sunt ilegale.
O așteptare mai mare de la autorități
La rândul său, Wanda Hutira, artistă specializată în picturi murale de mari dimensiuni, a transmis că este vorba despre o așteptare mai mare de la autorități.
„Nu toată lumea e obligată să înțeleagă nuanțele. E firesc ca pentru mulți tot ce apare pe un perete să pară același lucru.
Dar, în același timp, da, este o problemă când autoritățile nu fac această diferență. Pentru că rolul lor este tocmai să înțeleagă mai bine, să lucreze cu complexitatea, nu să o simplifice excesiv”, a explicat artista.
Wanda Hutira a atras atenția că, în lipsa acestei nuanțări, orașul riscă să fie tratat doar ca un spațiu care trebuie controlat, nu și înțeles.
Artista revine și asupra metaforei folosite de primar și spune că aceasta poate fi interpretată și altfel.
„Uneori, ce vedem în oraș seamănă mai degrabă cu o reacție autoimună, un sistem care răspunde la propriile tensiuni, la lipsa de spații de exprimare, la presiune, la control.
Iar genul ăsta de reacție nu se tratează cu și mai mult control, stres sau restricție. Din contră, astea de obicei le amplifică. Poate ar fi mai util să ne uităm la cauze, nu doar la simptome. Pentru că altfel riscăm să tot «tratăm» ceva care continuă să reapară, tocmai pentru că nu e înțeles”, a explicat ea.
El Khao a explicat, la rândul lui, că problema este una de educație și de lipsă de context. Artistul propune inclusiv crearea unor formate media dedicate artei urbane, care să ajute publicul să înțeleagă diferențele dintre intervenții.
„Nu este neapărat o problemă de rea-voință, cât una de lipsă de familiaritate. Iar asta se poate corecta în timp dacă există deschidere”, a spus artistul.
„Războiul graffiti” declanșat de Ciprian Ciucu: vrea să „curețe” orașul
În final, artiștii afirmă că „războiul graffiti” declarat de administrația Ciucu are toate șansele să rămână unul superficial dacă nu abordează cauzele fenomenului.
În acest moment, primarul general vrea să intervină rapid, prin „curățare” și sancțiuni, deși nu există o delimitare clară între vandalism, intervenții spontane și artă stradală.
În paralel, cadrul legal este greoi, mai ales în zonele protejate sau pe proprietăți private, iar procedurile birocratice încetinesc inclusiv intervențiile autorizate. Recent a avut loc o dezbatere publică, unde au fost discutate intens problemele tehnice, iar discuțiile despre „artă stradală” au fost aproape complet ignorate.
Pe de altă parte, artiștii cu care am discutat menționează că fenomenul nu poate fi eliminat complet, fiind prezent la nivel global și având o componentă care „scapă”, prin definiție, controlului instituțional.
„Graffiti este o formă de expresie autentică, cu limbaj propriu, născută în afara sistemului artistic academic și răspândită organic la nivel global. Graffiti e libertate. Graffiti e stil de viață, nu e boală”, a concluzionat Cage.
Consilier general USR numește arta stradală o „mizerie”
Săptămâna trecută, consilierul general USR Dragoș Radu a anunțat că programul prin care se va interveni asupra graffitiului și afișajului neautorizat intră în dezbatere publică.
În anunțul său, Radu a postat pe Facebook două imagini drept exemplu, pe care le-a numit „mizerii”. Într-una din acestea era stencil tip propagandă electorală pentru Marcel Ciolacu, cu textul „Ciolacu salvează economia”.
Totuși, imaginea a fost pusă lângă o lucrare a artistului stradal Orhan, în care era portretizată Anca Alexandrescu, într-un stil satiric.
Consilierul a pus cele două imagini în același plan, deși a menționat în descrierea postării că „e important de spus că nu vorbim despre arta stradală autorizată sau despre reclame legale. Acestea rămân în continuare permise. Ținta sunt, în mod clar, mâzgălelile apărute peste noapte, care nu au nicio legătură cu arta și care degradează imaginea orașului”.
CITEȘTE ȘI: „Modelul Ungaria”: Primarul Ciucu trimite Poliția Locală să-i învețe pe bucureșteni să dea cu mătura
Ciucu: „Discuția nu e despre libertate”
O imagine cu zidul Berlinului postată de activistul Cristian Neagoe a atras o reacție aprinsă de la Ciprian Ciucu.
Pe partea vizibilă din imagine, zidul este acoperit cu picturi colorate, graffiti și mesaje, în timp ce cealaltă parte rămâne goală și gri. Una dintre fețele zidului aparținea fostului sector vestic, unde libertatea de exprimare era mai permisivă, iar cealaltă sectorului estic, dominat de control și restricții stricte.
„Domnule Ciprian Ciucu, de care parte a zidului ați fi preferat să vă aflați?”, a fost întrebat primarul.
Ciprian Ciucu a răspuns că modul de argumentare este „infantil” și că discuția „nu este despre libertate”.
