În Parcul Izvor, duminică după-amiază, protestul pentru drepturile animalelor s-a desfășurat la limita dintre activism și patinaj artistic. Pe jos, în tot parcul, era gheață, multă, alunecoasă. Oamenii au scandat cu mâinile în buzunare și cu pașii foarte calculați.
În fundal, tăcut și perfect imperturbabil, stă Palatul Parlamentului. În față, aproximativ o mie de persoane strigă că nu mai vor bani publici pentru moarte.
Scandările se aud sacadat, pe bucăți de nerv:
„Lazăre, nu uita, pușcăria e a ta!”, „Jos primarii criminali!”, „Câinele afară, criminalii-n cușcă!”, „Vrem sterilizare, nu exterminare!”, sunt doar câteva dintre strigătele oamenilor veniți din toată țara pentru a protesta împotriva sistemului prin care statul continuă să finanțeze capturarea și uciderea câinilor fără stăpân, în locul unor programe reale de prevenție și sterilizare.
Oamenii au venit, duminică, din toate colțurile țării, pentru a protesta pentru drepturile animalelor. Craiova, Cluj, Prahova, Teleorman, Brașov, sunt doar câteva dintre județele din care au venit.
„Noi suntem vocea lor, vocea maidanezilor!”
Numele cel mai pronunțat în parc nu este al vreunui politician, ci al medicului veterinar Daniel Lazăr.
Protestul pare împărțit, fără delimitări clare, în două registre. Unul mai calm, aproape pedagogic, în care se vorbesc lucruri de tipul „avem datoria să încercăm” și „important e să știm că ne-am făcut partea”.
Celălalt este mult mai direct și mult mai puțin diplomat: „Pușcărie pentru criminalul Daniel Lazăr!”, a strigat o femeie din partea mai „radicală” a protestului.
În practică, pe parcursul protestului cele două părți s-au amestecat. Oamenii trec foarte ușor de la discurs despre politici publice la strigăte despre pușcărie și complicitate.
O singură scandare s-a auzit mai tare decât toate celelalte: „Noi suntem vocea lor, vocea maidanezilor!”.
Sute de câini au protestat în fața Parlamentului
Frigul nu este un detaliu atmosferic, ci un actor principal. Protestul se ține cu bocancii încordați pe gheață, cu pancartele strânse aproape de corp și cu pauze scurte de încălzire între două scandări.
O femeie spune că a venit pentru că nu mai poate accepta ideea de eutanasiere a unor animale sănătoase.
„A privi la eutanasierea unor ființe sănătoase, de bună voie, e o nebunie. Nu înțeleg cum te poți numi iubitor de animale, cum te poți numi medic veterinar și să ucizi în felul acesta niște căței sănătoși. Îmi doresc condiții decente pentru animalele din adăposturi. Pentru asta e nevoie de controale. Autoritățile trebuie să facă controale în toate adăposturile, pentru că cel din Vrancea nu era singurul lagăr de genul ăsta”, a spus ea.
Câțiva metri mai încolo, o tânără vorbește despre bani publici și despre ce ajung să finanțeze.
„Protestez pentru programe reale de sterilizare și împotriva uciderilor barbare care se întâmplă în aceste adăposturi din țară. Am văzut că nu doar în Vrancea se întâmplă astfel de lucruri, mai este un adăpost chiar aici lângă București. Îmi doresc ca instituțiile statului să nu mai finanțeze din bani publici astfel de crime”.
De asemenea, ea a vorbit și despre dezvăluirile Buletin de București despre banii dați de șase primării din Ilfov către „lagărul” din Suraia.
Un alt participant descrie protestul ca pe o reacție la un sistem care, spune el, nu are niciun interes real să rezolve problema.
„Protestez împotriva acestui sistem bolnav care distruge oameni și animale. Eutanasierea câinilor sănătoși este o practică inutilă. Nu poți controla populația de câini omorându-i. Singura soluție este sterilizarea în masă, dar, evident, au văzut și ei că asta nu e profitabil, așa că preferă să-i omoare”, a concluzionat un alt protestatar.
În mulțime nu se simte entuziasm. Se simte mai degrabă o oboseală adunată din investigații, filmări, comunicate și promisiuni repetate.
Foarte mulți dintre cei veniți la manifestație au venit cu câinii lor.
Unii mici, tremurând ușor în brațe. Alții mari, cu botniță și ochii atenți la gheața de pe jos. Unii cu paltonașe colorate, alții cu zgărzi simple, de câini obișnuiți cu trotuarul și cu orașul.
Prezența lor a schimbat complet atmosfera. Scandările despre „criminali” și „pușcărie” se aud, în același timp, peste capete de câini care se miros, se încurcă în lese și se așază cuminți lângă pancarte cu „STOP cruzimii”.
Pentru mulți dintre protestatari, câinii nu sunt un decor simpatic de Instagram. Sunt argumentul principal.
Într-un colț al Parcului Izvor, o femeie își ține câinele lipit de picioare, ca să nu alunece. Spune că nu a venit doar „pentru Vrancea” și nici pentru un singur adăpost.
A venit pentru ca, într-un sistem care vorbește obsesiv despre „gestionare”, să mai existe, din când în când, și animale care nu trebuie gestionate. Doar lăsate în viață.
La finalul fiecărei serii de scandări, sloganul se întoarce mereu la aceeași formulă simplă, poate cea mai puțin ironică din tot protestul:
„Noi suntem vocea lor, vocea maidanezilor”.
Într-un parc acoperit de gheață, în fața celei mai masive clădiri publice din România, vocea e cam tot ce au.
