„Bucureștiul nu arată ca o capitală europeană. Bucureștiul arată ca o capitală mai apropiată de Asia Centrală”, a afirmat recent primarul general Ciprian Ciucu, într-un interviu pentru Buletin de București. Duminică, am avut ocazia să verific afirmația fără să plec din oraș și fără să-mi caut pașaportul, pentru că a fost suficient să ajung la Arena Națională, la Asia Fest.
În exteriorul Arenei Naționale, într-o zonă alăturată amenajată special pentru festival, Bucureștiul a schimbat pentru câteva ore decorul. Muzică venită din toate colțurile Asiei, dansuri indiene, costume tradiționale, tarabe cu mâncare și produse artizanale creau o atmosferă în care era greu să-ți mai amintești că te afli, de fapt, lângă un stadion unde, săptămâna viitoare, urmează să joace FCSB cu Petrolul.
Pe scenă se cânta în mai multe limbi, la câțiva metri distanță se dansa indian, oamenii făceau yoga, tarabele ofereau preparate din diverse colțuri ale Asiei, iar printre ele și-au făcut loc, la prețuri de capitală europeană, langoșii, vata de zahăr și cafeaua la suprapreț.
Asia Fest, ajuns anul acesta la ediția a 13-a, a transformat o mică zonă din jurul Arenei Naționale într-un mic continent în care puteai trece din India în Japonia și din Coreea de Sud în Turcia în câteva minute.
Dacă pentru primarul Capitalei pe lista marilor obiective urbane se numără transformarea orașului după modelul Viena sau Madrid, pentru bucureștenii care au populat în weekend curtea Arenei Naționale, plătind un bilet de intrare de doar 30 de lei, tranziția spre un București „asiatic” a venit destul de natural.
Un mic continent lângă Arena Națională
Pe scena principală se succedau momente muzicale, iar publicul se aduna în fața artiștilor cu telefoanele pregătite. Printre piesele interpretate pe scenă, de altfel singura pe care am putut s-o recunosc, s-a numărat inclusiv „Nour El Ain”, melodia celebrului artist egiptean Amr Diab. Deși plăcută, a fost o mare surpriză, din moment ce Egiptul se află în Nord-Estul Africii, nu în Asia.
Trupa a cântat piesa într-o interpretare care a schimbat pentru câteva minute atmosfera festivalului. Costumele, instrumentele și decorul scenei completau senzația că Arena Națională fusese mutată puțin mai la sud și ceva mai la est.
Cu acordeon, vioară, darbuka și chitare electrice puse pe ritmuri orientale, trupa a reușit să adune în fața platformei un val entuziasmat de privitori.
Câțiva metri mai încolo, la scena secundară, sincronizarea a fost la fel de impecabilă. Un spectacol indian plin de culoare și dinamism a strâns o mulțime hipnotizată de ritmul alert al muzicii tradiționale și au intrat rapid într-o „horă” de origine indiană.
Muzica, costumele și mișcările perfect sincronizate făceau ca scena să pară desprinsă dintr-un film. Publicul se strângea în jurul celor atrași în dans, iar cei care veniseră pentru mâncare sau pentru o plimbare printre tarabe ajungeau, inevitabil, să mai rămână „doar cinci minute”.
Iar asta pare să fie una dintre ideile festivalului: nu doar să vezi cultura asiatică de la distanță, ci să intri puțin în ea. Să dansezi, să încerci un atelier, să guști ceva ce n-ai mai mâncat sau, pentru cei mai curajoși, să te așezi pentru o sesiune de yoga și să descoperi că mintea are mult mai multe gânduri decât pare.
Yoga, mâncare și capitalismul de festival
Imediat lângă aleea unde mai mulți participanți încercau să-și găsească pacea interioară și alinierea chakrelor, aerul se umplea strident de mirosul de ulei încins de la tarabele vecine. Acolo, iluminarea spirituală venea la pachet cu mâncare de bâlci, specifică unei alte țări asiatice, mai precis Ungaria: langoși cu brânză, dar și mâncare „universală” precum vată de zahăr gigantică și gogoși.
Totuși, festivalul a avut mai multe zone dedicate gastronomiei și culturii unor țări asiatice, cu preparate și activități inspirate din India, Japonia, Coreea de Sud și Turcia.
Puteai găsi mâncare tradițională, dulciuri, băuturi, produse artizanale și tot felul de obiecte inspirate din culturile reprezentate la eveniment.
Și pentru a completa experiența de „capitală central-asiatică”, proba de foc a fost, ca de obicei, cea a buzunarului.
Căutând un strop de energie pentru a naviga prin mulțime, am poposit la unul dintre standurile de băuturi. Rezultatul a constat într-un ice latte cu foarte mult „ice” și „latte” și un gust insesizabil de cafea, la prețul deloc neglijabil de 22 de lei.
Oricât de departe am fi de Viena ca infrastructură, la capitolul prețuri ne aliniem rapid la standardele europene.
Anime, henna, origami și K-Pop
Asia Fest a reunit în acest weekend reprezentanți și artiști din 14 țări: Japonia, Coreea de Sud, China, India, Thailanda, Vietnam, Nepal, Sri Lanka, Filipine, Bangladesh, Pakistan, Turcia, Siria și Liban.
Pe lângă concerte și spectacole, vizitatorii au putut participa la ateliere de origami, caligrafie, Ebru, dans, yoga, henna, pictură, ceramică sau activități inspirate din cultura pop japoneză și sud-coreeană.
Existau și zone dedicate manga, anime, cosplay și K-Pop, unde Asia tradițională lăsa locul Asiei pe care generațiile mai tinere au descoperit-o prin internet, seriale, muzică și jocuri.
Ce-i drept, erau câteva persoane în public care au confundat Asia Fest cu Comic Con-ul, care are loc săptămâna viitoare. Printre costumele inspirate de Naruto și alte anime-uri și-a făcut loc inclusiv o tânără deghizată în Rapunzel.
Pășesc înapoi spre ieșirea de pe Maior Coravu fredonând melodia Nour El Ain și gândindu-mă cât de norocos sunt că am auzit-o cântată live, lăsând în spate mirosul de ulei ars și paharul de cafea jumătate plin.
Dacă Bucureștiul e mai aproape de o capitală din Asia decât de una europeană, ei bine, după festivalul de la Arena Națională pot spune că nu sună chiar atât de rău.
