Trenulețul Unirii InterRegio 1661 a „unit” vineri, 24 ianuarie, Bucureștiul de Iași. În timpul celor aproximativ șapte ore de călătorie, printre scaunele uzate și geamurile aburite, discuțiile despre patriotism și nemulțumirile legate de condițiile din tren s-au împletit cu tristețea unora că Ziua Unirii Principatelor pare tot mai puțin înțeleasă de români și tot mai puțin apreciată de politicieni.
Trenul a plecat la 06:51 din Gara de Nord și era programat să ajungă în Iași la 13:21. Din cauza unor manifestații în gările în care a oprit, „unirea” Bucureștiului cu Iașul a avut o întârziere de aproximativ 30 de minute. Însă niciun pasager nu a părut deranjat de întârzierea cauzată de copiii care interpretau „Hora Unirii”.
Numit simbolic „Trenul Unirii” și remorcat de o locomotivă vopsită în culorile steagului național, garnitura a fost întâmpinată de localnici, pe parcursul traseului, în mai multe stații, printre care Ploieşti Sud, Mizil, Buzău, Tecuci, Bârlad și Vaslui.
„Mica Unire” în gara cea mare
Patru vagoane ale trenului au primit numele principalelor personalități ale vremii: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Moș Ion Roată.
Un bilet dus-întors la clasa a II-a costă aproximativ 250 de lei, iar la clasa I, biletele ating suma de 400 de lei. Singurul vagon clasa I din acest tren-simbol a fost cel numit după domnitorul care a fost ales, în ianuarie 1859, atât la Iași cât și la București, Alexandru Ioan Cuza.
Deși CFR a anunțat cele patru vagoane cu nume de personalități istorice, au mai fost adăugate, între timp, alte două vagoane, care n-au avut norocul să fie botezate.
La ora 06:30, când trenul deja sosise, iar oamenii se pregăteau de plecare, nu se întâmpla nimic special în Gara de Nord.
„Mica Unire” nu a fost sărbătorită în cea mai mare gară din țară, de unde a plecat Trenulețul Unirii
Nici măcar tarabele dinspre intrarea principală nu erau deschise la acea oră, mai ales că ziua de 24 ianuarie a fost declarată liberă prin lege, iar întreaga Capitală părea un oraș fantomă.
Spre deosebire de alte gări din România, în Gara de Nord sunt amplasate suficient de multe coșuri de gunoi, chiar pe peron. Fumătorii pot, astfel, să arunce chiștoacele la gunoi și, cu puțin noroc, fără să-i dea foc.
Asta dacă nu aleg să fumeze direct în tren.
O doamnă brunetă, de aproximativ 50 de ani și îmbrăcată subțire, și-a aprins țigara imediat după ce a urcat în tren. Poliția era în fața ei, dar asta nu a împiedicat-o să fumeze cu capul scos pe jumătate în afara trenului.
„Să știți că acolo luați amendă, aici jos fumatul este gratis”, a atenționat-o unul dintre polițiști, după ce a lăsat-o totuși să tragă câteva fumuri. Agentul părea uimit de femeia care sfida regulile chiar în fața lui, mai ales după ce aceasta i-a răspuns: „Da, da, știu” și apoi a coborât nemulțumită.
România modernă și trenurile lui Moș Ion Roată
Unirea Principatelor Române din 1859 marca înfrângerea Rusiei şi punea bazele României moderne.
„Modern” în sensul că, acum, trenurile nu mai merg pe cărbuni, ca între București și Giurgiu după aproape 10 ani de la Mica Unire, însă nu este foarte clar cât de mult diferă toaletele CFR-ului de astăzi, de exemplu, de toaletele pe care le folosea Moș Ion Roată în călătoriile sale până la Iași, când cobora din carul cu boi, unde a fost ales deputat al judeţului Putna (astăzi, Vrancea) în Divanul ad-hoc al Moldovei.
„Mica Unire” sărbătorită în tren ar putea fi o experiență plăcută, dacă poate cineva să reziste șapte ore fără să meargă la „mica” toaletă sau dacă își poate ține respirația mai mult de un minut.
Mirosul care te lovește în prima secundă este dificil de descris în cuvinte. Dacă încerci să nu prea respiri, seamănă cu o combinație înțepătoare de mirosuri metalice, amoniu și trabuc cubanez fumat într-o mașină veche.
Măcar toaletele au prize, 220 de volți, și un abțibild în care pare să fie ilustrat un aparat de ras.
Tot la capitolul „lucruri rămase ca-n călătoriile de pe vremea lui Moș Ion Roată” intră și unele scaune din opulentul vagon cu numărul 3, cel numit după Alexandru Ioan Cuza, unde un bilet dus-întors costă aproape 400 de lei.
La orice mișcare, oricât de mică, scârțâia într-un asemenea hal de numai controlorul care mai cerea din când în când biletele (astăzi, numite mai degrabă „cod QR”) mai putea să acopere sunetele.
Totuși, te puteai obișnui lejer cu sunetul dacă îți fixai privirea pe ecranul care rula în buclă traseul „Trenului Unirii” și imagini din gările în care urma să oprească. „CFR. Partenerul tău de drum”, apărea, din când în când, pe ecran.
24 ianuarie, un „must-have” pentru politicieni
Deși timpul de staționare în gările prin care trenul IR 1661 a oprit era de 1-3 minute, cel mai mare popas a avut loc în gara din Tecuci, unde, din difuzoarele vechi, răsuna o dată la câteva minute, Hora Unirii.
Niciun coș de gunoi pe peronul din Tecuci. Zona s-a umplut rapid de chiștoace de țigări, lăsate în urmă de călători.
Aici se află chiar bustul eroinei unioniste Cocuţa Conachi, considerată de istorici „salvatoarea Micii Unirii”. Soţul său, caimacamul Nicolae Vogoride, a încercat să obțină tronul Moldovei, și să împiedice astfel Unirea Principatelor Române.
Totuși, trădarea a fost scoasă la iveală după ce soția lui, Cocuța Conachi, a descoperit scrisorile primite de el, iar șansele au fost întoarse în favoarea unioniștilor, după cum a scris jurnalistul Cătălin Doscaș, într-un articol publicat în Libertatea.
Tot aici, un pasager al „trenulețului” Unirii își consuma liniștit țigara electronică, în lunga pauză de 27 de minute, după ce a fost și el, la rândul său, mustrat de unul dintre controlorii din tren când a fost prins „vapând” între vagoane.
„Vrem trenuri pentru fumători!”, a exclamat bărbatul, râzând.
Liviu este oltean, a terminat studiile la Iași și se consideră un „vânător de muzee”.
„E o zi frumoasă. Trenul e un simbol autentic pentru această zi. Mi se pare o idee bestială, tocmai de-aia am plecat cu o zi mai devreme decât plănuiam, ca să iau trenul ăsta. Sunt patriot”, a mărturisit bărbatul în vârstă de 58 de ani.
Cu toate astea, este de părere că nu se vorbește suficient despre importanța evenimentelor istorice care au avut loc pe 24 ianuarie 1859. El spune că politicienii profită de aceste zile pentru a câștiga capital politic.
„Nu sunt multe steaguri. Am vorbit cu soția și am înțeles că la televizor este o «silenzio stampa», nu se spune nimic de 24 ianuarie. Toată lumea ar vrea să fie 25 ianuarie. Ar trebui să avem fiecare măcar o pancartă, ca la 1 decembrie, să ne primească cu pâine și sare în stații.
Mă enervează că, atunci când a oprit trenul, poliția locală și altă poliție ne filma, ca nu cumva să fim revoluționari. 24 ianuarie și 1 decembrie sunt un «must have» pentru politicieni și abia așteaptă să scape și să mai prindă un mandat
Eu am zis că politicienii trec, poporul rămâne. Și a nu se confunda poporul cu politicienii”, a afirmat Liviu.
Cât despre infrastructura CFR și condițiile proaste din trenuri, bărbatul a identificat două probleme majore pe care le-ar vrea rezolvate de îndată: viteza trenurilor și „nesimțirea” oamenilor.
„Nesimțirea oamenilor e ceva frustrant. Toaletele sunt distruse de oameni, e mizerie. Dar toată lumea coboară pe la clasa întâi să-l vadă vecinul.
Problema cu ruta asta e viteza. De exemplu, am fost pe partea Bacău-Suceava și la 150 de km/h am zis: «Las-o nene mai încet». Deci să refacă căile ferate. Eu eram student în ‘88, trenul ăsta făcea cam patru ore jumate București Nord – Iași”.
Salutări din urbea natală a lui Cuza. Trenulețul Unirii, întâmpinat în gară
Tot ce a făcut diferența dintre un tren normal și „Trenul Unirii” a fost locomotiva tricoloră și afișele lipite pe uși și geamuri, care anunțau că respectivul tren este un „simbol”.
Totuși, în gara din Bârlad, lucrurile au stat altfel. Ajunși în gară, toți oamenii din tren s-au îmbulzit pe o singură parte, pentru a-și da seama ce se întâmplă în exterior.
Sute de bârlădeni s-au adunat în gară pentru a întâmpina trenul venit din București.
O fanfară interpreta „Hora Unirii”, undeva în spatele mulțimii care flutura frenetic steagurile, iar copiii se bucurau și încercau și ei să cânte versurile lui Vasile Alecsandri.
Pasagerii trenului au fost anunțați că urmează să primească cartonașe informative despre bârlădeanul Alexandru Ioan Cuza. „Salutări din Bârlad, orașul natal al lui Alexandru Ioan Cuza”, începea textul, iar pe spatele caronașului erau prezentate „o parte din documentele care atestă că Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Bârlad”.
La Vaslui situația a arătat similar, numai că vasluienii au încins și o horă energică.
Aceste petreceri au generat o întârziere de aproximativ 30 de minute, dar altfel nu se putea. Fanfara și hora nu puteau fi oprite.
Un „trenuleț” și mai neplăcut
Nu erau mulți tineri în trenul spre Iași, lucru ușor de înțeles, având în vedere prețurile și faptul că reducerea studenților la tren a fost limitată, prin ordonanța „trenuleț”, doar pe ruta domiciliu – localitate de studii.
Miruna este din Vaslui, studiază psihologia în București și a luat Trenulețul Unirii pentru a se întoarce acasă, pentru că „așa s-a nimerit”.
„Am luat trenul ăsta pentru că se potrivea cel mai bine cu programul meu. Îmi place totuși că există tradiția asta cu trenul, că doar de 1 decembrie parcă se sărbătorește unirea cum trebuie și mi-a dat un sentiment super de fericire mai devreme, în gară în Bârlad”, a explicat studenta.
Ea a povestit că, odată cu ordonanța „trenuleț”, nu-i mai este foarte „la îndemână” transportul cu trenul.
„Mă cam frustrează, am fost cu niște prieteni la Brașov după Revelion și, după ce că am găsit cu greu o cazare, după ne-a golit buzunarele și asta cu biletele de tren, care nu mai sunt reduse decât de acasă la facultate.
Am tot insistat să nu-mi iau mașină, spuneam mereu că mă descurc cu transportul public, cu trenul, dar acum, nu mai știu care e diferența dacă merg la mare cu trenul sau cu mașina”, a explicat Miruna.
Tânăra spune că este obișnuită cu condițiile din tren, dar și-ar dori ca, pe viitor, să fie mai curat și „să nu mai fac atât de mult până acasă”.
„Actul energic al întregii naţiuni române”
Trenulețul Unirii a ajuns în Iași cu întârziere, pentru că a staționat aproximativ 30 de minute la Bârlad și Vaslui. Aici, nicio întâmpinare, nicio fanfară, nicio horă n-au avut loc.
În Piața Unirii din Iași, în jurul orei 14:00, petrecerea deja se încheiase.
Scena era pe jumătate strânsă. Numai câțiva întârziați și-au mai făcut apariția pentru a pune o coroană cu flori la înalta statuie a lui Alexandru Ioan Cuza, vegheați de chipurile personalităților istorice arborate pe blocurile din jurul pieței.
S-au mișcat repede moldovenii. Nu degeaba a numit Kogălniceanu Unirea Principatelor „actul energic al întregii naţiuni române”, conform Historia.
La aceeași oră, în Ardeal, probabil că nici nu apucaseră să arboreze steagurile.
A contribuit Ana Anghel-Dimache.
