După Revoluție, s-a vorbit aproape exclusiv despre patrimoniul Partidului Comunist Român, dar PCR nu a fost singura organizație politică a României socialiste. Uniunea Tineretului Comunist (UTC), pepinieră de cadre a partidului, dar și principalul instrument de îndoctrinare, supraveghere și mobilizare a tinerilor din acele vremuri, avea în proprietate zeci de case de cultură, baze sportive și de antrenament și case ale tineretului. În decembrie 1989 era o organizație puternică, cu peste 8 milioane membri, care și-a clădit patrimoniul din cotizații, bani de la buget, dar și multă muncă a tinerilor din România. După Revoluție, patrimoniul fostului UTC a ajuns o parte în proprietatea unor fundații. De acolo a dispărut, în timp, o altă parte în proprietatea statului. Nu au făcut excepție nici clădirile, terenurile sau bazele sportive din București, care fuseseră destinate cândva exclusiv uzului tinerilor comuniști și în care funcționează acum cluburi de noapte, săli de nunți sau pe care s-au construit hoteluri sau ansambluri rezidențiale private.
Căderea comunismului și fundațiile de tineret
În 1990, Comitetul Provizoriu pentru Uniune Națională (CPUN), organism temporar de conducere a țării până la desfășurarea primelor alegeri de după 1989, a emis Decretul-Lege nr. 150/1990 privind înființarea fundațiilor pentru tineret. Actul normativ prevedea, pe lângă înființarea fundațiilor, că patrimoniul acestora „se constituie din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii.” (art. 1).
Ultimul prim-secretar al UTC a fost Ioan Toma. În februarie 1990, cu puțin timp înainte de a fi arestat, Toma susține că a avut o întâlnire cu Ion Iliescu, președintele de atunci al României și fost secretar general al UTC, pe tema patrimoniului Uniunii.
„Nu am foarte multe detalii privitoare la modul în care a fost consiliat, influențat Ion Iliescu pentru semnarea acestui nefericit act normativ (…) Într-o atare situație, singura structură care, în opinia mea, ar fi avut temeiul legal și motivarea în fapt sa preia în administrare toate bunurile fostelor organizații ale UTC era Ministerul Tineretului. Fac mențiunea că înainte de a fi arestat, i-am comunicat personal lui Ion Iliescu aceasta propunere pe care am motivat-o cu detalii care-și aveau originea chiar în anii 68 când domnia sa îndeplinea funcțiile de prim-secretar al UTC și ministru pentru problemele tineretului. M-a ascultat cu atenție, dar nu a ținut seama de această imperioasă nevoie de bună gospodărire a patrimoniului UTC. Bănuiala publică, pe care o împărtășesc în bună măsură, este aceea că alături de președintele Iliescu s-au aflat în toți acei ani destui sfătuitori dornici de înavuțire rapidă pentru ei și apropiații lor.”, spune Ioan Toma, ultimul prim-secretar al CC al UTC, pentru Buletin de București
Legea intrată în vigoare în 1990 nu a fost însă extrem de explicită, în sensul în care preluarea în patrimoniu poate fi interpretată prin dobândirea dreptului de proprietate. Așa că fiecare a aplicat-o după bunul plac.
O decizie venită prea târziu
Abia în 2015, o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a lămurit pe deplin, problema proprietății asupra acestui patrimoniu.
„Preluarea în patrimoniul său a bunurilor ce au aparținut fostei organizații U.T.C. nu echivalează cu obținerea unui drept de proprietate pentru Fundația Județeană, natura drepturilor dobândite decurgând din lege, nu din calificarea dată de reclamantă”.
Cu alte cuvinte, fundațiile pentru tineret nu aveau dreptul de a înstrăina patrimoniul UTC în nicio formă, nici măcar sub forma unor asocieri în participațiune pentru ridicarea unor construcții, iar închirierea se putea face doar pentru desfășurarea de activități în beneficiul tinerilor.
Dar răul se întâmplase deja: mare parte din patrimoniu fusese închiriat, iar terenurile puse la dispoziția unor terți prin asociere.
Fundația de Tineret București și patrimoniul UTC
„Îmi amintesc că în Capitală funcționau 5 cluburi ale tineretului: Modern club, Universal club, Titan club, Tehnic club și Ecran club. Cluburile și terenurile aferente acestora, aflate în folosința organizației municipale a UTC, precum și bazele sportive Buftea, Străulești, Herăstrău, Băneasa, Tei Toboc și Pantelimon, coordonate de Biroul de Turism pentru Tineret, asigurau baza materială adecvată pentru multiple și diferențiate activități culturale, sportive, profesionale și de petrecere a timpului liber.” , Ioan Toma, ultimul prim-secretar al CC al UTC, pentru Buletin de București
Imediat după crearea cadrului legislativ, în 1990, ia ființă Fundația pentru Tineret a Municipiului București (FTMB), care a și început exploatarea unei părți din patrimoniul dat în folosință în 1992, urmând ca pentru restul să fie întreprinse acțiuni de abia în anii 2005.
Patrimoniul fundației constă, mai exact, în 5 cluburi și terenurile aferente:
- Sector 1, Bd. Bucureștii Noi nr. 48 – Modern Club
- Sector 2, Șoseaua Vergului nr. 14 – Universal Club
- Sector 3, Str. Turturelelor, nr. 11 – Titan Club
- Sector 4, Calea Șerban nr. 213-217 – Tehnic Club
- Sector 6, Șoseaua Grozăvești nr. 84 – Ecran Club
În cei 31 de ani trecuți de la înființare, pe la conducerea FTMB au trecut 6 președinți. Gestiunea patrimoniului n-a fost, însă, tot timpul în sarcina președintelui. Între 2000 și 2010, această sarcină a revenit Directorului General, o funcție apărută ca urmare a unei decizii a Adunării Generale de modificare a regulamentului. Fostul director general al FTMB, Marian Vlad, susține că, această decizie a fost luată, pentru că președintele avea prea multe atribuții și a fost nevoie de separarea lor. De asemenea, cel puțin teoretic, hotărârile erau luate de patru structuri cu putere decizională în fundație, Consiliul de Conducere, Consiliul de Administrație, Comisia de Cenzori și Adunarea Generală. În interiorul fundației, funcționau asociații de tineri care, la rândul lor, aveau drept de vot pentru conducerea executivă.
O afacere păguboasă – Modern Club
Imobilul aflat pe bulevardul Bucureștii Noi nr. 48, a fost construit în anii 60, și pe lângă o sală generoasă de spectacole, are încăperi de birouri dar și un teren de 3200 de mp. Până în 2005, în sala de spectacole a clubului repeta Ansamblul Doina, iar restul spațiilor erau folosite pentru depozitare. Soarta clubului se va schimba brusc odată cu intrarea în ecuație a firmei Rotary Construcții SRL.
25 mai 2005 – FTMB încheie cu Rotary Construcții SRL contractul de asociere pentru edificarea unui imobil pe terenul de 3200 mp din str. Bucureștii Noi nr. 48, teren aflat în proprietatea fundației, având drept obiect construirea unui imobil care să servească, pe de-o parte drept sediu pentru FTMB, iar pe de altă parte locuințe de închiriat pentru Rotary Construct SRL.
Conform contractului, FTMB îi reveneau maxim 15%, adică 720mp din construcție, iar societății Rotary Construcții restul. Conform informațiilor furnizate de Marian Vlad, fostul director general al Fundației, în spațiul ce revenea prin asociere, urma să fie deschis un hostel pentru tineret.
15 decembrie 2005 – Rotary Construct se angajează să achite datoriile pe care FTMB le avea către stat prin neplata impozitelor, și între cele două părți se încheie un act adițional. Din sediul care ar fi trebuit să-i revină conform contractului inițial, fundația se alege doar cu un apartament de 90mp.
Rotary Construcții negociază din nou cu FTMB și începe construirea unui imobil în vecinătatea celui inițial, tot pe terenul fundației. În schimb, societatea trebuia să pună la dispoziția Fundației un etaj întreg al noului bloc.
Nici de această dată însă, contractul dintre părți nu ajunge la final în forma inițială. Fundația se alege doar cu spațiul comercial de la parterul primului imobil construit, cel de-al doilea bloc devenind în totalitate Complexul de Servicii Sociale Jiului.
(Complexul de Servicii Sociale Jiului, DGASPC)
Pe scurt, din contractele cu Rotary, terenul Fundației a fost ocupat cu 2 imobile, la schimb cu un parter comercial și un apartament. Niciunul nu este folosit, așa cum prevede legea, în beneficiul tinerilor, fiind închiriate unor terți.
Procurorii au investigat această afacere păguboasă a fundației, în urma unei plângeri penale depuse de Ticu Plăcintă, fost președinte al FTMB, împotriva lui Marian Vlad, directorul general de la acel moment, pentru abuz în serviciu, neglijență în serviciu, delapidare, înșelăciune și delapidare de fonduri. Cauza a fost însă clasată pentru inexistența faptelor.
O altă parte din terenul Fundației a fost dată în folosință, tot în 2005, către o firmă, cu scopul construirii unei benzinării și a unor spații comerciale, urmând ca după o perioada de 20 de ani eventualele construcții să rămână Fundației. În acest moment, pe teren se află un service auto și spălătorie deținute de AG Autospot SRL, o benzinărie Rompetrom și un local pentru copii.
Nici clădirea clubului nu și-a păstrat destinația inițială de casă de cultură a tinerilor și este acum… sală de nunți. Societatea Max Estate SRL, controlată de Gheorghe Mircea Cristian, a încheiat un contract de închiriere în 2012 și a schimbat destinația imobilului.
Istoria clădirii e însă un motiv de mândrie, fiind menționată chiar pe pagina de internet a localului.
(Imagine de pe site-ul localului, burlesque-events.ro)
În acest moment, nicio instituție a statului român nu investighează modul în care a fost administrat patrimoniul fostului Modern Club și nici tranzacțiile în care a fost parte de-a lungul timpului.
În episodul următor veți afla cum interesele financiare au dus la transformarea Universal Club într-o școală libaneză și teren pentru un club sportiv privat al unui fost Comisar-Șef din Poliția Română.
Reporter MIHAI TĂNASE
Sursa FOTO http://www.comunismulinromania.ro/
