În timp ce poluarea din Capitală a făcut ca România să fie sancționată de Curtea Europeană de Justiție, la nivel local, autoritățile nu numai că nu au luat măsuri concrete, ci au girat un fenomen care a dus la uscarea a mii de arbori care rețineau praful și asigurau un surplus de aer curat. Buletin de București a descoperit sute de arbori care în această primăvara nu au mai înverzit din cauza așa-numitei “toaletări”, practicată de ani de zile, care nici măcar nu ar exista în manualele horticultorilor.
Pe 30 aprilie 2020, Curtea Europeană de Justiție a condamnat România din cauza depășirilor constante ale valorilor de PM 10.
Magistrații de la Luxemburg au subliniat că au fost ani când măsurătorile privind calitatea aerului nu au mai ajuns la Bruxelles, dar și că planurile asumate de reducere a cantităților de PM10 nu sunt clare și par să aibă un caracter mai mult voluntar decât obligatoriu.
Cu alte cuvinte, România a fost condamnată din cauza cantităților mari de praf din București și din cauză că, de-a lungul timpului dar și în prezent, autoritățile simulează măsurile ferme de reducere a poluării.
Dincolo de reglementările lipsă, pe perioada stării de urgență, când activitatea și traficul au fost la minimum, calitatea aerului a ajuns să fie comparabilă cu cea din zona montană.
Asta și datorită arborilor care au intrat în vegetație, la sfârșitul lunii martie.
“Arborii sunt o imensă suprafață pe care se așează praful. Spre exemplu, un arbore matur, de talie mare, are o suprafață desfășurată, frunză lângă frunză, de aproximativ 200 de hectare. Atâta pulbere de praf oprește un singur arbore”, spune pentru Buletin de București, Diana Culescu, președintele Asociației Peisagiștilor din România.
Licențiată în peisagistică în 2006, Diana Culescu și-a luat masterul în Dezvoltare Urbană Integrată în 2008 la Universitatea de Arhitectură din București iar, din 2015, este doctor în horticultură pe baza tezei “Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane”, susținută la Universitatea de Agronomie.
Ea cunoaște în detaliu problemele Bucureștiului la acest capitol iar în ultimii ani a observat cum administrațiile locale, nu numai că nu au dezvoltat planuri integrate pentru extinderea spațiilor verzi ci, mai mult, nu au ținut cont de reguli elementare în privința întreținerii arborilor existenți.
Peisagistica absurdului
Din cauza așa-numitelor toaletări, copacii se usucă pe capete de câțiva ani încoace, susține peisagista.
“Toaletarea este o invenție a administrației publice din România. Nu există în cărțile de specialitate așa ceva. Sunt doar câteva tipuri de taieri: tăieri de formare, adică tăierile care se asigura arborilor proaspăt inserați în mediul urban, tăieri de întreținere, adică după ce ai format arborele îl urmărești iar când i s-a rupt din diverse motive o ramură aplici tăietura până la zona unde arborele are țesuturile care îi permit să videce rana, și tăierile de regenerare.”
Acestea din urmă se aplica arborilor care sunt în vârstă și care trebuie păstrați în spațiul public, până la înființarea altor plantații care sa preia volumul vegetal care ar putea să dispară la un moment dat.
“Tăierile de regenerare nu se aplică într-un singur an iar mulți le confundă cu aceste așa-zis toaletări”, mai spune Diana Culescu.
Au fost odată niște ulmi…
Cel mai elocvent exemplu de “așa nu” se află chiar în centrul Capitalei. Pe bulevardul Regina Elisabeta, între Universitate și Primăria Generală, în doar câțiva ani, zona a rămas fără vegetație.
“E vorba de ulmii care au scăpat de niște probleme de sănătate la începutul secolului 20. Practic, aceia erau printre puținii ulmi din zona respectivă și arătau și fabulos și creau și o atmosfera nemaipomenită. Au venit, cu această “toaletare” și nu au ținut cont de nimic, de felul cum trebuie tăiată această specie. Acum, cei mai mulți s-au uscat și au fost tăiați de tot. Cei care taie nu înțeleg nici măcar unde este mecanismul de apărare al arborelui, nu înțeleg unde este tesutul de cicatrizare”, mai spune Culescu.
“Arta” drujbei
În manualele de specialitate tăierile sunt considerate intervenții foarte agresive și trebuie făcute de oameni calificați, cu echipamente specifice. Arborii trebuie monitorizați în timp iar fiecare semn trebuie interpretat de specialiști în limbajul vizual al arborelui.
“La noi drujba este singurul instrument folosit deși sunt cărți întregi în care sunt descrise instrumentele de tăiere. Atunci când tai poți să activezi niște creșteri care sunt făcute din disperare și care nu au o prindere corectă pe trunchi. Coloana de susținere, adică lemnul de la interior de multe ori este afectat iar noi nu vedem acest lucru pentru nu lucrăm cu specialiști care înțeleg fiecare crăpătură, fiecare torsiune a trunchiului și care pot lua decizia când să se intervină”, explică peisagista.
Mai mult, aceste toaletări ar fi făcute după o logică ce nu are legătură cu sănătatea arborilor.
“Se lasă niște cioturi care nu sunt viabile și duc la putrezirea în timp a plantei și, de fapt, dacă o să vă uitați sunt lăsate în urma pentru cel care a tăiat, a tăiat lângă mână sau picior, pentru că nu avea de ce să se țina. Este, dacă vreți, o tehnică de a te urca în arbore”, spune președinta Asociației Peisagiștilor din România.
Chelirea Capitalei
Cum nu există o evidență clară a arborilor din Capitală, nu poate exista o cifra oficială cu privire la copacii care s-au uscat din cauza intervențiilor făcute după ureche.
Buletin de București a descoperit mai multe zone din Capitală, cum ar fi bulevardul Tineretului sau strada Emil Racoviță, unde copacii au început să se usuce din cauza tăierilor agresive. Mai mult, aceeași situație este des întâlnită și între blocurile din Capitală.
“Eu nu am văzut până acum niciun arbore căruia să i se fi tăiat jumătate din coroana si care sa supravietuiasca, indiferent de specie, mai mult de cinci ani. Cred că pierdem în jur de 5.000 de arbori pe an și mă pronunț doar pe baza experienței mele din România și din alte orașe din Europa. Problema e ca pierdeam atâta în momentul când se tăia foarte puțin. Acum a început să se taie foarte agresiv. În astea două luni(n.r. – stare de urgență) a fost teroare din punct de vedere al tăierilor facute in Bucuresti. Peste cinci ani s-ar putea să pierdem jumătate, dacă nu și mai bine de jumătate din populația de arbori a Bucureștiului. Cu siguranța arborii din jurul blocurilor nu vor mai exista”, conchide Diana Culescu.
În următorul episod, Buletin de București va prezenta situația Registrului Verde al Capitalei, o platforma cheie care ar fi trebuit, prin lege, să fie funcțională astfel încât arborii din București să fie protejați.
Comments are closed.