În Capitală, dar și în zona metropolitană, statul român are opt stații de măsurare a calității aerului. Buletin de București a descoperit că la peste 10 ani de la inaugurarea sistemului multe dintre acestea măsoară doar o parte din poluarea de zi cu zi. Senzorii nefuncționali dar și amplasarea stațiilor în zone cu perdele de vegetație ridică multe semne de întrebare cu privire la acuratețea datelor colectate.
Dincolo de compușii chimici din aer, un segment critic pentru monitorizarea calității aerului îl reprezintă particulele în suspensie. Denumite științific „PM”-uri, adică microparticule, ele sunt măsurate în funcție de diametru la un metru cub de aer.
Cele mai mari pulberi incluse în sistemele de monitorizare au diametrul de 10 microni, cele medii de 2,5 iar cele mai fine dintre acestea au un micron. Prin comparație, 2,5 microni înseamnă doar 4% din grosimea unui fir de păr.
Standardele se modifică odată cu creșterea gradului de poluare la nivel global.
În timp ce în Europa măsurarea PM10 a trecut pe plan secund începând cu 1999 iar monitorizarea principală se face pe diametrul de 2,5 microni, în China, acolo unde autoritățile emit avertizări ca populația să nu iasă din case, măsurătorile se concentrează pe diametrul de un micron.
Anatomia poluării din București
În funcție de activitățile economice specifice fiecărei zone, microparticulele pot să conțină o varietate uriașă de substanțe chimice organice, microparticule de metal, de plastic, pulberi rezultate din combustie și așa mai departe.
Spre exemplu, „PM”-urile pot să conțină amoniu dacă este o groapă de gunoi în apropiere. Acesta este cazul zonei de Nord-Vest a Capitalei, care se confruntă cu o poluare constantă de la groapa de gunoi din Chiajna.
De sulfiți vorbim dacă în zonă există o termocentrală, ca în cazul cartierelor care adăpostesc Centrale Electrice de Termoficare, precum Grozăvești, Militari, Berceni sau Vitan.
„Indiferent de dimensiunea lor, „PM”-urile rămân cele mai nocive dintre toți poluanții. Ele se depun cu timpul în alveolele pulmonare și nu pot fi expectorate. Cu alte cuvinte, organismul este otrăvit sistematic iar bolile care decurg țin, evident, în primul rând de sistemul respirator și de cel cardiovascular. Cei mai afectați sunt însă copii ”.
explică meteorologul Lavinia Mocanu.
Ce măsoară statul
Cele opt stații de monitorizare a calității aerului din regiunea București-Ilfov sunt administrate de Agenția Naționala pentru Protecția Mediului și fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, a cărei înființare a făcut parte din angajamentele României privind aderarea la Uniunea Europeană.
Buletin de București a descoperit că șase dintre dintre aceste stații sunt amplasate în zone cu vegetație abundentă.
Cel mai elocvent exemplu este cel al stației de măsurare din Nordul Bucureștiului, care este amplasată la marginea Pădurii Dumbrăveni, în imediata vecinătate a Pădurii Snagov și a Ariei Protejate cu același nume.
Mai mult, stația din Centrul Capitalei, de la Cercul Militar, este flancată de câțiva tuia, iar senzorul pentru PM2.5 nu transmite niciun fel de date.
De altfel, pe site-ul oficial – calitateaer.ro – nu există niciun istoric cu privire la eventualele alerte de aer poluat. Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului a fost făcută cu bani europeni și ar trebui să raporteze către Agenția Europeană pentru Mediu date privind calitatea aerului. Pe platforma oficială a Uniunii Europene – Air Quality Index – niciuna dintre stațiile de măsurare a calității aerului nu apare ca fiind funcțională. Cu atât mai puțin cele din zona București – Ilfov.
„Toate aceste traductoare trebuie legate la un terminal al Uniunii Europene. Sistemul de fapt trebuie să se comporte ca o alertă pentru populație. Mai mult, prin instrumentarul care ar trebui să funcționeze non-stop, Bruxelles-ul trebuie să primească date oficiale. Bruxelles-ul este dezinformat. Principala preocupare e sa nu vadă oamenii realitatea. La urma urmei ascundem niște lucruri care ne afectează grav sănătatea. Ca să nu mai vorbim că sunt și fapte penale la urma urmei să ascunzi niste date care arătă că sănătatea cetățenilor este în pericol. Și pe lângă faptul că le ascund, nu iau nicio măsură să le reducă sau să compenseze această poluare”,
explică pentru Buletin de București, Dan Trifu, vicepreședintele Fundației Eco-Civica.
Potrivit unui raport al Asociației Ecopolis din 2010, în București au fost înregistrate valori medii zilnice maxime de peste cinci ori mai mari decât limita zilnică pentru PM10 și de peste șase ori mai mari decât limita zilnică pentru PM2,5.
Redacția Buletin de București a transmis o solicitare de informații publice Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu privire la Rețeaua de Monitorizare a Calității Aerului din zona București-Ilfov. Până la ora publicării acestui material nu am primit vreun răspuns.
Editor: Oana Despa
2 Comentarii