Pe bucata de dig dinspre Insula Îngerilor abia dacă trece, din când în când, câte cineva. E destul de departe de cartier şi nu mulţi se aventurează în partea semisălbatică. Rar, măcănitul raţelor care şi-au făcut aici casă temporară, e spart de vocea vreunui om. Şi nimeni nu se aştepta că vor schimba ordinea asta a firii cei doi soţi tineri, călare pe bicicletă care tocmai trec pe acolo. 

“Mă, tu mai ai copil, mă? I-ai spus să bage viteză cât vrea el şi acum unde e? Degeaba eşti mare, că nu te duce capul. Cretinule!”

Soţii, băiatul lor ştrengar şi alte sute de oameni care ar putea să se distreze pe Lacul Morii, dar nu o fac pentru că locul e un fel de no man’s land

Aşa că cei mai mulţi nu merg mai departe de zona din dreptul primelor blocuri din Crângaşi. 

De cum urci la Ciurel pe digul care împrejmuiește Lacul Morii, te lovește imaginea pestriță a oamenilor care mișună de colo-colo în acest Turn Babel al activităților în aer liber. La prima vedere n-ai zice că poate să fie atâta culoare care să contrasteze cu griul posomorât al plăcilor de beton. Apoi, filmul se derulează cumva firesc. Primul personaj: un chinez asudat tot, care face jogging într-un costum negru cu verde fosforescent. După ce trece gâfâind, vezi un pescar bătrân care, în chiloții lui bleumarin, nestânjenit de nimeni și nimic, își ține undița sprijinită cumva între braț și burtoiul imens, cu gândul doar la captura cea mare. Completează tabloul cuplurile de îndrăgostiți care se plimbă braț la braț, cocalarii care stau pe bancă și scuipă semințe, moșnegii care au ieșit la aer și babele care și-au întins pătura pe dale, să prindă ultimele ultraviolete. Regele inadecvării e unul cam la 60 de ani care stă pe bancă cu maioul suflecat până la gât și pantalonii în vine. Toți care trec se uită amuzați la el și el se uită urât la toți care trec. Circ! 

Dincolo de kitsch-ul întregii imagini, e clar – oamenii vor să iasă undeva să ia aer. Iar celor din Crângași, dacă lași parcul deoparte, le e cel mai la îndemână să vină aici. Însă aerul cu siguranță nu e cel pe care și-l doresc. La doi pași, pe șosea… noxe. Mai mergi 300 de metri pe dig, miroase a apă stătută. Încă jumătate de kilometru și îți invadează nările mirosul greu de hoit. Până ajungi la insulă, mai dai și de balegă, și de gunoaie nestrânse de luni bune.

Trecut sumbru, prezent în paragină…

“Pentru ca această oglindă de apă să strălucească limpede și curată…”

Așa începe mesajul de pe placa memorială montată pe stăvilarul Ciurel. În perioada optzecistă, poate că aceste cuvinte umpleau inima de mândrie celor care au trudit să ridice barajul și mai cu seamă celor de la Partid, care culegeau laurii de pe urma muncii primilor. Însă, astăzi, cuvintele săpate în placa de marmură nu îți stârnesc mai mult de un pufnit scurt din nas. 

Cei aproape 15 milioane de metri cubi de apă în niciun caz nu strălucesc limpede, iar apa strânsă în căldarea întinsă pe mai bine de 2 kilometri pătrați numai curată nu e: pe fundul lacului sunt gunoaie de tot felul și stârvuri demult putrezite. Poliția a găsit acolo inclusiv carcasele unor mașini folosite în trecut la jafuri sau crime, seifuri sparte și aruncate de hoții care s-au descotorosit astfel de probe, dar și cadavrele unora care au căzut victimă reglărilor de conturi din lumea interlopă.

Moartea, de altfel, e laitmotivul zonei – locuitorii puși pe glume morbide mai adaugă un Ț în denumirea Lacului Morii. Legenda neagră începe în ‘85. Ca să fie construit lacul de acumulare, comuniștii au strămutat un cimitir în care se odihneau 11.000 de suflete. Nu puțini sunt cei care cred că o asemenea profanare a atras blestemele asupra locului: de atunci, zeci de oameni s-au înecat ori s-au sinucis în apele tulburi. Digul e înțesat de cruci care arată asta.

…și viitor înțesat de promisiuni

Locuitorii din zonă au auzit de la mai toți edilii că zona o să își schimbe înfățișarea și dau din mână a lehamite și neîncredere când le spui că un proiect nou e gata să capete contur. Primarul sectorului 6 a anunțat, la începutul lui 2019, că vrea să facă partea de dig dinspre Crângași zonă de promenadă. În plus,, Insula Îngerilor ar urma să fie împărțită în patru zone: una de unde să se închirieze bărci și hidrobiciclete, una pentru sport, alta pentru plajă și una cu restaurante. Astăzi, edilii se laudă că totul merge ceas: 

“Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 prin compartimentele de specialitate, este în faza de finalizare a procedurilor premergătoare execuţiei lucrărilor: întocmirea Proiectului tehnic, Autorizarea lucrărilor şi Achiziţia lucrărilor. Lucrările sunt prevăzute să înceapă în anul 2020, cu o durată stabilită de proiectant prin etapele şi fazele de lucru. La această dată, nu există întârzieri.” a comunicat, plină de mândrie, Primăria Sectorului Șase pentru Buletin de București

Până când proiectul o să se transforme în ceva palpabil, puţinii oameni care se încumetă să meargă acolo fac picnic printre gunoaie și se plimbă pe digul crăpat, invadat de mărăcini și tufe de măceșe.  

Lacul Morii este cel mai mare lac din București și e mândria de 246 de hectare a inginerilor hidrotehnici. Însă asta cu siguranță nu îi mișcă deloc pe vecinii din ghetoul de la o aruncătură de băț, ghetou care poate concura lejer cu favelele cele mai imunde din Brazilia la titlul de cel mai rău loc în care să locuiești.

Singurele care se bucură de lac așa cum e el acum sunt miile de păsări care încă sălășluiesc aici, în începutul de toamnă blândă. 

Pescărușii, rațele și porumbeii au mâncare din belșug, iar pe luciul apei nu sunt deranjați decât în rarele momente de peste an când aici se mai organizează show-uri nautice. 

Foto și text: Ionuț Lepa
Editor: Oana Despa