*La scurt timp după publicarea editorialului „Furtuna violentă din Bucuresti se numește ApaNova“, conducerea companiei a contactat redacția Buletin de Bucuresti, în vederea unor discuţii tehnice şi a unui interviu final cu directorul general al Veolia România, Mădălin Mihailovici, pe care l-am realizat la jumătatea lunii iunie. Am ales să publicăm pe larg rezultatul editorial, dată fiind complexitatea domeniului. Menționăm că articolul în cauză răspunde strict interesului public și nu face subiectul unor servicii publicitare de tip „advertorial“.
Capitala se confruntă, din ce în ce mai des, cu fenomene meteo extreme, ploi torențiale ce pun la încercare infrastructura orașului și, implicit, sistemul de canalizare gestionat de concesionarul Apa Nova.
Buletin de București a stat de vorbă cu directorul general al Veolia România și ApaNova București, Mădălin Mihailovici, și a analizat modul în care compania face față acestor provocări, ce investiții critice sunt necesare și întârziate și care sunt obstacolele birocratice ce frânează modernizarea sistemului de canalizare al Capitalei.
Despre „ploile-spot” și presiunea asupra rețelei, detaliile despre „Caseta inteligentă de Ape Uzate de sub Dâmbovița”, viitoarele rezervoare-mamut de sub parcurile Izvor, Operei și Tineretului care ar preîntâmpina inundarea zonelor „găleată” din București, și cum este ținut orașul „pe linia de plutire” pe „vârfurile de viitură”, în interviul de mai jos.
Reporter: Bucureștiul se confruntă din ce în ce mai des cu fenomene meteo extreme, mai ales peste vară, ploi abundente într-un timp foarte scurt, care pun presiune pe rețeaua de canalizare. Cum arată evaluarea la nivelul Apa Nova a acestei situații și care sunt evoluțiile pe care le anticipați?
Mădălin Mihailovici, directorul general al ApaNova București: Sunt fenomene de schimbări climatice, schimbări climatice profunde, iar amplitudinea fenomenelor crește. Am avut în luna mai un record de precipitații. Am înregistrat, peste media multianuală a lunii mai, 203 % față de media obișnuită. Am avut o perioadă de până în 10 zile în care am strâns practic cantitatea medie multianuală.
Ultima precipitație, cea de la începutul lunii iunie, a avut o intensitate foarte mare ca ploaie, dar și un timp record în care s-a produs această precipitație, sub două ore. Aș vrea să vă aduc aminte că 13-14 iunie 2024 am avut un fenomen despre care unii au spus că este similar. Eu vă spun că nu este similar, deoarece am avut atunci o perioadă a intensității ploii, perioada în care a plouat efectiv, de 3 ore și 20 de minute. Evenimentul de acum a fost de sub 2 ore. Precipitațiile din lunea Rusaliilor au introdus prin sistemul de canalizare al Bucureștiului 4,3 milioane de metri cubi de apă. Iar aici intra și apa preluată de sistemul de canalizare din zonele metropolitane, din Ilfov. Ca exemplu, acumularea Lacul Morii, la nivelul normal de exploatare este de 10 milioane de metri cubi de apă. Deci, în aproape două ore, am reușit să ducem jumătate din Lacul Morii.
Lacul Morii este principalul lac de acumulare pe râul Dâmbovița și are un rol important în protecția orașului împotriva inundațiilor. Construcția sa a început în 1985, iar principalul scop a fost de a reține apele Dâmboviței și de a preveni potențialele viituri. Există preocupări legate de starea barajului și a sistemului de drenaj, cu rapoarte care semnalează necesitatea unor lucrări de întreținere și reparații. În cazul unei avarii la baraj, o parte din oraș ar putea fi inundată, însă probabilitatea unui astfel de eveniment este considerată minimă.
În plus, această ploaie care a avut o medie de 45 de litri pe metru pătrat în 2 ore a fost mai mare ca cea din 2024, care a avut 39 de litri pe metru pătrat în medie pe București, dar în 3 ore și 20 de minute. Am avut zone în 2025 în care am avut medie de 70 de litri pe metru pătrat și zone în care am avut intensitatea ploii pentru câteva minute, de la trei la cinci minute, de până la 120 de litri pe metrul pătrat.
R: Aici vorbim de celebrele “ploi-spot”. Cât de mare a fost presiunea pe sistemul de canalizare al Capitalei?
M.M.: Vorbim de ploi cu intensități extraordinar de mari. Am auzit oameni vorbind despre probabilitatea de apariție o dată la 100 de ani a ploii din lunea Rusaliilor. Denumirea corectă este „probabilitate de depășire”. Asta nu înseamnă că apare o dată la 100 de ani. Există niște curbe, nu vreau să intru în hidrologie, care se numesc „de intensitate frecvență a ploii”. Statistic, asta înseamnă că ar putea fi depășită o dată la 100 de ani, dar asta nu înseamnă că ea nu poate fi depășită de 3 de 4 ori într-un an. Nu este probabilitate de apariție, este probabilitate de depășire. Deci fenomenele sunt din ce în ce mai ample.
“Ploaie spot” nu este un termen meteorologic standard. Se referă la o ploaie abundentă foarte localizată sau o aversă scurtă, care afectează o zonă restrânsă, și nu o suprafață extinsă.
Ploaia recentă a durat doar două ore, dar practic sistemul de canalizare s-a așezat în „normal” a doua zi dimineață.
R: Considerați că sistemul de canalizare a funcționat la parametri normali?
M.M.: Nu sunt absolut deloc de acord cu afirmația potrivit căreia sistemul nu a funcționat. Eu nu am văzut în București să ne dăm cu barca. După două ore se putea circula pe străzi. Într-adevăr, sunt anumite zone deprensionare pe care le știm. Lucrăm la ele, facem investiții. Dar până ajungi la construcția efectivă ai nevoie de proiectare, ai nevoie de autorizări, ai nevoie să cumperi terenurile respective ca să poți să-ți faci construcțiile. Avem investiții în fiecare an și investițiile noastre sunt făcute din tarif. Iar aici trebuie să subliniez că tot ceea ce înseamnă Apa Nova București, Apa Nova Ploiești, companiile Veolia, aceste servicii de apă și canalizare din România, avem cele mai mici tarife, și totuși facem investiții foarte mari.
R: Prin prisma celor anticipate, practic prin prognoză și probabilitate, ce investiții ați prevăzut în avans pentru a face față acestor fenomene?
M.M.: La fenomenele de amplitudine mare, ne interesează întotdeauna să putem „tăia” vârful viiturii. În hidraulică se numește Peak Maxim Flow. Dacă noi putem să tăiem vârful acestei mari viituri, înseamnă că putem să ținem sistemul de canalizare și sistemul de evacuare la limita de intrare în presiune.
Noi dacă reușim să scoatem vârful viiturii prin Dâmbovița ulterior, când începe să scadă nivelul, se poate introduce restul de apă în sistemul de canalizare. Exact asta încercăm noi aici să facem prin modificările de la capătul casetei de apa uzate. Practic am creat niște „buzunare” prin care reușim să controlăm aceste vârfuri de viituri.
R: O prognoză mult mai precisă, și mai din timp, v-ar ajuta să pregătiți și sistemul înainte?
M.M.: Sistemul este pregătit întotdeauna. Avem canale colectoare mari de-a stânga și de-a dreapta Dâmboviței și Caseta de Ape Uzate de sub albia Dâmboviței. Acestea sunt canalele magistrale. Spre exemplu, unul are 27 de kilometri, care vine din Mogoșoaia și ajunge în nodul hidrotehnic de la Popești-Leordeni. Avem colectorul A3 care vine din sectoarele 6, 5 și 4 și care are 23 de kilometri. E o ca porțiune de autostradă, dacă vreți.
Caseta de ape uzate de sub Dâmbovița este sistemul colector central pentru toate apele uzate din București, situat sub albia râului. Această infrastructură esențială adună majoritatea apelor uzate și pluviale din oraș și le transportă la Stația de Epurare Glina pentru tratare, înainte de a fi deversate în râu. Lungimea traseului longitudinal al casetelor de ape uzate este de peste 17 km, iar lungimea totală cumulată a întregului sistem subteran este de peste 44 km, incluzând diverse semi-casete.
Am obținut acum autorizația de construcție ca să începem lucrările pentru un bazin de retenție în zona Parcului Tineretului. Din păcate nu se poate construi peste noapte, însă probabil că în circa doi ani de zile, lucrarea va fi terminată. Deci această zonă „găleată” va fi rezolvată. Acum avem în construcție încă un rezervor în zona Sectorului 3, pe mâna stângă a albiei râului Dâmbovița, la Lunca Cetății, care va avea exact același rol. De asemenea, noi avem gândirea de a face niște rezervoare subterane mult mai mari.
R: Ce presupun aceste bazine mai exact?
M.M.: „Arta” este ca să poți să pui undeva acel vârf al viiturii, să aplatizezi viitura astfel încât sistemul de canalizare să poată să ducă ploaia. Aici vorbim despre niște rezervoare de mari dimensiuni. Un exemplu concret: sub Parcul Olimpic de la de la Munchen există unul din cele mai mari rezervoare de înmagazinare a apei pluviuale din Europa. În general, marile capitale au așa ceva. Noi am gândit două, unul pe malul stâng, unul pe malul drept al Dâmboviței. Dar nu depinde doar de noi, până la urmă trebuie să fie și o decizie politică.
Un rezervor l-am mai gândit și în zona parcului de la Operă, iau un altul în zona parcului de la Izvor. Astfel putem ajuta marile colectoare în momentele când precipitațiile sunt intense.
R: Aceste rezervoare vor fi efectiv sub parcuri?
M.M.: Da, dar asta înseamnă ca oamenii politici și societatea civilă să accepte ce spun oamenii din zona tehnică. Adică să acceptăm să deschidem un șantier în zona parcului respectiv, să decopertăm cât să ne permintă, potrivit calculelor noastre, să fie niste rezervoare foarte mari, de câteva zeci de mii de metri cubi, iar după să refacem parcurile.
R: Cu aceiași copaci?
M.M.: N-aș putea să vă spun, pentru că va dura ceva să realizăm aceste lucrări. Am prezentat aceste soluții, împreună cu domnul director general adjunct Moldovan, chiar și domnului Oprescu, pe vremea când era primar general, căruia i-a plăcut ideea foarte mult. Există soluții, dar nu le putem lua singuri, chiar dacă tehnic știm ceea ce avem de făcut.
Oricum, eu cred că orașul, cu ceea ce gestionăm la ora actuală, se prezintă extraordinar de bine. Sunt mari orașe din Europa care au probleme extraordinare. Noi până dimineața am reușit să evacuăm această cantitate de 4,3 milioane de metri cubi de apă, mare parte a șoselelor, după două ore de la această ploaie erau uscate, mai puțin zonele deprensionare în care avem probleme.
R: Totuși, Bucureștiul are un avantaj pe care nu îl au alte orașe. Are două colectoare naturale: salba de lacuri a râului Colentina și râul Dâmbovița. E drept, nu avem un fluviu care ne taie orașul ca la Budapesta și care să preia aproape instant vârfurile de viitură. Acestea nu contribuie deloc, în mod natural, în astfel de momente critice
M.M.: Tot sistemul este gândit prin evacuare pe Dâmbovița la ora actuală. Caseta este sub Dâmbovița, iar toate extinderile de canalizare încercăm să le facem în sistem separat, apa menajeră să intre sub Dâmbovița, apa de ploaie să fie dirijată către unul dintre aceşti emisari naturali. Toate sistemele noi de canalizare încercăm să le facem în sistem separat, apa menajeră să vină sub Dâmbovița, apa de ploaie să fie dirijată către unul dintre emisarii naturali, lacuri, râuri și așa mai departe. Ideea e că și aici ești limitat legal de cantitatea de apă pe care poți să o deversezi în aceste lacuri, în speță de 10 litri pe secundă și hectar. Ceea ce înseamnă că trebuie făcute din nou bazine de retenție foarte mari, să acumuleze apa de ploaie și să o descarci în lacuri, controlat. Într-adevăr, există emisari naturali, dar la mijloc sunt o serie de condiționări legale.
R: Planurile mari din trecut, cum ar fi caseta de ape uzate „inteligentă” despre care se făcea referire acum peste 10 ani în urmă, cu vane automatizate, cu un sistem care să preia și să recalibreze hidraulic rețeaua, mai stau în picioare?
M.M.: Da. Ele stau în picioare, dar să știți că sistemul este automatizat la ora actuală, sistemul este digitalizat. Nu trebuie să fim neapărat în dispecerat, ci doar în fața unui laptop ca vedem în permanență sistemul. Noi verificăm starea sistemului în permanență, putem vedea cum echipele de scafandri din colectoarele mari intră și fac verificări.
Noi putem vedea online ce fac echipele și putem comunica direct cu ele. Cred că suntem campionii digitalizării pentru că la noi am fost primii care ne-am înrolat inclusiv pe platforma ANAF-ului, pentru plata facturilor. După ce se vor finaliza toate investițiile pe care le mai are și primăria generală în derulare, în momentul acela putem să intrăm să facem și acele stavile, practic automatizate.
La ploile mari noi colaborăm și cu Administrația Națională de Meteorologie, și cu Administrația Națională Apele Române. Când apare un fenomen meteo din acesta de amplitudine mare, colegii de la Apele Române coboară stavilele pe toate biefurile Dâmboviței astfel încât să poată realiza o curgere uniformă pe albie. Se micșorează debitul care intră în Dâmbovița din acumularea la Lacul Morii, ca să ne permită să tranzităm un debit cât mai mare de apă în astfel de situații.
R: Ați amintit de investiții în curs de finalizare, cum ar fi cele ale Primăriei Generale. Ştiu că în trecut au fost niște probleme legate de PUZ-uri, de autorizații de construcții. Ce proiecte au întârzieri semnificative din aceste cauze? Mă refer la investițiile mari, nu la extinderi de rețea într-un colț de București.
M.M.: Prin noul program investițional am propus să facem investiții atât în mărirea capacităților de transport, cât și în partea de extinderi de rețele, și aici ne referim la și la apă potabilă și la canalizare. În momentul în care am vrut să facem extinderi de rețele în anumite zone, nu am putut să le pentru că au fost anulate PUZ-urile. Neavând PUZ-uri, nu există o imagine clară a tipului de rețea care trebuie executat acolo. Singura variantă ar fi fost să mergem pe Planul Urbanistic General din 2000. Deci nu poți să faci astăzi o dimensionare și o extindere de rețea de canalizare fără să ai o idee ce se va construi acolo. Şi atunci investițiile acestea le-am oprit.
R: Ați fost chemați la consultările pentru noul Plan Urbanistic General?
M.M.: Acum 2-3 săptămâni am fost anunțați că se lucrează la noul PUG și am fost rugați să furnizăm toate datele, toate rețelele de apă și canalizare ca să poată fi incluse în noul document toate rețelele. Dacă se va finaliza și PUG-ul, atunci avem o idee și putem să ne gândim și la extinderi. Și aici vă dau exemplu zona Luncilor din Sectorul 3, zona de Nord a Capitalei, cu cartierul Odăi din Otopeni, zona sectorului 5. În rest, putem să executăm rețele în zonele care deja există construcțiile făcute, există PUZ, există cadastru.
Deci, ca să poți să faci o mare investiție, da, ai nevoie de o perioadă de proiectare și de o perioadă ca să-ți obții avize și autorizații. Haideți să luăm un caz concret: în aval de nodul hidrotehnic de la Popești există deversorul de ape mari care practic ajută vârful undelor de viitură să poată fi întors.
Am simțit nevoia unuia și pe malul stâng, unde nu există așa ceva. În momentul în care noi am inspectat caseta, când am preluat-o de la Apele Române, am văzut că era prevăzut în proiect înainte de 1989 un astfel de deversor. Avem filmările, avem absolut tot. Gândiți-vă că pe zona respectivă vine cel mai mare colector ca lungime, care pleacă de la Mogoșoaia și ajunge la nodul hidrotehnic, pe mâna stângă a Dâmboviței, pe sensul de curgere către Glina.
Proiectarea aceea nu poți să o faci din birou, adică tu trebuie să vezi pe unde vii cu traseul, astfel încât să faci acel deversor de ape mari.
Toate terenurile sunt cadastrate, 98% dintre terenuri sunt proprietate privată. Trebuie să începi să stai de vorbă cu fiecare în parte, să negociezi cu fiecare în parte, ca să poți să cumperi acele terenuri și să poți să-ți faci lucrarea respectivă. În paralel, discutăm, spre exemplu, cu Apele Române, că trebuie să ajungem în zona albiei Dâmboviței, cerem sprijin ca să facem lucrarea, să deschidem malurile etc. Există niște timpi.
R: La mijloc mai apar și contractorii, firmele cu care lucrați efectiv. În trecut au fost niște probleme…
M.M.: Noi am invitat firmele, am avut criteriile noastre de performanță. Le-am zis, uitați, acesta este noul plan investițional agreat cu Primăria Generală prin prelungirea contractului de concesiune, plan rezultat din masterplanul pe care l-am făcut împreună cu PMB pentru București și zona metropolitană. Am oferit predictibilitate pe ani de zile, ca să știe, să se dimensioneze. Cred că suntem unii dintre cei mai buni platnici.
R: V-am întrebat despre firmele pe care le contractați, dat fiind episodul din 2015*, când au fost perchezițiile DNA la sediul ApaNova fix pe zona asta.
M.M.: Mare rugăminte… Dacă vreți să vorbiți de ce a fost înainte de 2015, duceți-vă la băieții ăia din 2015…
R: Există vreun efect care se resimte la care vorbim cu privire la ceea ce s-a întâmplat atunci, cu contractele reziliate din acea perioadă?
M.M.: Eu pot să vă spun că la ora actuală compania nu are niciun fel de problemă. Da, asta este părerea mea, dar nu pot să vorbesc eu despre ce au făcut alții înaintea mea. Eu pot să vorbesc despre ceea ce facem noi, de când am preluat. Eu când am condus, și am condus ceva la viața mea, nu m-am uitat niciodată în spate, m-am uitat doar înainte.
*Anul 2015 a fost un an crucial pentru Apa Nova București, marcat de începutul unui amplu scandal de corupție și de punerea sub acuzare a companiei și a mai multor directori de către Direcția Națională Anticorupție (DNA). Acuzațiile includeau luare/dare de mită, cumpărare/trafic de influență, evaziune fiscală, spălare de bani și chiar violarea vieții private (prin interceptarea ilegală a angajaților pentru a preveni divulgarea de informații). Majoritatea acuzațiilor și a persoanelor implicate în dosarul Apa Nova de la DNA Ploiești au avut ca finalitate clasarea cauzei, din lipsă de probe. Totuși, o parte din dosar a fost disjunsă și declinată către Parchetul Capitalei, vizând infracțiuni de evaziune fiscală împotriva Apa Nova și a unor foști directori generali. Această parte a dosarului a fost, de asemenea, clasată ulterior pentru că a intervenit prescripția.
R: Cum sunt abordate planurile investiționale în prezent?
M.M.: Noi lucrăm numai pe bugete anuale. Noi în 2025 avem un LTP(n.r. – long term plans/planuri pe termen lung) pentru 2028, când ne vom duce la aprobarea bugetului pentru anul 2026. Nu voi fi judecat numai pe investițiile din 2026. Eu trebuie să mă corelez cu LTP-ul în continuare. De asemenea, avem indicatori de performanță pe care grupul îl impune. De aceea Veolia este numărul unu mondial. Dacă noi nu respectăm aceste planuri investiționale, avem de suferit financiar, managementul are de suferit financiar.
R: În acest context, previzionați în viitorul apropiat o necesitate a majorării tarifelor care să treacă prin Consiliul General?
M.M.: Dacă dumneavoastră ați fi primarul general, și eu sunt directorul general al companiei, noi niciodată nu putem modifica tariful. Potrivit Băncii Mondiale, contractul de concesiune de la București este considerat în primele cinci contracte de concesiune din această lume ca performanță. Există 22 de nivele de servicii. Orice nivel de serviciu neatins înseamnă un minim 1,5 milioane de euro, daune pe care să le să le plătești partenerului că nu ți-ai făcut indicatorii de performanță.
Noi ne-am asumat un nou plan investițional iar noi vom termina lucrările înainte de terminarea, concesiunii prin prelungire din 2037. Avem tot interesul să terminăm acest plan investițional cât mai repede. Dar trebuie să ținem cont că nu lucrăm pe câmp, nu băgăm conducte pe câmp, lucrăm pe un teren total antropizat, teren în care avem și alte rețele de la gaze și până la telecomunicații.
Acum, dacă dumneavoastră primar general veniți și ne spuneți nouă, manageri ai acestei companii, domnule, mai am nevoie de niște investiții, trebuie să mai fac ceva… Da, în momentul acela ne putem pune la masă, analizăm, vedem care este volumul investițional. Pe baza volumului investițional, noi ne ducem la experții internaționali. Acest contract de concesiune este girat de trei experți internaționali unul pe tehnic din Olanda, unul pe financiar care este din Italia și unul pe juridic care este din Germania. Ei trebuie să-și dea acordul să verifice atât tehnic, cât și legal, cât și economico-financiar. Apoi ne ducem la reglementatorul național, ANRSC, care poate avea la rândul său întrebări.
R: În momentul de față au venit solicitări de modificare și mărire a volumului de investiții prin proiecte specifice de la PMB?
M.M.: Deocamdată nu, suntem în derulare cu ceea ce ne-am asumat prin prelungirea contractului de concesiune, dar suntem deschiși oricând.
R: Dat fiind că știți realitatea din teren, ar fi trebuit să vină deja astfel de solicitări din punctul dumneavoastră de vedere, până acum?
M.M.: Din punctul meu de vedere, eu pot să vă spun altceva. Ceea ce ne-am asumat că facem, vom face. Dacă este nevoie de investiții suplimentare, da, cu siguranță că ne așezăm la masă și putem să facem investiții suplimentare. Deci suntem pregătiți și pentru investiții suplimentare, probabil în contextul geopolitic actual, da, cred că primăria va avea nevoie la un moment dat de niște investiții suplimentare. Suntem deschiși, suntem aici.
R: Avem ceva în desfășurare fix în buricul târgului și anume reabilitarea Planșeului Unirii. Înțeleg că s-a creat o oportunitate pentru modernizarea casetei de ape uzate în zona respectivă, reparații, reabilitări, odată cu decopertarea.
M.M.: Proiectul este al Primăriei Sectorului 4, cu fonduri guvernamentale. Noi o să intervenim având în vedere că avem în concesiune fântânile de la Unirii, să le demontăm pe perioada execuției lucrării, să se poată reface planșeul pe care sunt așezate fântânile, după care la sfârșit o să le repunem în funcțiune și pe poziție. De asemenea, s-a propus ca tronsonul de casetă aflat sub Planșeul Unirii să fie reabilitat în această perioadă astfel încât să nu se mai intervină, când se vor găsi fonduri, din nou în Parcul Unirii. Suntem în discuție cu Primăria Capitalei, avem proiectul avizat deja atât de către Apa Nova, cât și de către Primăria Capitalei. Suntem în discuții să vedem dacă intrăm să reabilităm și caseta pe acest tronson, în aceeași perioadă cu lucrările de la plașeu.
R: Ce deduc în urma discuției de până acum e că unul dintre proiectele de viitor și de anvergură îl reprezintă efectiv modernizarea Casetei pe care ați moștenit-o din comunism. De câți bani este nevoie pentru asta și când ar putea fi dus proiectul „casetei inteligente” la bun sfârșit?
M.M.: A fost o perioadă a vieții mele când am condus Administrația Națională Apele Române. Am prins ploaia din 2005, ca director al Administrației Naționale Apele Române. Atunci a fost ultima dată când am putea spune că ne-am dat cu barca un pic prin București. Atunci am zis, domnule, totuși caseta asta de ce nu funcționează? Caseta era atunci în administrarea Apelor Române.
Tot atunci era o conducere franceză la Apa Nova, cu o parte de conducere românească, management românesc. Am zis că dacă vreodată voi avea posibilitatea să lucrez în compania Apa Nova, într-o funcție de decizie, am zis că această casetă trebuie luată de la Administrația Națională Apele Române, din cauză că acolo era o lipsă de fonduri, astfel încât să poți să o amenajezi cât să transporte capacitățile la care a fost proiectată. Mi s-a ivit această oportunitate, n-am forțat-o eu, așa a fost să fie. A fost o hotărâre de guvern tripartită, a fost o înțelegere între Primăria Municipiului București și Administrația Națională Apele Române și Apa Nova. Atunci, în 2005 am avut în București 120 de litri pe metru pătrat. Ulterior, am început să investigăm această lucrare.
Am descoperit că era neterminată pentru că nu se făcuse legătura dintre Caseta de Ape Uzate și albia râului Dâmbovița. Deci nu era făcut canalul de evacuare pe care noi l-am construit, l-am finalizat, și care este complet automatizat: cu stavile, cu zonă de preluare a eventualelor poluări accidentale care pot să apară în București pentru a nu polua râul Dâmbovița și a propaga unda de poluare și tot așa. În primul rând, am vrut să ne să ne lămurim că, din punct de vedere structural, această lucrare corespunde. Verificarea a fost făcută de Universitatea din Bochum, Germania. Ne-au zis: „cinste constructorilor români pentru acestă lucrare”.
Într-adevăr, ce am găsit înăuntru, pe românește, ne-am luat cu mâinile de cap. Probabil conducerea politică de atunci a cerut să fie finalizată cât mai repede. Erau foarte multe zone în care practic se betonase și nu se scoseseră stâlpi și cofrajele. Atunci a intervenit avantajul de a lucra într-un grup mare. Noi avem un serviciu numit OneVeolia, adică în momentul în care strigi după ajutor, colegii din alte părți vin și te te ajută. Împreună cu colegii din Ungaria am luat practic metru cu un metru, am măsurat, pozat, filmat tot, cum era înainte.
R: Așa s-a înființat și serviciul propriu de scafandri ai ApaNova?
M.M.: Da, prima oară noi nu aveam scafandri și am adus scafandri din Ungaria. Am simțit nevoia să creăm o echipă a noastră, exact cum am creat și echipa la stația de epurare de la Glina, care este în primele trei stații de epurare din Europa Centrală și de Est și în primele cinci din Europa ca mărime. Am făcut un „hunting” și am luat scafandri de la ISU. Ne-am stricat relațiile cu ISU pe vreo 2-3 ani, însă acum avem și unii și alții unele din cele mai bune echipe de scafandri. Ca o paranteză, la această o parte din echipă îi ajută pe colegii de la Apele Române să facă o investigație pe barajul de la Paltinu.
Deci avem un departament dedicat pentru casetă și pentru marile canale. Bucureștenii trebuie să știe că după fiecare ploaie mare noi mergem, intrăm, investigăm și pregătim practic marile canale pentru o nouă ploaie. Dacă Doamne ferește, apare vreo problemă, să zicem o erodare de beton, ne pregătim, avem substanțe speciale care se pot întări și în apă, și așa mai departe. Adică lucrăm cu tot ceea ce este mai modern, și ca aparatură, dar și ca materiale.
R: Deci în momentul de față caseta de ape uzate mai necesită investiții?
M.M.: Vorbim de mentenanță preventivă. E ca la o casă, nu poți să stai, să nu faci nimic la ea. De altfel, mai există proiectul cu finanțare europeană prin care Primăria Capitalei s-a angajat că reabilitează caseta.
Investiția Primăriei Capitalei, care trebuie făcută de Lacul Morii până la Glina, presupune refacerea anumitor etanșări, torcretări(n.r. – aplicarea sub presiune a unui strat de mortar). În momentul în care se vor finaliza aceste lucrări de reabilitare a casetei, vom interveni noi să montăm acele stavile inteligente, cu tot ce înseamnă automatizare.
R: Deci mingea e la PMB, în momentul de față, cu privire la viitorul casetei…
M.M.: Această casetă nu este un simplu colector. Gândiți-vă că ea are o lungime fizică desfășurată de 17,3 kilometri, de la Lacul Morii până la Glina. Se pleacă cu două semicasete și ajunge cu trei semicasete la Glina. Lungimea ei desfășurată înseamnă 43 de km. Adică am fi undeva aproape de Ploiești, dacă am pleca de la București. De fapt, este un mega colector. Constructorii hidrotehicieni români trebuie să fie mândri de această realizare pentru că a fost copiată, ulterior, în Coreea de Sud, la Seul.
R: Cât priveste stația de epurare de la Glina, din capătul casetei de ape uzate, acolo s-au terminat investițiile la faza 2?
M.M.: Acolo avem practic extinderea stației de epurare Glina de la faza 1, la faza a 2-a. Dacă faza 1 permitea epurarea a 10 metri cubi pe secundă mecanic, terțiar și biologic numai la jumătate din valoare, faza a 2-a mărește capacitatea mecanică cu încă 2 metri cubi pe secundă și aduce și secundarul și terțiarul la aceeași valoare. Deci acuma se face o epurare integrală a apelor, și mecanic și biologic.
Acum suntem în perioada de „defect notification”, după ce constructorul a terminat lucrările. Acum se fac reglajele și funcționează, să spunem bine.
Incineratorul de nămol are în schimb problemele lui, aici se fac lucrări de către compania care a construit incineratorul. Noi avem echipele noastre pe care le-am pregătit la incineratoare similare pe care le are grupul Veolia. Le-am antrenat în Franța și avem echipe super pregătite. Din punctul nostru de vedere, așteptăm să se termine perioada de „defect notification” și cu siguranță că aici intrăm pe terenul grupului Veolia. Vom face upgrade-urile și vom aplica noile tehnologii pe care grupul le are astfel încât să facem o bijuterie și din acest incinerator. Mai e un pic.
R: Termenul de finalizare va fi anul acesta sau anul viitor?
M.M.: Primăria a cerut și, din punctul meu de vedere, pe bună dreptate o prelungire a perioadei de „defect notification” pentru că au apărut probleme pe incinerator. Primăria a ținut cont de ceea ce am spus noi. În momentul în care a fost proiectată faza a 2-a și incineratorul, legislația de mediu în Europa era una. S-a terminat după atâția ani, între timp legislația s-a schimbat. Este cu totul alta. Fiecare domeniu de activitate trebuie să respecte practic normele de bune practici ale Uniunii Europene și noi vom fi cei care vom implenta noile standarde după ce se vor termina testele. În acest moment stația de epurare funcționează 100%.
R: Nămolul rezultat în urma procesului are cumva o valoare comercială?
M.M.: Da, dar în sensul că noi plătim ca să fie transportat și folosit în agricultură. Pe viitor vom demara discuțiile cu fabricile de ciment, ca cenușa rezultată de la incinerator să fie folosită la realizarea betonului necesar investițiilor din infrastructură. Va trebui să facem o analiză cost-beneficiu, astfel încât să vedem ceea ce este mai bine din punct de vedere financiar, astfel încât să menținem tarifele la un nivel de suportabilitate pentru populație.
