Instabilitatea completelor de judecată, adusă în atenția publică de documentarul Recorder, continuă să lovească în dosarele de mare corupție și oferă avocaților inculpaților resursa cea mai de preț: timpul.
Curtea de Apel București a admis marți, 9 decembrie 2025, cererea de abținere formulată de judecătoarea Ana Elena Dobre în dosarul care vizează măsurile asigurătorii impuse primarului din Otopeni, Silviu Constantin Gheorghe.
Decizia vine într-un moment critic, exact când procurorii DNA încearcă să mențină sechestrul pe averile inculpaților pentru a garanta recuperarea unui prejudiciu de aproape șapte milioane de euro.
Anterior, Buletin de București a dezvăluit că Tribunalul București, acolo unde se judecă fondul dosarului, refuză să comunice data la care intervine prescripția răspunderii penale în cel mai răsunător scandal de corupție din Ilfov, cel al primarului orașului Otopeni.
Rocada de magistrați în dosarul în care se judecă sechestrul pe averea primarului din Otopeni a fost „oficializată” prin încheierea de ședință de marți, 9 decembrie, în dosarul care vizează un „furt” de șapte milioane de euro din bani publici, care a dus automat la o nouă amânare a cauzei la termenul de astăzi, 10 decembrie.
Exemplul care întărește documentarul Recorder
Situația se suprapune peste cele dezvăluite prin documentarul Recorder„Justiție capturată”, unde schimbarea judecătorilor în faze cheie ale procesului duce la reluarea procedurilor și împinge dosarele spre termenulul prescripției.
Informațiile de pe portalul instanțelor confirmă din nou blocajul, din cel mai de răsunet dosar de corupție din Ilfov.
Secția a II-a penală a Curții de Apel trebuia să tranșeze contestația DNA împotriva deciziei Tribunalului de a ridica sechestrul averea edilului și a complicilor săi. În loc de o decizie finală, instanța a consemnat retragerea magistratului care trebuia să dea soluție.
Surse judiciare au indicat pentru Buletin de București că anul 2027 reprezintă borna de prescripție a răspunderii penale.
Orice sincopă procedurală, cum este și această înlocuire de judecător, scade șansele ca statul să obțină o condamnare definitivă înainte ca faptele să se șteargă juridic. Și implicit, în cazul unei condamnări cu confiscare extisă, scad șansele recuperării banilor cetățenilor.
Încă un exemplu care confirmă documentarul Recorder: Tribunalul București „a eliberat” averea inculpaților în octombrie
Miza disputei de la Curtea de Apel este uriașă. Tribunalul București a decis, la finalul lunii octombrie 2025, ridicarea măsurilor asigurătorii.
Practic, judecătorii au considerat că inculpații pot dispune liber de bunurile lor, deși procesul penal pentru „abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave” este departe de a fi finalizat.
Abia după ce Buletin de București a scris despre subiect, DNA a făcut contestație.
Sumele deblocate octombrie sunt considerabile și ridică semne de întrebare și cu privire la modul în care au fost făcute aceste „economii” de milioane de euro ale inculpaților.
Ridicarea sechestrului înainte de o sentință definitivă permite înstrăinarea rapidă a activelor.
Spre exemplu, dacă DNA va obține o condamnare peste doi ani, există riscul real ca autoritățile să nu mai aibă ce executa silit, iar prejudiciul să rămână doar o cifră în rechizitoriu.
Mecanismul fraudei: bani reali pentru țevi imaginare
Procesul trenează de trei ani, timp în care detaliile jafului din bani publici aproape că au fost uitate.
Procurorii anticorupție descriau în septembrie 2022 o schemă rudimentară, dar extrem de profitabilă. Între 2011 și 2017, primarul Silviu Gheorghe a semnat plăți pentru lucrări de infrastructură inexistente.
Rechizitoriul arată că edilul a acceptat la plată facturi pentru materiale, care nu au intrat niciodată în gestiunea primăriei, și pentru organizări de șantier fictive. Un exemplu flagrant datează din decembrie 2011, când s-a aprobat plata a 21.750.000 lei. Din această sumă, peste 12 milioane de lei reprezentau materiale pentru o canalizare care nu s-a construit.
Situația s-a repetat în 2012, cu o semnătură pentru alte 29 de milioane de lei.
Pentru a acoperi lipsa fizică a lucrărilor din teren, inculpații au recurs la falsificarea documentelor ani mai târziu. Un act adițional din 2017 a transformat din pix materialele neexistente în „lucrări de organizare de șantier”, care, la rândul lor, nu au fost executate.
Justiția lucrează cu frâna de mână trasă
Istoricul dosarului primarului din Otopeni este, la fel ca cele din documentarul Recorder, o cronică a ineficienței judiciare.
Rechizitoriul a zăcut doi ani în Camera Preliminară, procedură care teoretic ar trebui să fie un filtru rapid de legalitate.
Abia în august 2025, după ce s-a judecat legalitatea judecății, a început procesul pe fond, adică pentru cele acuzate de procurorii anti-corupție.
Imediat după, au început amânările pe motive procedurale. Spre exemplu, termenul din 14 noiembrie 2025 s-a soldat cu o amânare pentru „lipsa de apărare”.
Între timp, Tribunalul București refuză să comunice o dată clară privind prescripția, invocând „independența judecătorului”.
Această secretomanie instituțională servește doar inculpaților, care pot calcula, în parelel, cu precizie, cât timp mai trebuie să tergiverseze procesul până la impunitate.
În plus, o situație absurdă e pe cale să se desfășoare în sălile de judecată. Primăria Otopeni s-a constituit parte civilă pentru a recupera banii, dar juriștii care reprezintă orașul din Nordul Capitalei sunt subordonați direct inculpatului Silviu Gheorghe.
Edilul a câștigat al optulea mandat de primar în 2024, în timp ce avea sechestru pe avere.
Astfel, angajații primăriei sunt puși în situația de a lupta în instanță împotriva șefului care le semnează statele de plată.
În timp ce actele se plimbă între instanțe și judecătorii se recuză, canalizarea din Otopeni rămâne o problemă critică.
Apele uzate ajung frecvent în Râul Pasărea, generează o poluare masivă, în timp ce banii cetățenilor alocați pentru rezolvarea problemei au dispărut acum mulți ani în conturile unor firme private.
