Și-l mai aduce aminte, cineva, în aceste zile, pe Călin Farcaș? Senzațional, incendiar, șocant –  în cazul în care, tu, cititorule, l-ai uitat, dă click aici.

Dincolo de câmpul lexical al unor editori de televiziune plătiți din contractele cu Primăria Generală, este vorba despre un simplu om. De fapt, nu a fost chiar un simplu om, pentru că ar fi necinstit.

Călin Farcaș a fost un om curajos care a plătit cu viața alegerile noastre politice din 2016, după ce și-a strigat nedreptatea cu ultima gură de aer.

Acum patru ani, tot cam în această perioadă, mijeau zorii circului mediatic dinspre Primăria Generală a Capitalei.

După alegerile locale din vară, când PSD a înroșit Bucureștiul, națiunea se pregătea de alegerile parlamentare.

Și ce poate fi mai excitant, pentru un proaspăt primar general, ajuns în politică direct din fața prompterului, decât un prim-time care slujește propriei imagini și, în cele din urmă, partidului în prag de alegeri?

Spitalul Sfânta Maria este una dintre cele 19 unitați medicale aflate în administrarea ASSMB, iar acum patru ani a reprezentat altarul politic pe care au fost sacrificați, cu un cinism draconic, oameni fără vină.

Deși pe hârtie instituția figura, în urma unor investiții de milioane de euro, ca fiind operativă în domeniul transplanturilor de plămâni, în realitate situația era fix pe dos.

Modelul era cel de la spitalul Floreasca, acolo unde în scripuri exista o barocameră care nu a putut fi folosită pentru răniții de la Colectiv, ci doar pentru fotografiile de protocol ale șefimii cu oamenii politici ai vremii.

Inspecţia Sanitară de Stat, trimisă în control de fostul ministru de resort, Vlad Voiculescu, constata că unele criterii de acreditare au fost acoperite din burtă.

Spitalul Sfânta Maria nu avea laborator de analize, nu existau circuite speciale pentru transportul pacienților proaspăt transplantați, nu exista o stație centrală de sterilizare și, mai ales, lipsea medicul infecționist. Ulterior s-a dovedit ca nu avea nici măcar necesarul de personal specialiazat.

La toate acestea se mai adaugă faptul că, de la acreditare și până în acel moment, nu avusese loc niciun transplant de plămâni. Astfel de operații se făceau, în baza unei înțelegeri interstatale, la o clinică din Viena.

Rezultate verificărilor Ministerului Sănătății au dus la excluderea de pe lista unităților speciale fapt care a însemnat, în cele din urmă, închiderea robinetului cu bani.

Deși era o chestiune strict de management sanitar, acest fapt a reprezentat pentru Gabriela Firea o problemă crucială pentru buna funcționare a Bucureștiului, în ajun de alegeri parlamentare, și a speculat la milimetru momentul în lupta PSD cu guvernul tehnocrat de atunci.

“Să nu îi mai trateze pe români ca pe nişte sclavi domnul ministru al Sănătăţii. Guvernul tehnocrat a făcut presiuni politice asupra agenţiei de transplant? Domnul ministru aruncă cu fraze aiurea în spaţiul public. Au fost duşi plămâni la Viena în loc să fie folosiţi aici, pentru români. Dumnealui să deblocheze bugetul pentru a se face operaţii la Spitalul Sf. Maria din Bucureşti”, spunea Gabriela Firea în noiembrie 2016, aducând astfel în spațiul public teoria traficului de organe “de stat”.

Iar “războiul mediatic” a mers și mai departe pe frontispiciul agendei publice.

În înregistrarea de mai jos, tot din noiembrie 2016, primarul general, aflat într-o vizită cu presa pe un șantier, cerea deblocarea “transpantului de plămâni de la spitalul Sf. Maria de mâine dimineață”.

Tăvălugul a continuat și a culminat cu o plângere la DIICOT din partea doctorului Narcis Copcă, managerul de spital, aflat în subordinea directă a Gabrielei Firea, și cu o scrisoare adresată conducerii clinicii din Viena.

Acest ultim act, intermediat de o casă de avocatură, a pus frână definitiv transplanturilor de plămâni pentru români peste granițe.

Clinica din Viena ne-a întors spatele.

Înainte să moară, în vara lui 2018, Călin Farcaș, care strânsese între timp și banii de operație, avea un ultim mesaj:

“Nu mai am putere să mă lupt şi cu statul, deşi singurul impediment pe care îl am este un acord cu o clinică din Europa care să mă salveze. Este extrem de frustrant şi umilitor prin ce am putut să trec, dacă eram membru al oricărui alt stat din Europa eram salvat până acum”.

Anul următor, la trei ani de la scandalul mediatic, un comunicat de presă al ASSMB o cita triumfător pe Gabriela Firea:

“Mă bucur foarte mult că, împreună, am putut demonstra că putem realiza și în România astfel de intervenții chirurgicale! Investițiile Primăriei Capitalei în spitalele pe care le administrează iată că dau roade, se realizează premiere medicale naționale”.

Potrivit site-ului Agenției Naționale de Transplant, până acum au fost realizate până acum șapte operații din care patru au fost cu succes.

Statistica operatiilor de la Spitalul Sf. Maria din București.

Adrian Popa, de la Asociația Română de Transplant Pulmonar, spune însă că în realitate lista de așteptare este mult mai mare dar și ca acum, la Sf. Maria, sunt refuzate analizele periodice ale celor transplantați la Viena.

Cei de la Agenția de Transplat mi-au zis că e dreptul meu să fac analizele la Sf. Maria. A fost un ping-pong“, susține Adrian Popa.

Fără curajul lui Călin Farcaș de a se expune public, nu am fi avut niciodată dovada palpabilă că meciurile de culise și declarațiile cinice ale unor oamenilor cărora li s-a dat ocazia să fie aleși în funcții publice, indiferent de culoarea lor politică, înseamnă, fie și în acest caz singular, moarte.

Iar aici vorbim de cel puțin patru persoane care au murit cu zile, din cauza scandalului politic.

Eu personal am vorbit cu trei persoane, pe care le am încurajat, și am încercat să le ajut familiile să găsească soluții, și care nu au supraviețuit. Sunt mai mulți pe care nu îi cunosc, știu de cazuri de la mai mulți medici. Nu știu dacă în acest moment acolo se mai fac transplanturi. Și pe mine mă sună persoane și nu știu ce să le spun“, continuă președintele Asociației de Transplant Pulmonar.

Prioritatea primarului general, alături de un citat din Hipocrate, pe site-ul ASSMB.


Că mulți dintre noi l-am uitat pe Călin, asta e vina noastră. Că politicieni fără scrupule se folosesc de uitarea noastră, și vin iarăși senini, să ne ceară votul, este, din nou, tot vina noastră.

Despre ceilalți precum Călin, fără vină, putem spune doar că n-au mai avut șansa să tragă aer în piept și să pună stampila, duminica asta, într-o cabină de vot.

Ce știm însă cu certitudine despre toți acești oameni, care au avut ghinionul să traiască în România, se regăsește în titlul de mai sus dar și că, vorba aia, Dumnezeu nu doarme.

FOTO: Inquam Photos  

(Visited 1,098 times, 2 visits today)