Una dintre cele mai mari probleme ale Capitalei, despre care se vorbește prea puțin, ține de o anomalie ale cărei semințe au fost plantate în anii ’90. În anii tulburi ai tranziției, la București, înțelepciunea administrativă, locală și centrală deopotrivă, a dictat spargerea în două a unui mamut energetic care asigura, în sistem integrat, producția și distribuția agentului termic. După 30 de ani, avem de-a face cu o anomalie bicefală, într-o încăpere friguroasă, pe care nu o vede mai nimeni. Desigur, dincolo de găuri și datorii, aceasta este alimentată de veșnicul „decident politic“ și a sa „voință“.
Pe 1 septembrie 2021, adică acum aproape doi ani și jumătate, Consiliul General al Capitalei vota preluarea Electrocentrale București (ELCEN). Un gest simbolic și mai degrabă birocratic, care a venit după ce mai multe plăci tectonice s-au așezat cu greu: parastasul RADET, insolvența ELCEN, rapoarte de evaluare, discuții aplicate dar și mult gaz ars de pomană.
Suntem în 2024, iar comasarea producției de agent termic cu distribuția este încă la stadiul „se analizează soluția”, aflăm dintr-un răspuns al ELCEN, transmis la solicitarea Buletin de București.
„Nu este vorba despre un blocaj. În acest moment se analizează soluția fuziunii celor două companii și pașii instituționali necesari realizării acestui demers. […] Soluția este să ieșim din paradigma indiferenței și a datoriilor și să investim în modernizarea acestui sistem. Cu voință din partea tuturor părților implicate, inclusiv a Primăriei Municipiului București, se va putea ajunge la un consens favorabil cu privire la îmbunătățirea sistemului de încălzire în București.[…] Termoenergetica are în acest moment o datorie curentă de 685 milioane lei față de ELCEN.”
– Biroul de Presă ELCEN
De cealaltă parte, tot la solicitarea Buletin de București, Primăria Capitalei a răspuns cu o declarație a primarului general Nicușor Dan din 11 decembrie.
“Eu sunt deschis, fie ca Primăria Capitalei să preia ELCEN, fie să se facă o companie, în care să aibă acţiuni şi municipiul Bucureşti şi statul român, prin Ministerul Energiei. Discuțiile sunt foarte, foarte tehnice. Am avut discuţiile acestea foarte aplicate în anul 2022 şi obstacolul tehnic cel mai mare în care ne-am împiedicat este acel litigiu în care Ministerul Energiei spune că noi trebuie să le dăm 3,8 miliarde de lei şi noi spunem că trebuie să le dăm 900 de milioane de lei, deci, acele datorii care provin din falimentul RADET-ului. Deci, discuţiile sunt tehnice, dar din partea noastră există voinţă pentru oricare dintre aceste formule”.
– primarul General al Capitalei Nicușor Dan
Aceasta este poza la minut a problemei. Doar că este realizată de la mare depărtare, iar diavolul se ascunde în detalii.
ELCEN este controlată de Ministerul Energiei, care-i condus la rându-i de proaspătul președinte PNL București, Sebastian Burduja. PNL București îi asigură lui Nicușor Dan majoritatea în Consiliul General, fără de care niciun proiect, fie el și pentru schimbarea unui bec, nu poate trece.
Că PNL București are ultimul cuvânt cu privire la administrarea Capitalei, și-a dat seama toată lumea după scandalul accesului auto pe aleile restaurantelor de fițe din Nordul Parcului Herăstrău.
Iar ca să închidem cercul, proaspătul președinte PNL București, Sebastian Burduja, are, mai nou, explicații și sentințe cu privire la sistemul de termoficare din Capitală, după ce și-a închieiat ministeriatul cercetării și digitalizarii țării la rocada PSD/PNL de astă-vară.
“Zilele trecute am semnalat o avarie majoră la rețeaua de termoficare din București, care a lăsat zeci de mii de români fără apă caldă și căldură. Am explicat că tronsonul respectiv, pus în funcțiune din 1981, ar fi putut fi reabilitat de ani de zile pe fonduri europene, dar Primăria Generală nu s-a implicat și a pierdut aproape toți banii. Este inacceptabil ca zeci de mii de bucureșteni să rămână, în condiții de ger, fără căldură și apă caldă”, a spus public ministrul Sebastian Burduja după avaria de pe Magistrala Grivița.
De altfel, „inacceptabilă“ ar putea fi considerată și situația de la ELCEN cu privire la investițiile ratate și problemele de mediu, despre care Buletin de București a scris în repetate rânduri. Dar acesta este alt subiect asupra căruia ne vom apleca din nou în perioada următoare.
La această oră, impedimentul oficial este, așadar, o datorie curentă de 138 de milioane de euro pe care Termoenergetica lui Nicușor Dan trebuie să o plătească ELCEN-ului lui Sebastian Burduja.
„Bani pentru gumă“, dacă ne raportăm la sumele care se învârt în acest domeniu. Cu atât mai mult cu cât datoriile pot fi eșalonate, absorbite, șterse din pix, comasate, licitate etc. astfel încât să nu îi certe Uniunea Europeană că se folosesc ajutoare de stat, și nu subvenții, pentru termoficarea Capitalei.
La o adică, e plină biblioteca Academia de Studii Economice, instituția unde și-a luat doctoratul în 2019 ministrul Burduja, de soluții.
De ce trebuie o comasare a celor două companii? E foarte simplu: imaginați-vă că centrala termică/soba/boilerul/aeroterma care vă încălzește locuința a ajuns în proprietatea unui vecin capricios care intermediază, cu adaosul, sinecurile și „pară-ndărăturile” aferente, tot ce ține de confortul termic și apă caldă din locuința proprietate personală, care la rându-i are țevi sparte, robineți ruginiți și, din nou, sinecuri și „pară-ndărături” aferente.
Altfel spus, comasarea/optimizarea, în paralel cu investițiile în înlocuirea de conducte, ar putea fi o realizare mai mare decât orice altă lucrare de infrastructură sau reformă administrativă, la nivelul Capitalei.
Banii astfel economisiți vor putea acoperi cu ușurință construirea de pasaje, modernizarea transportului, consolidări, paranghelii și vouchere și orice ar vrea sufletul poporului bucureștean în afară de căldură și apă caldă.
Iar perspectiva e sub nasul nostru. În 2022, Electrocentrale București a declarat la Ministerul de Finanțe un profit de aproape 210 milioane de euro din vânzarea de agent termic și curent electric. Cât a venit de pe Bursa de Energie și cât de pe urma ciurului gestionat de Termoenergetica, nu e greu de intuit, iar „decidentul politic“ știe cel mai bine.
