Documente secrete ale Ministerului Afacerilor Externe (MAE) din anii 1990-1992, declasificate oficial săptămâna trecută, arată disperarea noilor autorități de la București pentru a bloca revenirea în România a Regelui Mihai I.
Fostul suveran a dorit să viziteze țara din care fusese alungat în urmă cu 42 de ani încă din primele luni după ce revoluția din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
Casa Regală l-a asigurat pe Ion Iliescu, comunistul care a preluat puterea, că vizita are un caracter exclusiv privat și Majestatea sa nu-și propune o miză politică. Totuși, fostul nomenclaturist devenit șef al noul stat s-a temut de forța simbolică a întoarcerii regelui în țară.
Contextul era cu atât mai complicat cu cât vizita ar fi urmat să aibă loc în aprilie 1990, cu doar o lună înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare care vor fi setat viitorul parcurs al României post-ceaușiste.
La presiunnea Bucureștiului, Regele Mihai a decis în cele din urmă să amâne deplasarea pentru luna decembrie 1990, tocmai pentru a nu fi acuzat că vrea să influențeze alegerile. Nu a fost suficient. A aterizat pe Otopeni, a plecat spre Curtea de Argeș, dar pe drum a fost interceptat de Poliție, întors pe aeroport și expulzat fără nici o explicație.
Momentul a rămas unul dintre cele mai controversate din istoria post-comunistă a țării noastre.
Documentele prezentate în acest articol au fost expuse sâmbătă, 23 mai, pentru doar câteva ore, în expoziția „Democrația Românească – Începuturi”, organizată de către Ministerul Afacerilor Externe în cadrul manifestării „Noaptea muzeelor”. Acolo le-a fotografiat reporterul Buletin de București.
Actele fac parte dintr-un lot de 5.376 de acte secrete din perioada perioada 1 ianuarie 1990 – 31 decembrie 1992, aflate în arhiva MAE și desecretizate prin decizia ministrului Oana Țoiu.
De ce voia Regele Mihai să revină în țară în 1990
Regele Mihai I a fost obligat să abdice pe 30 decembrie 1947, de către noile autorități comuniste, protejate de URSS, care ocupase militar Bucureștiul.
Suveranul, care avea atunci doar 26 de ani, şi Regina-Mamă Elena au părăsit teritoriul României în dimineaţa zilei de 4 ianuarie 1948, cu un tren în care se afla un număr redus de membri ai personalului Curţii, potrivit Casei Regale a României. Garnitura s-a oprit în Elveţia, unde Regele Mihai a locuit pe toată perioada cât țara s-a aflat sub regimul comunist.
După căderea lui Nicolae Ceaușescu, fostul monarh a căutat să revină în România cât de repede, „nu atât pentru a prelua puterea (căci nu dorea să angreneze populaţia într-o diviziune sângeroasă), ci, aşa cum spunea chiar Majestatea Sa, pentru a ajuta la reconstrucţia ţării”, conform aceleiași surse.
„Încă din ianuarie 1990, Secretariatul Majestăţii Sale arăta că Regele consideră că este de datoria sa, în calitate de Suveran în exil şi de cetăţean român, să atragă atenţia poporului asupra drepturilor sale care vor avea loc în luna aprilie. Regele ţine să amintească în primul rând că textul Constituţiei din 1923 ar trebui să fie considerat ca fiind întru totul valabil şi, oricum, o bază utilă pentru noul Parlament ales, atunci când el va examina viitorul constituţional al României”, menționează Casa Regală.
Intenția Regelui Mihai și mai ales mesajul său privind continuitatea Constituției din 1923, o dată ce cea comunistă și-a pierdut relevanța, nu au fost văzute cu ochi buni de liderii FSN, de fapt foști nomenclaturiști comuniști din eșaloanele inferioare, care în zilele Revoluției din 1989 s-au erijat în „revoluționari”, apoi au acaparat puterea în noul stat care ar fi trebuit să fie democratic.
Unul dintre documentele aflat în arhiva Ministerului de Externe, desecretizat acum, reprezintă o telegramă trimisă de la Berna, pe 9 aprilie 1990, către ministrul de la acea vreme, Sergiu Celac, care apoi a trimis-o mai departe către Ion Iliescu, președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), șeful statului provizoriu, Petre Roman, prim-ministru al guvernului provizoriu, Virgul Măgureanu, directorul noului Serviciu Român de Informații (continuatorul Securității comuniste), și lui Mihai Neagu, devenit ulterior senator FSN.
Din act reies încercările reprezentanților români trimiși la Berna de a-l convinge pe Regele Mihai să nu vină în țară în aprilie 1990, așa cum își dorea majestatea sa.
„Astăzi, 9 aprilie 1990, am avut o nouă întrevedere cu fostul rege Mihai, căruia i-am transmis mesajul Guvernului Român, potrivit instrucțiunilor primite.
A ascultat cu atenție cele comunicate și a arătat că va reflecta asupra conținutului mesajului, iar după ce se va consulta și cu familia va comunica decizia luată.
A subliniat, încă o dată, că vizita sa în România a fost concepută ca o vizită strict particulară și că, în ceea ce-l privește, nu a urmărit scopuri politice.
A adăugat că înțelege complexitatea situației din țară, că se aștepta și la unele atitudini negative față de vizita sa, din partea unor persoane sau chiar a unor cercuri politice, dar că este surprins de amploarea pe care a luat-o această chestiune în țară, fiind, totuși, vorba de o vizită strict particulară.
Din convorbirea care a urmat, la care s-au alăturat soția și fiica Margareta, a rezultat că familia fostului rege Mihai era informată despre unele reacții de la București, precum și despre poziția d-lui Radu Câmpeanu în această problemă, precum și despre manifestațiile ostile ale muncitorilor de la Grivița Roșie (…)”, se arată în document.
Documente secrete ale MAE: Ion Iliescu se temea de Regele Mihai I
Un al doilea document expus în expoziția „Democrația Românească – Începuturi”, organizată de către Ministerul Afacerilor Externe, este tot o telegramă de la Berna, din 10 iulie 1990, deci după ce Regele Mihai a decis să amâne vizita sa pentru luna decembrie a aceluiași an, pentru a nu fi acuzat că interferează cu alegerile parlamentare din mai.
Între timp, scrutinul fusese câștigat zdrobitor de către Frontul Salvării Naționale (FSN), devenit partid în ciuda promisiunilor inițiale ale lui Ion Iliescu că va rămâne doar un organism provizoriu de tranziție.
De altfel, chiar Ion Iliescu a devenit primul președinte al României post-comuniste, fiind ales oficial cu 85,07% din voturile valabil exprimate. Ziua alegerilor a rămas în istorie sub numele popular de „Duminica orbului”, pentru a sublinia că românii, care ieșiră în stradă în decembrie 1989 pentru a-i alunga pe Nicolae Ceaușescu și regimul comunist, au votat covârșitor să fie conduși mai departe de un alt comunist, fost om de încredere al dictatorului.
În ciuda acestei victorii detașate și a faptului că noua opoziție democratică a fost aproape înăbușită, prin Mineriada din 13-15 iunie 1990, care a spart uriașul protest anticomunist din Piața Universității, Ion Iliescu se temea în continuare de o vizită în România a Regelui Mihai.
Așa că i-a refuzat acestuia revenirea în țară și în ianuarie 1991, când Majestatea Sa ar fi dorit să participe la slujba de comemorare cu ocazia decesului mătuşii sale, Principesa Ileana a României, conform Casei Regale.
Un document secret datat 10 iulie 1991 arată că Bucureștiul era extrem de preocupat de Regele Mihai și de „riscul” pe care acesta îl reprezenta pentru noul regim.
Într-o telegramă adresată lui Adrian Năstase, pe atunci ministru de Externe, ambasadorul României în Elveția, Nicolae Iordache, transmite că „din sursă confidențială am aflat că, la 9 iulie 1991, dl Corneliu Coposu, președintele PNȚCD, a avut o întrevedere cu fostul Rege Mihai, la domiciliul acestuia de la Versoix, lângă Geneva”.
„Principalul subiect al discuțiilor a fost întoarcerea în țară a fostului suveran, în special examinarea modalităților de integrare în viața și evoluția politică din România.
Liderul PNȚCD a făcut, de asemenea, o informare amplă asupra situației politice, economice și sociale din țară, a raportului de forțe pe scena politică, evidențiind diminuarea sprijinului acordat de electorat FSN și creșterea influențelor partidelor istorice, PNȚ și PNL. Plus PSD.
Dl. Corneliu Coposu s-a mai întâlnit, în cursul aceleași zile, și cu unele personalități ale diasporei române”, transmitea Nicolae Iordache.
A se remarca faptul că, în 1991, Ambasada României în Elveția se ocupa cu spionarea politicienilor români ajunși în această țară, inclusiv prin monitorizarea/interceptarea discuțiilor și întâlnirilor acestora.
CITEȘTE Și: REPORTAJ | Ce poți vedea la muzeele din București când nu plătești bilet
Suveranul a revenit în țară după 45 de ani de exil
Regele Mihai a reușit să se întoarcă în România abia în aprilie 1992, după 45 de ani de când a fost alungat cu forța de către comuniști.
„Un moment potrivit s-a arătat însă în aprilie 1992, când, cu ocazia Paştilor, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, dând dovadă de o îndrăzneală şi un curaj neobişnuite pentru vremurile acelea, a adresat invitaţia Majestăţii Sale Regelui şi suitei sale de a îl vizita pentru a sărbători împreună Sfintele Paşti 1991. Majestatea Sa a acceptat de îndată invitaţia şi a planificat o vizită de 3 zile, alături de Regina Ana şi de alţi membri ai Familiei Regale şi ai Casei sale.
Sosirea a avut loc în 25 aprilie, pe aeroportul Suceava – Salcea, unde Majestăţile Lor au fost întâmpinaţi de Arhiepiscopul Pimen, precum şi de Principesa Elena şi copilul Nicolae, fiul acesteia, sosiţi în ţară cu două zile înainte.
Un grup de copii îmbrăcaţi în costume populare le-a oferit flori. De la aeroport, Majestăţile Lor s-au îndreptat spre Mânăstirea Putna, unde au participat la un serviciu religios oficiat lângă mormântul lui Ştefan cel Mare. S-a cântat Imnul Regal şi s-a scandat Traiască Regele şi Regele Mihai, participanţii la acest eveniment fiind în număr de peste 5.000”, arată Casa Regală a României.
La trei zile după ce vizita s-a încheiat, Ambasada României în Elveția a trimis o telegramă secretă către pe atunci secretarul de stat Teodor Meleșcanu (devenit, ulterior, ministru de Externe și director al Serviciului de Informații Externe).
Documentul relatează că vizita „a fost urmărită cu atenție de cercurile politico-diplomatice și de presă și în diaspora română de la Geneva, unde ex-regele, a cărui reședință este în apropiere, la Versoix, este cunoscut prin participări la unele activități publice și cu caracter protocolar.”
„În general, comentariile înregistrate sunt favorabile și reflectă o bună receptare a evenimentelor interne și imaginea internațională în continuă ameliorare a României.
Sunt subliniate semnificațiile decurgând din posibilitatea acordată de reîntoarcere pentru prima dată în România a fostului monarh și desfășurarea în bune condițiuni a vizitei sale, fără adversități politice, de natură să confirme schimbarea pozitivă intervenită în atitudinea autorităților române și starea de normalitate în funcționarea statului de drept, să adauge un plus de credibilitate politicii guvernului nostru în domeniul drepturilor omului”, se arată în telegrama declasificată acum de către Ministerul de Externe.
După doi ani, lui Ion Iliescu și nomenclaturiștilor care preluaseră puterea la București le mai trecuse din teama că Regele Mihai I ar putea să-i alunge. Acum se gândeau cum ar putea să îl folosească.
Buletin de București va prezenta, în următorul episod, și cum, în timp ce se chinuiau să-l țină departe de țară pe fostul suveran, liderii care au preluat puterea după 1990 se străduiau să mențină relația cu Uniunea Sovietică (URSS), în ciuda dorinței populare ca ruptura cu comunismul și cu Moscova să fie totală.
Autori: Răzvan Chiruță, Livia Andronache
Editor: Cătălin Doscaș
