Titi Aur. A fost un visător care se vedea la volanul maşinii de raliu şi şi-a împlinit visul. A fugit din ţară în timpul comunismului pentru a şi-l atinge. Nu doar că l-a atins, l-a şi încununat cu opt titluri de campion al României.
Visător, dar… foarte bine ancorat în realitate. Este cel care promovează condusul defensiv şi care ştie prea bine ce înseamnă o manevră greşită pentru tine, ca şofer, dar şi pentru cei din jur.
Constantin Titi Aur, aşa cum îl ştie o ţară întreagă, a stat cu noi de vorbă la cafeneaua BdB – am povestit despre traficul din Bucureşti, despre viaţa sa de pilot, despre David Popovici şi despre ce maşină să alegi ca şofer începător.
***
Buletin de București: Cum conducem preventiv în Capitală și ce presupune?
Titi Aur: Haideți să vorbim mai bine despre conducerea defensivă. Îmi place mai mult termenul defensiv, pentru că el înseamnă se aperi, atunci când mergi pe stradă. Trebuie să te aperi de două lucruri: de ce ai putea greși tu sau de ce ar putea greși alții. Trebuie să fii în permanență pregătit. Când ești în România și în mod special în Capitală, trăiești într-o junglă. Spre deosebire de țările civilizate, țările nordice, țările cu accidente puține. La noi te deplasezi într-o junglă.
Suntem țara cu cele mai multe accidente, cu cei mai mulți bolnavi, răniți, accidentați grav, pagube, cheltuieli și așa mai departe din cauza traficului. Asta înseamnă că atunci când pleci de acasă trebuie să fii pregătit pentru asta.
Probabil că întrebarea care va veni acum este: Ce trebuie să faci? Păi în primul rând, să-ți programezi timpul de deplasare bine, pentru că altfel vei intra în panică, în criză de timp și vei încerca să recuperezi. În acea situație normal că vei încerca să găsești portițe, să te strecori și vei fi astfel pasibil de accident.
În mod special în orașele aglomerate, dar în Capitală cu atât mai mult, la diferite ore se poate circula mai bine sau mai puțin bine, mai greu, în sensul de mai aglomerat.
Atunci, ca bucureștean sau ca om care circuli mult în București ar trebui să ai acest simț de orientare, să știi când să pleci acasă, cum să-ți programezi, să zicem întâlnirile și programul de la serviciu. Iar atenție! Cand vorbim de strecurat, nu înseamnă să luăm stânga-dreapta de pe o banda pe alta.
Nu în ultimul rând nici regulile de bun-simț nu trebuie uitate pentru că nu este doar strada ta. Tu ca șofer, poți aplica ce-am amintit mai devreme, însă când te bagi în față pe linia de tramvai și depășești coloane care stau pe banda unu și doi ai încălcat toate cele trei soiuri de reguli, și de circulație, și de conducere defensivă, și de bun-simț.
Să vorbim puțin acum și despre cum a evoluat traficul în Capitală. S-a produs vreo schimbare în ultimii ani? Cum se resimte o eventuală evoluție a traficului? Sunt mai bine pregătiți șoferii acum decât erau înainte?
Traficul s-a modificat… bine rău, în sensul că față de acum 30 de ani, adică în anii de după Revoluție, s-a aglomerat foarte mult. Practic, pe aproape aceeași infrastructură, pentru că foarte puțin s-a mai construit o pasarelă sau s-a mai lărgit un bulevard. Deci pe aproape aceeași infrastructură de acum 30 de ani sau dinainte de Revoluție circulă mult mai mulți șoferi. Faptul că Bucureștiul este un centru economic, centru cultural, centru de de toate înseamnă că vin foarte mulţi și oameni din provincie.
Sunt o mulțime de localități din care sunt zilnic locuitori ce vin în București, plus alții care vin din alte județe, ceea ce înseamnă un trafic foarte aglomerat. A venit, din fericire, civilizația oarecum și în București, adică acum 20 de ani, chiar acum 15 ani nu-ți dădea nimeni voie să ieși dintr-o benzinărie de pe un drum fără prioritate, să ieși din curte, să treci de pe o bandă pe alta. Era acea privire fixă: «Am prioritate!» Acum trecem încet, încet, la un respect mai mare în trafic.
CITEȘTE ȘI: EDITORIAL | Cine taie în Parcul IOR: „Clanul”
Ce ne puteți spune despre experiența de pilot de curse? Cum vi s-a părut la volanul mașinii pe circuit?
A fost viața mea și încă mai e. De mic copil mi-am dorit să deplasez mașini, să conduc mașini. Din fragedă copilărie mi-am dorit să ajung la curse neavând neapărat pe cineva din familie sau pe cineva apropiat, dar îmi doream asta. Am făcut tot ce mi-a stat în putință în putere să fac să ajung să conduc mașini, să pilotez mașini de curse.
Din păcate, în acea perioadă, în perioada comunistă, era foarte greu de atins, de ajuns aici. Am fugit din țară când eram student, cu primii bani pe care i-am avut. Chiar cu primii-primii bani am făcut școală de pilotaj, în sensul că am fost cursant la școală de pilotaj, la Paris. Totul se întâmpla în ’88, deci acum 1.000 de ani. Pe urmă mi-am dedicat toată viața curselor, în mod special raliurilor.
Am trăit din raliuri, am avut sponsori, am consumat bani, am încasat bani, dar tot în jurul raliurilor, practic mi-am petrecut viața în mașinile de curse. Și am făcut-o cu mare pasiune.
Deci totul s-a învârtit în jurul automobilismului sportiv sau civil, în diferite formule. Sper să mă mai dau la curse, dar de plăcere, fără să mai vizez titluri. Am mai și înaintat în vârstă ce-i drept, instinctul de conservare e altul. Nici adrenalina nu mai e aceeași.
Ce sfaturi aveți pentru cei pasionați de acest sport care poate ar vrea să se apuce, dar nu știu cum?
În primul rând, trebuie să plece de la super maximă pasiune. Dacă nu au o pasiune arzătoare, mai bine să rămână spectatori, dar care se uită cu plăcere. Dacă au această pasiune nebună trebuie să facă efort – și efortul financiar, dar și efortul logistic. Și aici mă refer la tot ce înseamnă familie, plecări de acasă.
Când te implici într-un campionat sau niște campionate începi să ai obligații față de sponsori. Ai obligația în primul rând față de tine, de dorința de a obține puncte, de a obține locuri în clasament.
Cum îi ajută pe șoferii începători, cei abia ieșiți din școlile de șoferi orele acestea de condus defensiv?
Aceste ore de condus defensiv sau aceste cursuri ajută pe toți șoferii, dar cu atât mai mult șoferii începători. De ce șoferul începător mai mult? Pentru că șoferul începător nu știe sau nu simte foarte multe lucruri. Școala de șoferi, dacă ar fi extraordinar de bună și de perfectă, nu te poate învăța ce te învață cursul sau școala de conducere defensivă, pentru că în școala de șoferi înveți doar să deplasezi mașina.
Cursul de conducere defensivă îl faci după ce ai condus o perioadă de timp și înveți anumite situații-limită sau treci prin anumite situații-limită: cum să frânezi la limită, cum să eviți, cum să controlezi un derapaj, cum să faci o evitare la viteză, ce înseamnă tamponare, răsturnare, cum să ieși dintr-o mașină răsturnată cu centura de siguranță, plus alte lucruri care sunt la un nivel clar superior, mult superior peste școala de șoferi.
Cursul de conducere defensivă este bun și pentru șoferi cu experiență, pentru că au mereu de învățat câte ceva.
CITEȘTE ȘI: Licitația pentru plata cu cardul în vehiculele STB a fost reluată
Ce mașină le recomandați șoferilor începători? Este un model, de exemplu, care ne protejează mai mult sau care ar fi mai indicat pentru ei?
Răspunsul corect este: cea mai bună mașină, este mașină nouă! În general, orice mașină nouă e mai bună decât o mașină veche. Dar răspunsul, să zic mai aplicat, este următorul: În primul rând trebuie să te orientezi la buget, Ce buget am? Pentru că nu pot să spun mașina aia sau aia e ideală. O mașină bună ar fi o mașină cât mai dotată, cu de toate și cât mai performantă – nu neapărat putere, în sensul de să fie cu de toate, să aibă și tot felul de sisteme.
Cu atât mai mult tinerii nu își permit, în general, mașini scumpe. Atunci tânărul are două opțiuni de principiu să-și ia o mașină cu multe casetofoane și cu multe eleroane, adică o mașină care să fie bengoasă când trag în fața clubului… sau o mașină sigură.
De asemenea, o mașină bună ar fi o mașină care să nu fie scump sau greu de întreținut.
Care a fost o situație în care v-ați simțit în pericol, atât într-o cursă de raliu cât nu știu să zic, și în trafic sau poate pe un drum spre mare, spre munte?
În timpul raliurilor ești într-o într-un permanent pericol. De ce? Pentru că, asta înseamnă performanță: să fii la limită sau aproape de limită. De fiecare dată cu mașina, la fiecare accelerare, la fiecare frânare, la fiecare virare ești la limită. Fiind la limită sau încercând să fiu la limită, mereu am avut ieșiri în decor, atenție, nu se numesc accidente, se numesc ieșiri în decor.
Am avut de tot felul. M-am lovit frontal, am făcut mașina lumânare, m-am lovit cu spatele, am înfipt mașina între doi pomi, de n-am putut să o scoatem până n-am tăiat un fag mare, deci tot felul. În schimb, în trafic nu am avut, am fost destul de precaut.
Am vorbit mai devreme de educația rutieră. Până în 1989, se făceau acele cursuri de educație rutieră încă din școala primară. De unde pleacă educația asta rutieră? Ce rol au părinții copiilor din ziua de astăzi, practic, în formarea viitorilor șoferi?
Bineînțeles că da, din păcate, părinții din ziua de astăzi înseamnă persoane la 30, 40 până în 50 de ani. Da, din păcate, părinții tineri de azi fac parte din generația care n-au mai apucat educație în școală, adică după Revoluție nu s-a mai făcut educație rutieră în școală, ceea ce înseamnă că de 35 de ani, educația rutieră nu se mai face ca înainte. Educația rutieră în școala generală are un rol foarte, foarte important.
Pe timpul nostru se făceau patrule școlare, se făcea și cu Miliția, că nu era poliție atunci. Ne dădeau echipamente de milițian și ne îmbrăcau, ne puneau centură și mănuși. Ceea ce înseamnă că cei mici de atunci, când au ajuns adulți, și-au educat și ei copiii la rândul lor.
Uite-așa se trece strada, uite așa la trecerea de pietoni, uite așa trebuie să faci când te urci în mașină. Dacă cel mic nu își vede părintele că ii pune centura de siguranță, nici el nu o va purta când trece la volan.
Toate aceste mici povești fac parte din educația rutieră care ar trebui să fie obligatorie, să o facă toată lumea și să o facă din școala generală.
Dacă la noi situația nu este chiar așa de îmbucurătoare, cum stau țările din vestul Europei la acest capitol?
Păi nu că stau bine. Ei stau rău, dar stau mult, mult, mult mai bine decât noi. Și să spun de ce bine, și de ce rău, pentru că totul este relativ.
Țara cea mai sigură din Europa este considerată a fi Suedia, care e la concurență într-adevăr cu țări precum Norvegia, Finlanda, Danemarca și Irlanda, dar Suedia e cam cea mai bună. În Suedia, se parcurg 86 de miliarde km/an, noi parcurgem, 56 de miliarde, deci mai puțin decât Suedia, deși noi avem populația aproape dublu decât ea.
Deci ei conduc o dată și jumătate decât noi, dar noi avem 1500 de morți în accidente în timp ce ei au 180 de morți în accidente. Aproape de 10 ori mai puțin ca noi. Ei stau rău pentru că au 180 de morți, dar au aproape de 10 ori mai puțin ca noi, raportat la kilometri parcurși.
În România, am avut până acum câțiva ani 140 de copii morți în fiecare an în accidente rutiere. Acum am ajuns la 120 de copii morți în accidente.
Autoritățile noastre se laudă că uite, a scăzut, dar încă este tragic. În Suedia, ca să ajungi la școala de șoferi, trebuie să faci un curs de conducere defensivă. În România nu face nimeni conducere defensivă, adică în sensul de a fi obligatoriu.
Știu că la un moment dat, când și-a luat David Popovici mașina aceea scumpă, ați spus că a participat la cursuri de conducere defensivă. Cum a fost să-l aveți elev pe David Popovici? Cum s-a comportat la cursuri?
În primul rând, a venit la curs fără niciun fel de influență din partea mea sau a colegilor mei. Adică nu l-am invitat, nu l-am chemat, nu i-am propus nimic, nu am făcut absolut nimic. S-a prezentat pur și simplu. El și cu încă doi colegi au plătit cursul foarte în regulă.
Adică n-a venit să zică, dar eu sunt David Popovici, vreau un anumit discount. A venit super civilizat, super corect, fără să știm, doar că am văzut numele.
Ne am gândit că e coincidență. Pe urmă, după curs, aprecierea lui a fost foarte bună. După cum el a spus: „Am învățat lucruri extraordinare. Eu o să recomand cursul și o să mă implic. O să le spun tuturor, pentru că într-adevăr este foarte bun.”
E un mod mai responsabil de a ne pregăti pentru asemenea mașini puternice condusul defensiv?
Cu siguranță da, te face mult, mult, mult mai conștient de ceea ce se poate întâmpla, pentru că la acel curs îți spun niște lucruri teoretice, îți arăt niște desene, niște filmulețe care te fac să înțelegi cum funcționează mașina pe care o controlezi. Pe urmă, mergem la simulator de tamponare și răsturnare.
Treci și prin zona de reflexe, prin poligon, unde simulăm tot felul de scenarii care să te pregătească pentru diferite situații, precum asfalt umed, derapaje controlate și așa mai departe.
Ce vă place la zona în care locuiți? Am înțeles de la dumneavoastră că stați în zona Corbeanca.
M-am mutat în 2009 de tot de tot în București, eu fiind de loc din Bârlad. Acum locuiesc în Corbeanca, cu buletin de Corbeanca. În București am fost de foarte mult timp, mai mult, înainte de Revoluție și înainte de a fi student am fost merceolog și am făcut naveta mult.
Cunosc Bucureștiul mai bine decât un locuitor. Toată viața am fost legat de București și am circulat în toate variantele, pe toate străduțele și peste tot și știu Bucureștiul cu fiecare cartier, cu fiecare zonă.
Ce ați alege dintre mașină, bicicletă și eventual STB sau metrou?
O! Depinde de moment! Eu am fost foarte mare biciclist la viața mea și merg și cu spatele și pe o roată și în toate variantele. Mi-a plăcut, doar că după ce am avut o problemă la coloană în urma unui accident, am o mică problemă la încheietura piciorului drept. Nu e gravă, dar nu mai pot merge pe bicicletă decât puțin de relaxare. Cu STB-ul nu circul, dar din când în când circul cu metroul și foarte rar cu trenul.
Comments are closed.