Se încheie duminică prima săptămână din ediția aniversară a Concursului Internațional George Enescu, prilej excelent pentru o discuție cu Cristina Uruc, directorul ARTEXIM, instituția care organizează competiția, despre momentele de vârf din prima săptămână, despre noutățile pe care le aduce ediția 2026, despre extinderea competiției cu probe noi, dar și în alte orașe din țară. Am abordat, inevitabil, și subiectul concertelor gratuite la care are acces publicul.
Concursul Enescu a început pe 23 august și se încheie pe 19 septembrie. Timp destul să fiți alături de tinerii muzicieni într-o competiție de înalt nivel mondial.
Buletin de București este partener media al Concursului Internațional George Enescu.
Buletin de București: S-a terminat deja prima săptămână din ediția aniversară a Concursului Internațional George Enescu. Care au fost punctele forte ale primelor zile?
Cristina Uruc: Așa este. Ediția a 20-a a Concursului Internațional George Enescu a început pe 23 august, în forță, cu un concert de deschidere extraordinar, în care s-a auzit muzică nouă, muzică inedită.
Am început cu „The Stone and the Ivy”, a lui Diego Santamaria, câștigătorul premiului de originalitate din 2024, apoi cu „Brahmsodia”, triplul concert pentru vioară, violoncel și pian de Dan Dediu, cântat pentru prima dată în versiunea completă, originală, așa cum a scris-o compozitorul în pandemie.
„Brahmsodia” este o lucrare compusă special pentru câștigătorii Concursului Enescu și special pentru a fi cântată la concertul de deschidere.
Soliștii serii au fost chiar câștigătorii ediției din 2024: Mayumi Kanagawa la vioară, Yo Kitamura la violoncel și Roman Lopatynskyi la pian.
La pupitru s-a aflat maestrul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului și Concursului Enescu, conturând deja o frumoasă tradiție: după ce a dirijat concertele de deschidere ale Festivalului Enescu în 2023 și 2025, anul acesta a deschis și Concursul Enescu.
Prezența sa la pupitru în aceste momente inaugurale devine astfel un reper al marilor noastre evenimente. În partea a doua a serii, publicul a ascultat una dintre cele mai frumoase pagini simfonice enesciene, Simfonia nr. 1, o lucrare de o forță și o maturitate extraordinară, care a închis firesc acest parcurs muzical.
Este o bucurie imensă că programul muzical a fost atât de bine primit de public. Faptul că am putut asculta la Ateneul Român, în aceeași seară, muzică nouă, o versiune integrală prezentată în premieră și una dintre marile lucrări simfonice ale lui Enescu a făcut din acest concert de deschidere o experiență cu totul specială.
CITEȘTE ȘI: A început Concursul Internațional George Enescu 2026. Ce aduce nou ediția aniversară
Ediția din 2026 este aniversară, iar în comunicatul care a anunțat deschiderea este menționat că propune, înainte de toate, o schimbare de perspectivă, de la competiție către evoluție. Ce înseamnă concret acest lucru, dincolo de formularea de PR?
Această schimbare de perspectivă vine într-adevăr, și din tema, din motto-ul pe care Concursul Enescu îl are anul acesta, „În căutarea excelenței”. De când maestrul Cristian Măcelaru a preluat direcția artistică, accentul s-a pus constant pe evoluție, pe drumul pe care îl parcurg tinerii muzicieni în pregătirea unui concurs și, mai ales, pe ceea ce rămâne cu ei dincolo de rezultatul competițional.
Concursul este actul în sine, este acel moment foarte vizibil al rundelor eliminatorii, dar până să ajungi acolo, există un drum de parcurs, de la pregătirea pentru preselecție și pentru aplicație, până la pregătirea tinerilor muzicieni să performeze pe scenă, în fața juriului și să facă față întregii experiențe pe care o presupune un concurs internațional de acest nivel.
De fapt, tindem să mutăm accentul și să dăm importanța și greutatea necesare parcursului de pregătire pentru perioada competițională.
Concursul nu trebuie privit doar ca un punct final sau ca un verdict, ci ca o etapă într-un drum mai lung de formare și devenire artistică.
Iar ideea de „căutare” din tema acestei ediții este importantă tocmai pentru că presupune mișcare, evoluție, transformare și dorința de a merge permanent mai departe.
De altfel, este un element din ce în ce mai important în structura noastră faptul că punem accent pe educație și formare în cadrul Concursului Internațional George Enescu, pe evoluția profesională și personală a muzicienilor și pe crearea unor contexte în care ei să poată învăța, nu doar să fie evaluați.
De aici vine și dezvoltarea programelor internaționale de masterclass. Avem masterclass-ul de dirijat, masterclass-ul de interpretare instrumentală și, de anul acesta, masterclass-ul de compoziție, pe care maestrul le-a gândit în așa fel încât să contribuie la formarea și educarea tinerilor muzicieni sub îndrumarea lui, dar și a altor mentori șicompozitori care să ghideze drumul tinerilor muzicieni către excelență.
Pentru noi, acesta este sensul concret al schimbării de perspectivă: să nu reducem experiența Concursului Enescu la cine merge mai departe și cine câștigă, ci să construim în jurul competiției un cadru care poate avea un efect real asupra dezvoltării artistice a celor care participă.
Includerea acestor masterclass-uri în concurs poate fi o explicație pentru numărul record de înscrieri, respectiv 819 candidaturi din 58 de țări? Este posibil ca cei care s-au înscris să fi fost atrași și de perspectiva masterclass-urilor, de șansa unei formări alături de personalități importante?
Cu siguranță cred că perspectiva acestor programe de formare a contribuit la atractivitatea ediției de anul acesta. Este însă important de precizat că masterclass-urile sunt programe distincte în structura Concursului..
Din totalul record de 819 de înscrieri, 63 au optat pentru programele de masterclass, iar restul, 756, pentru secțiunile de vioară, violoncel, pian și compoziție.
Un candidat înscris în Concurs a putut opta și pentru participarea la un masterclass, însă cele două componente nu au fost condiționate una de cealaltă și nici integrate într-un singur parcurs.
Tocmai această structură ne-a permis să deschidem Concursul și către tineri muzicieni interesați în primul rând de experiența de formare, de întâlnirea cu mentori importanți și de dezvoltarea lor artistică, chiar dacă nu participau în acel moment la una dintre secțiunile competiționale.
Cum explicați acest număr record de înscrieri? Ce s-a întâmplat la această ediție, ce credeți că a făcut diferența?
Diferența o face, în primul rând, propunerea artistică, repertoriul, dar și vizibilitatea pe care Concursul și-o dezvoltă de la ediție la ediție. Din 1958 până în 2014, Concursul și Festivalul s-au desfășurat împreună.
Din 2014, Concursul se desfășoară separat, alternativ cu Festivalul, iar în acești 12 ani s-a construit și s-a investit foarte mult în consolidarea identității și vizibilității sale la nivel internațional.
Asta înseamnă promovare pe platformele dedicate tinerilor muzicieni, acolo unde ei își caută oportunitățile profesionale, dar și o prezență din ce în ce mai activă a echipei Artexim la forumurile și rețelele dedicate concursurilor internaționale de muzică.
Suntem membri ai Federației Mondiale a Concursurilor Internaționale de Muzică (WFIMC) și ai Alink-Argerich Foundation, una dintre cele mai importante structuri internaționale dedicate concursurilor de pian și tinerilor muzicieni.
Anul acesta am fost prezenți la Adunarea Generală a WFIMC și la conferința Alink-Argerich Foundation de la Porto, în Portugalia, cu un rol activ, fiind invitați să participăm la un panel dedicat modului în care se construiește repertoriul pe etape în cadrul unui concurs internațional destinat tinerilor muzicieni.
Toate aceste prezențe active în forurile internaționale, relațiile pe care le construim în interiorul acestor rețele, promovarea internațională și în primul rând asocierea imaginii maestrului Cristian Măcelaru, care este foarte activ în promovarea Concursului și a acestei noi direcții artistice, au contribuit la numărul mare de înscrieri și la interesul crescut al tinerilor muzicieni.
Dar mai există un element foarte important: ceea ce oferă Concursul după încheierea competiției. Pe lângă premiile în bani, Concursul Enescu oferă recitaluri și concerte cu orchestre din România, dar și oportunități internaționale, prin parteneriatele pe care le dezvoltăm.
Avem, de exemplu, colaborarea cu Vevey Spring Classic Festival, cu Orchestra Dogma, iar Teatro Fraschini din Pavia va oferi câștigătorului secțiunii de violoncel un recital solo în Italia, în aprilie anul viitor, în cadrul stagiunii sale.
În același timp, prin parteneriatele pe care le construim cu filarmonicile din țară și cu instituțiile de spectacole și concerte, creștem posibilitatea tinerilor de a evolua în fața unei orchestre și a unui public pregătit pentru muzică simfonică.
Și cred că acesta este un lucru foarte important. Le oferim o oportunitate pe care nu mulți tineri muzicieni o au la începutul carierei. Este foarte dificil să ajungi să cânți ca solist cu o orchestră, iar titlul de laureat al Concursului Enescu oferă exact această posibilitate.
Prin urmare, nu cred că există un singur element care explică recordul acestei ediții. Este rezultatul unei construcții făcute în timp: repertoriul, nivelul artistic, componența juriilor, vizibilitatea internațională, asocierea cu personalități importante ale lumii muzicale și, foarte important, perspectiva reală pe care încercăm să o oferim unui laureat dincolo de momentul în care se încheie concursul.
Deci nu este doar o competiție pe care o câștigi și apoi rămâi anonim, cum se întâmplă de multe ori.
Nu, deloc. Unul dintre scopurile Concursului este tocmai acela ca relația noastră cu laureații să nu se încheie odată cu ultima finală, cea de la pian, pe 19 septembrie.
De altfel, în ultimii patru ani, această componentă de promovare și susținere a laureaților a devenit din ce în ce mai vizibilă și organică în structura Concursului: laureați ai edițiilor precedente sunt promovați, susținuți și propuși către orchestrele filarmonice din România și către evenimente precum turneele ICR de promovare a Concursului și Festivalului Enescu, care îi pun în lumină și le oferă șansa de a avea recitaluri în România sau în străinătate.
Ne dorim, practic, să construim un parcurs după concurs, nu doar să acordăm un premiu.
Pentru un tânăr muzician, una dintre cele mai importante forme de susținere este tocmai posibilitatea de a reveni pe scenă, de a cânta în fața unui public avizat, de a lucra cu orchestre și de a acumula acea experiență artistică fără de care o carieră nu se poate construi.
Din punctul nostru de vedere, titlul de laureat trebuie să fie începutul unei relații și al unui parcurs, nu finalul lor.
Cred că tot în aceeași direcție este și decizia ca semifinaliștii să treacă prin experiența „Play & Conduct”, în care să fie, simultan, solist și lider artistic al ansamblului. Cât de greu este pentru un tânăr competitor să facă acest lucru?
Nimic, până la urmă, nu este ușor într-un concurs de acest nivel. Nici un recital solo, nici un recital cu acompaniament de pian nu sunt probe ușoare. Dar „Play & Conduct” , probă introdusă în a doua parte a semifinalei, adaugă o dimensiune suplimentară: pune în evidență capacitatea tinerilor muzicieni de a coordona artistic un ansamblu și de a-și asuma un rol de leadership.
Este un format pe care îl întâlnim din ce în ce mai des, în special în cazul orchestrelor de cameră și al ansamblurilor de proiect care lucrează fără dirijor.
Iar pentru noi este important să îi pregătim pe acești tineri muzicieni și pentru astfel de contexte profesionale reale.În această probă, solistul nu trebuie doar să își interpreteze propria parte, ci să aibă o înțelegere a întregii partituri, să comunice cu orchestra, să colaboreze cu concertmaestrul și cu ceilalți membri ai ansamblului și, în același timp, să imprime interpretării o direcție și o personalitate artistică proprie.
Nu știu dacă aș spune că este o probă mai grea decât celelalte, dar este, cu siguranță, una foarte complexă. Și tocmai această complexitate ne interesează: ea poate arăta nu doar ceea ce este deja format într-un muzician, ci și potențialul său de a deveni un lider artistic.
Rolul juriului este, așadar, să observe această capacitate de coordonare, de comunicare și de leadership în evoluția semifinaliștilor alături de Orchestra de Cameră Radio.
CITEȘTE ȘI: Premieră absolută la Concursul Enescu: semifinaliștii vor fi simultan soliști și conducători ai orchestrei
Dar direcția aceasta înseamnă că a trecut epoca dirijorului? Există o tendință de eliminare a dirijorului?
În niciun caz. Nu este vorba despre o tendință de eliminare a dirijorului, ci despre un alt mod de organizare și de asumare a conducerii artistice, potrivit anumitor tipuri de ansamblu și anumitor repertorii.
Ați spus că tot mai multe orchestre adoptă acest format Play & Conduct.
De altfel, acest model are rădăcini foarte vechi. În epoca barocă, muzica era frecvent condusă din interiorul ansamblului, de la instrument, fie de concertmaestru, fie de muzicianul aflat într-un rol de conducere artistică.
Și în prezent întâlnim frecvent acest format în orchestre de cameră și ansambluri de proiect. L-am avut, de altfel, de multe ori și în programul Festivalului Enescu.
În Concurs, alegerea este una foarte clară: în semifinală avem Orchestra de Cameră Radio și această experiență „Play & Conduct”, iar în finală cei trei concurenți evoluează alături de o orchestră simfonică, sub conducerea unui dirijor.
Prin urmare, proba nu pune sub semnul întrebării rolul dirijorului.
Ea urmărește altceva: capacitatea unui tânăr muzician de a înțelege muzica în profunzime, de a coordona artistic un ansamblu și de a transmite celorlalți muzicieni o viziune interpretativă coerentă.
Tot ce mi-ați spus până acum sunt lucruri pentru artiști, pentru cei care s-au înscris la concurs. Ce aduce nou pentru public ediția din acest an? Mă refer la evenimente speciale, dedicate unui anumit tip de public, sau cu acces gratuit.
Avem, pe de o parte, evenimente cu acces gratuit și, pe de altă parte, o serie de 15 evenimente cu bilet la Ateneul Român. Vorbim despre nouă evenimente orchestrale: concertul de deschidere, concertul din 27 august dirijat de Marin Alsop, concertul din 28 august, dirijat de Cristian Măcelaru și care încheie masterclass-ul de dirijat, cele trei semifinale în format „Play & Conduct” și cele trei finale ale secțiunilor de violoncel, vioară și pian, la care se adaugă șase recitaluri camerale.
Dar cred că una dintre noutățile importante pentru public vine tocmai din această dimensiune formativă pe care maestrul Cristian Măcelaru și-o dorește din ce în ce mai dezvoltată și care nu se adresează numai muzicienilor, ci și publicului larg.
Astfel, publicul larg a avut acces gratuit, până pe 28 august, la sesiunile de mentorat pe care maestrul le-a susținut împreună cu tineri dirijori participanți la masterclass și cu, Orchestra Română de Tineret, la Sala Radio.
Aceste sesiuni sunt dedicate și publicului larg, tocmai pentru ca oamenii să se poată apropia de ceea ce înseamnă pregătirea unui concert, să înțeleagă mai bine cum funcționează o repetiție, cum funcționează pregătirea și devenirea unui tânăr dirijor, cu explicații care de multe ori depășesc limbajul muzicologic.
Și cred că aici este ceva foarte valoros: explicațiile maestrului depășesc de multe ori limbajul strict muzical. Maestrul Măcelaru face foarte multe analogii cu viața reală și astfel aceste masterclass-uri devin, de fapt, o lecție de comunicare, o lecție de leadership. Sunt lucruri pe care le putem înțelege și aplica și în afara muzicii, inclusiv în propriile noastre profesii, mai ales atunci când vorbim despre coordonarea unei echipe, despre ascultare și despre felul în care comunici o viziune.
De aceea, și noi, echipa Artexim, încercăm să fim prezenți la aceste masterclass-uri cât de mult putem. Sunt foarte multe lucruri de învățat inclusiv pentru noi: despre comunicare, despre felul în care te raportezi la oameni de vârste și experiențe diferite, despre cum construiești încredere într-o echipă, dar și despre cum poți explica unui public procesul de devenire al unui tânăr muzician.
Un proiect de care sunt foarte mulțumită și mândră anul acesta este primul noastru parteneriat cu Fundația Farmecul Tăcerii. Am reușit să avem interpretare în limba semnelor române atât la conferința de presă, cât și la două dintre sesiunile de masterclass, pentru invitații surzi prezenți la Sala Radio.A fost o experiență extraordinară și pentru noi.
Participanții au avut inclusiv o discuție cu maestrul Cristian Măcelaru și ne-au spus că au putut înțelege mult mai bine ceea ce se întâmpla pe scenă prin asocierea explicațiilor cu vibrațiile muzicii. Am ales pentru ei locuri într-o zonă în care frecvențele instrumentelor grave puteau fi percepute mai ușor, iar faptul că scena este din lemn le-a permis inclusiv să o atingă și să simtă aceste vibrații.
În același timp, interpreta în limba semnelor le transmitea explicațiile maestrului, care nu se refereau doar la aspectele tehnice ale muzicii, ci și la expresie: la un caracter mai trist sau mai luminos, la culoare, intensitate sau intimitate.
Astfel, vibrația pe care o percepeau putea fi pusă în legătură cu sensul muzical despre care se vorbea pe scenă.
A fost o experiență foarte frumoasă și, pentru noi, un început. Ne dorim ca această componentă de accesibilizare să se dezvolte în anii următori. Avem deja câteva idei și surprize pregătite pentru anul viitor, dar nu vreau să spun mai mult deocamdată.
CITEȘTE ȘI: Aproape o lună de evenimente cu acces gratuit la Concursul Enescu 2026, din 23 august
Cred că a fost o experiență foarte emoționantă, așa cum spuneați.
Extraordinar de emoționantă, într-adevăr. Și ne bucurăm că putem construi astfel de proiecte alături de parteneri care se implică pe deplin, care înțeleg sensul demersului și care împărtășesc aceeași direcție și aceleași valori.
Tot în ideea asta de acțiuni pentru publicul larg, concursul va fi prezent și în Sibiu, Constanța și Brăila. Acolo merg concurenții sau cine va cânta?
În aceste orașe sunt programați laureați ai edițiilor anterioare și membri ai juriilor Concursului.
La Brăila, Mihaela Martin, președinta juriului de vioară, va deschide stagiunea Filarmonicii împreună cu dirijorul Mihnea Ignat, pe 16 septembrie.
La Constanța, Raluca Știrbăț, membră a juriului de pian, va susține un recital la Sala „Sergiu Celibidache”, într-un proiect realizat în parteneriat cu Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” și cu Colegiul Național de Arte „Regina Maria”.
În același context, va susține și un masterclass dedicat tinerilor pianiști constănțeni.
La Sibiu, programul a început deja cu Valentin Șerban și continuă cu alți laureați și artiști invitați, printre care Mihai Diaconescu și Nemanja Radulović.
Sunt, așadar, în mare parte laureați ai edițiilor anterioare și muzicieni apropiați Concursului, pe care îi aducem în fața publicului din mai multe orașe ale țării.
Ne dorim să dezvoltăm tot mai mult acest pilon, așa cum am făcut și în cazul Festivalului Enescu, astfel încât Concursul să nu rămână concentrat doar în București. Publicul din alte orașe trebuie să aibă acces la muzică de cel mai înalt nivel, dar și posibilitatea de a urmări parcursul unor artiști care au trecut prin Concursul Enescu și care își construiesc, de aici, cariere importante.
În felul acesta, extinderea în țară susține două dintre direcțiile care sunt foarte importante pentru noi: accesul unui public cât mai larg la muzică de calitate și continuitatea relației cu laureații Concursului.
Mai sunt trei săptămâni. Mai sunt bilete la semifinale? Ce pot face cei care nu și-au luat bilete până acum?
Cei care nu și-au luat bilete până acum pot intra pe site-ul eventim.ro, unde avem o pagină dedicată Concursului Enescu. Mai sunt bilete disponibile la o parte din concerte, așa că îi invit pe cei interesați să consulte programul și să descopere artiștii și repertoriile acestei ediții.
Ne dorim foarte mult să avem publicul alături de noi și mai ales de tinerii concurenți în sală. Prețurile sunt accesibile, mai ales raportat la nivelul artistic al concertelor și la experiența pe care o oferă întâlnirea directă cu acești muzicieni.
Și aș spune că merită urmărite inclusiv semifinalele, pentru că sunt momente foarte speciale ale Concursului: publicul are șansa de a-i descoperi pe tinerii artiști chiar înainte ca unii dintre ei să ajungă în finală și, poate, să devină laureații acestei ediții.
CITEȘTE ȘI: 819 tineri din 58 de țări s-au înscris la Concursul Enescu 2026. Dublu record istoric la ediția aniversară
