Școala gratis, dar pe bani! A venit vacanța… Pardon! A început școala. O „distracție” și pentru copii, și pentru părinți! Începerea școlii este, în fiecare an, o corvoadă. Copiii se scoală greu, după trei luni de vacanță. Părinții încep o epopee, de un an, cu discuții pe grupuri, bani dați la școală, „mângâieri” pe umeri, pentru Doamna. Transportul în comun devine un haos, pentru că nu mai mergem pe jos, deși școala e la doi pași. Picioruțele copiilor coboară din bolizi, direct în pragul clasei.
Festivitatea de deschidere are un iz de nuntă de prost gust. Știți nunțile acelea, când muzica urlă și nimeni nu se înțelege cu nimeni? Cam așa! Festivitatea începe cu intonarea imnului. În America, se pune mâna la inimă. În România, se face mișto!
Directorul vorbește, mămicile își povestesc ultimele rețete făcute, cu o seară înainte, iar tații fumează, plictisiți, într-un colț. Vorbește și un polițist care încearcă să facă ceva educație civică. Nimic! Rețetele primează! Apoi, ne mirăm de ce copiii nu știu să traverseze strada, la 10 ani.
În tot acest timp, o doamnă se plimbă cu o listă, pentru manualele opționale. Mai pe românește, maculatură pe bani. Doamna cere suma și bifează, într-un tabel, cine a dat și cine nu. Și ne ceartă că banii trebuie dați, repede. Și dacă nu avem? Dar, învățământul nu e gratuit? Că așa scrie în Constituție, nu?
CITEȘTE ȘI: Linii STB prelungite pentru meciul România-Lituania
Școala gratis, dar pe bani
De 30 de ani, mai marii învățământului românesc își bat joc, deopotrivă, de copii și părinți. Copiii încep școala, în fiecare an, în altă zi și o termină, la fel. Părinții încep și ei munca de Sisif! Pentru că, da, nu se termină niciodată! Dăm tot felul de examene, fără nicio relevanţă! Și se vede la testele PISA. Rușinea pe care o duce România în spate este de neconceput! Dar toți trebuie să facă facultate! Am distrus școlile de meserii pentru că, în concepția unor părinți cu șapte clase, care nu știu să scrie, să ai o meserie e o rușine. E rușine să dai cu mătura, pe stradă! Sunt specimenele care își varsă neîmplinirea, în copii: „n-am făcut eu, faci tu!”
Școala de vară, școala de iarnă, școală altfel, tot felul de scărpinări cu stânga, să nu facem nimic. O oboseală…! Și astea, în fiecare an, la alte date! Cu portofolii și bani!
Am suprimat notele, în clasele primare, să nu traumatizăm copiii. Și atunci, cum îi învățăm competiția, de mici? Nu mai lăsăm repetenți și nici nota la purtare nu mai există! Cu avânt muncitoresc, mai vine o doamnă care strânge bani pentru cadourile Doamnei. O chestie ilegală, despre care copilul meu știe că e dare și luare de mită. Și facem pușcărie!
Învățătorii nu mai pleacă, în excursii și tabere, cu copii. Nu fac față! Ba fac, cu patru, cinci, mămici „binevoitoare”.
Subiectele tabu, plaga generațiilor viitoare
Școala gratis, dar pe bani. Educația civică este un subiect mort! Nu mai vorbim despre cea sexuală. Și despre sex e rușine să vorbești! Și, apoi, ne trezim bunici, înainte de vreme. Dar facem Religie! Adică nimic bazat pe știință. O manipulare odioasă, care nu dă posibilitatea copiilor să aleagă, așa cum se face în societățile civilizate.
Iar clasele se renovează, tot pe banii părinților: mai o imprimantă, mai un tătic care lucrează la o fabrică de mobilă, unul care e zugrav… Păi nu era rușine să nu avem facultate? Autoritățile închid ochii, părinții îi închid, și ei, seara, cu nervi. Dar așa, creștem generația următoare de oameni pentru care șpaga nu va fi nimic anormal.
CITEȘTE ȘI: Sector 6 | Primăria vrea să demoleze Colegiul Tehnic de Poştă şi Telecomunicaţii şi cere acordul CGMB
Fără regrete, dar cu păreri de rău
Ați putea spune că sunt o babă care nu acceptă noul și ideile. Nici pe departe! Mă adaptez și îmi place să învăț și respect tinerii de la care am de învățat. Iubesc tinerii care-și fură un sărut, în autobuz. Care mai vorbesc tare și care mai scapă și câte o prostie. Să nu se sară calul!
Însă, dacă am ajuns, să îi iubesc este poate și pentru că școala mea a fost altfel. Nu regret întunericul de atunci, la propriu, din clase. Și frigul, și muncile agricole. Au fost o nenorocire, care nu trebuie să se mai repete! Îmi pare rău doar că piticii de azi nu mai simt mâna învățătorului, pe mâna lor. Nu mai simt vocea un pic ridicată, când făceai o prostie. Îmi pare rău de regulile de bun simț, pe care le învățăm și la școală, de relațiile pe care școala le forma, poate cu forța.
Îmi pare rău de acel program riguros pe care îl uram, la momentul acela, dar care ne-a învățat să nu întârziem la întâlnirile de dragoste. Și, mai târziu, la serviciu. Materii stufoase și multe prostii, care nu ne-au folosit la nimic. O istorie trunchiată și mincinoasă, pe care am descoperit-o, adulți fiind. Nimeni nu ne-a întrebat ce ne place. Dar, cumva, ne-am învățat să alegem. Dar învățam despre Ștefan cel Mare, nu despre vreo prezentatoare de la TV.
Eu sunt un om norocos. Cele patru clase primare au fost sub aripa unui înger. Și nu spun cuvinte mari! Am simțit mâna mare, pe mâna mică, glasul dojenitor și surâsul cald, când făceam un lucru bun. Dacă sunt ceea ce sunt, astăzi, este și datorită învățătoarei mele Tanța Munteanu.
În urmă cu câțiva ani, mi-a zis doar atât, la începerea anului școlar:
„15 septembrie? Ziua în care începea joaca „de-a Marea Neagră a cuvintelor”. Începea truda pentru încarcerarea literelor în cușca vidă a foii caroiate – proces care avea ceva din coada triumfală a unei simfonii. Un fel de Oda bucuriei… Sunt amintiri care mă inundă de bunăvoie, refuză să creadă că sunt mărunte, scoase din joc. Sub tutela lor nu încetez să mă așez, să urc, să revin”.
CITEȘTE ȘI: Traficul în Capitală, aproape paralizat odată cu începerea şcolii. Cartiere unde se circulă cu 6-10 km/h
