Toni “Montana” Greblă este poate ultimul locotenent “funcțional” al epocii Năstase, când, la fel ca pe vremea lui Stalin, deasupra legii era telefonul. Cu toate alifiile în buzunar și pe el, după alegerile din 2019 a fost uns la rându-i într-o funcție cheie pentru “a-și exercita controlul de legalitate”, după cum însuși spune, asupra Bucureștiului condus de Nicușor Dan.
Propulsat în politica mare de la curtea lui “El Însuși”, adică Adrian Năstase cel condamnat cu executare pentru șantaj și luare de mită și care a condus vreme de patru ani o țară în care ploua cu procurori pe trotuare, Toni “Montana” Greblă a fost și el scăldat într-un dosar. Acuzarea a însemnat, în cele din urmă, nu mai puțin de 15 infracțiuni asimilate faptelor de corupție, în privința cărora Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus achitarea definitivă taman în toiul campaniei electorale pentru București.
În actul de inculpare, procurorii DNA arătau că în perioada 2010-2015 Toni “Montana” Greblă, care a deținuse anterior funcția de senator și judecător la CCR, a făcut trafic de influență, a efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția, între care și exporturi ilicite în Federația Rusă, a constituit un grup infracțional organizat și a făcut fals în declarații.
Ultimele două acuzații par să se potrivească precum două piese de puzzle în tabloul scandalului din ultimele zile. Într-un interviu pentru Europa FM, fostul prefect de Gorj și fost consilier al Ministrului de Interne în Guvernul Năstase, a explicat senin că Nicușor Dan ar refuza să-i pună la dispoziție niște acte.
Citatul exact: “Să-mi pună la dispoziție actele pe care i le solicit pentru a-mi exercita controlul de legalitate”.
STOP.
Haideți să ne imaginăm momentul în care Toni “Montana” Grebla, aflat la biroul său din Casa Presei, a fost cutremurat pe șira spinării de fiorul controlului de legalitate în privința unor documente emise în urma unei ședințe de Consiliul Local al Municipiului București de acum 23 de ani!
Da, este vorba despre o serie de documentații de urbanism emise în anul 2000, despre care Nicușor Dan susține că dacă ar fi atacate în instanță de Prefectura Capitalei, rechinilor imobiliari, care au măcinat mai rău ca termitele Bucureștiul vechi în ultimii 30 de ani, cu demolări în crucea nopții și alte tertipuri legislative ca cel de față, le-ar pune Dumnezeu mână în cap. Sau grebla, după caz.
Dar haideți să revenim la controlul de legalitate care i-a surescitat setea de dreptate prefectului Toni “Montana” Greblă. Aceasta pare să se manifeste doar în privința primăriilor conduse de oameni ale căror partide se află în opoziție.
Reprezentantul oficial al Guvernului din Capitală s-a implicat recent până și într-un mărunt proiect privind îmbunătățirea capacității administrative locale de la Sectorul 1, în cazul căruia a sesizat instanţa de judecată pentru o presupusă fraudă de 18.720 lei.
Nimic însă despre cum oamenii lui Daniel Baluță care au încasat aproape patru ani milioane din taxe de parcare în locul PMB fără niciun temei juridic sau despre cum au răsărit afacerile de pe malul Dâmboviței, în zona Pieței Unirii, aflate sub jurisdricția lui Robert Negoiță, înainte ca DNA să se pună pe verificări.
Dar poate că această atitudine reprezintă vreo strategie ascunsă întocmai ca presupusa dizidență pe care a făcut-o înainte de 1989, în calitate de jurist care se îngrijea de legile comuniste, și care a culminat cu un certificat în baza legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.
Pe lângă multe alte venituri din bani publici, și dincolo de salariul de prefect, potrivit declarației de avere, Toni “Montana” Greblă beneficiază de o indemnizație lunară de recunoștință, pentru fapte săvârșite după fuga dictatorului Ceaușescu, în cuantum de 22.666 de lei. Adică peste 4.600 de euro net în fiecare lună. Astfel, fără griji de ordin pecuniar, este lesne de înțeles care ar putea fi sursa fiorului dreptății cu privire la niște acte emise acum 23 de ani.
Pentru cele de acum 30 de ani, în baza cărora încasează o indemnizație de la bugetul de stat de aproape 10 ori mai mare decât salariul minim pe economie, de unde atâta zbucium privind “controlul de legalitate”?
FOTO: Facebook Daniel Băluță/Nicusor Dan
