Singurul județ din România fără reședință în sens practic a furnizat, cel puțin în ultimii ani, cazuri „școală” despre cum o autonomie invizibilă poate să depășească sfera penalului, sau cea a bunului simț unanim acceptat, fără nicio consecință.
Poate ca mulți dintre cei care citesc aceste rânduri nu şi-l aduc aminte sau nu-l ştiu pe consilierul independent din Ciolpani bătut live pe Facebook, după campania din 2020.
Recent, la Mogoșoaia, un episod rămas, din fericire, doar la capitolul scenariu, al cărui protagonist a reușit în vremuri capitaliste să vândă mici în franzelă la margine de DN1A, a ajuns consilier local cu patalama în jurnalele de știri naționale care până de curând, furnizau, zonal, doar informații despre arderile ilegale din Ilfov sau cartiere în noroaie.
În realitate însă, arderile şi nămolul țin de statul de drept, de Codul Penal și legea nescrisă a lui „Om”. Adică „ești om cu mine, sunt om cu tine”. Această ultima alegorie reprezintă legea de căpătâi la nivelul administrației publice din județul Ilfov. „Vrei căruţ cu rotile? Mă recomand pe mine, căci știu ce familie ai pentru că am acces nestingherit la date sensibile din primărie și voi avea doar necazuri din categoria „retragerea funcțiilor de conducere”, fără sa pățesc nimic de fapt.”
Ilfov, sau SAI (Sectorul Agricol Ilfov), ar putea să fie studiu de caz pentru majoritatea școlilor de urbanism din lume. O relicvă a scelaraţilor din Comitetul Central, în frunte cu Basca Supremă, a ajuns după ’89 să stabilească axiome în materie de imobiliare şi, mai nou, în matematică.
Regulile sunt simple: după împroprietăriri în anii ‘90 prin declarații de martori-prieteni, căci titlurile de proprietate fie nu au existat, fie au fost inventate, nababii zonei au ajuns să-și vândă curțile bunicilor sau pogoane din Vântul Bărăganului populate de iepuri sau fazani la preţuri de Champs-Élysées. Pentru că la mijloc nu e vorba decât de milionari “de țărână”, nici măcar “de carton”, care au făcut bani din nimic și pe care nu au reușit să-i cheltuiască nici în al 12-lea ceas cu cap. După ce i-au spart pe maşini cu cai putere mai mari decât bunul simt, şi-au construit, invariabil, reţele de găşti, sau clanuri, dacă vreţi.
Cei mai puţin potenți dintre ei au ajuns primari. Acesta este tabloul general.
Cazul Gărzii de Mediu
Născut şi crescut în Găneasa, șeful Gărzii de Mediu Ilfov ocupă de mai bine de 10 ani această funcţie. Asta deși Buletin de București a documentat și dezvăluit cum, în calitate de protector al statului român în materie de legislație de mediu, a pus pe picioare și controlat o afacere cu vidanje care a scos levigat de la groapa de gunoi din Vidra și l-a vărsat în Râul Argeș.
Repet, profesionistul este în continuare indispensabil pentru șefia Gărzii de Mediu Ilfov.
Crima ecologică de la Otopeni și băiatul lui tata
Șeful orașului cu cel mai mare PIB per capita din țară și-a trimis fiul în Parlament, datorită faptului că a reușit să termine o Facultate de Istorie. Cam asta ar fi principala realizare pe plan național, căci în aval de Otopeni, preț de câteva localități care au cădere către judetul Ialomița, Ilfovul se confruntă cu un dezastru ecologic, greu de închipuit, pe apele de suprafață.
Datorate infrastructurii deja existente, investițiile generate de DN1 și Centura Capitalei, dar și de taxele colosale plătite de aeroport, au venit peste competențele sale de strateg local ca un tren. Pentru că legea e atât de strâmbă încât i-a permis să iasă primar de 30 de ani încoace doar cu voturile unor blocuri centrale ținute în puf (subvenționarea fără temei a căldurii, centru de seniori proveniți din aviație demn de filmele SF, concursuri seci de fotografie cu premii în drone de mii de euro etc.), „chinuitul” urmaș al Brătienilor a uitat de școlile care au ajuns să plesnească, de spital şi, în cele din urmă, de canalizarea orașului. În acte ar fi subfinanțată din cauza lipsei de fonduri locale.
Dosarul penal deschis în 2019, după o plângere făcută de Apele Române pentru deversări ilegale în Râul Pasarea, a fost redeschis recent la Parchetul Buftea după o solicitare a Buletin de București. La aproape patru ani, cercetările sunt in rem, adică reprezentanţii Ministerului Justiţiei din Ilfov caută să vadă, şi la această oră, dacă inginerii de la Apele Române au mințit au ba. Asta în timp ce volumul de mizerie aruncat în natură a crescut constant, de la an la an.
Situația e trasă la indigo și în cazul Râului Sabar, din Sud-Vestul Capitalei, păstorit de administraţia din Domneşti, situație despre care Buletin de București a scris aici.
Voluntari, mufat la banii Michelin, Coca-Cola şi Mercedes
Cine ar fi putut să creada acum câțiva ani că o fostă comună din S.A.I., comună care a votat în 2009 să devină Sectorul 7 al Capitalei, va reuşi să suplinească STB la ceas de grevă? Timp de patru ani se presupune că edilii Capitalei și ai Voluntariului au dormit în același pat. Cu toate acestea, nu au reușit să conceapă un pasaj funcțional pe Șoseaua Petricani, deasupra sau pe dedesubtul magistrale CFR Bucuresti-Constanța.
Astfel ar fi fost legată partea de Pipera din parohia Voluntari de cartierul de afaceri propriu-zis. Aici îşi au sediul corporaţii precum Michelin, Coca Cola şi Mercedes, care varsă bani grei la bugetul local.
În schimb, la capitolul transport a fost plămădită o inginerie financiară care asigura 100 de mii de euro pe lună dinspre PMB către administrația din Voluntari. Asta în condițiile în care bugetul oraşului este mai mare decât cel al Consiliul Județean Ilfov. Ca idee, această ultima instituție este condusă de un condamnat pentru corupție, la șase luni de pușcărie cu suspendare.
Bafta de la Buftea
Una dintre cele mai vechi localități ale Ilfovului, cu bogăție de lacuri şi păduri, este mânată în avântul imobiliar al Ilfovului de unul dintre cei mai mari latifundiari ai orașului. Ce armă secretă a avut de a reușit să adune zeci de mii de metri pătrați de terenuri în zone cheie, e greu de închipuit. Și mai greu de închipuit e cum nicio autoritate a statului nu vrea să verifice dacă, astfel, se săvârșește vreo incompatibilitate. Ștampila primarului să aibă oare vreo legatură cu PUG-ul, PUZ-urile, PUD-urile ori avizele și autorizațiile atât de necesare dezvoltării imobiliare fără de care nu poate să supraviețuiască, pare-se, nicio localitate din Ilfov?
Ca o rugină care copleșește angrenajele din domeniul balisticii, un consilier local independent duce poate cea mai aprigă luptă pentru transparență și corectitudine în privința cheltuirii banului public din judeţ. Și, de loc surprinzător, este singur împotriva lor.
Beton la Bragadiru
În coasta Sectorului 6, de-a stânga Prelungirii Ghencea este cel mai bun exemplu de simbioză a combinațiilor imobiliare cu cele edilitare. Aici primarul și arhitectul șef se bucură de împrejurimile oferite de curţile şi stilul cazon al pereților de la Jilava ori Rahova, după ce au fost dovediţi în instanță ca fiind infractori în domeniul certificatelor de urbanism. Și pentru că scaunul de primar a fost eliberat forțat de către procurorii DNA, apoi au fost organizate alegeri libere.
Au fost câștigate de cel mai mare afacerist imobiliar, poreclit Beton, în cazul căruia, din nou, statul nu vede niciun potențial conflict de interese. Partea cu adevărat importantă e că vorbim de un profesionist desăvârșit, nu despre un amator.
Tunariul scapă turma
În 2008, alături de Ștefăneștii de Jos, comuna Tunari ar fi trebuit şi ea să scrie istorie cu privire la reluarea alegerilor locale. După ce Adrian Minune, proaspăt consilier local, a cântat democrația în aval, pe malul aceluiaşi râu poluat istoric de şeful localității cu cel mai mare PIB per capita din ţară, la Tunari, în 2020, aproape că ar fi trebuit să se repete scenariul, după același considerent.
Mai ales că afacerile cu terenuri şi gunoi, echipa de fotbal mufată la combinaţii intrajudețene cu alte primării amatoare de fotbal de Divizia “Ţ” şi metrii cubi de la vidanje au făcut să circule pe drumurile localității, la mai putin de doi ani de la ultimele alegeri, mașini mai scumpe decât multe case luate pe credit de 30 de ani.
La fel ca în 2008, la Tunari, în 2020, a fost vorba de vize de flotant, secții de votare duse în supracapacitate şi oameni la cozi incredibile care stăteau să-și voteze primarul și Consiliul Local și care nu știau unde locuiesc cu buletinul în mână. Au fost plângeri, au curs râuri de pixeli, dosare la IPJ ilfov, chiar și Secretariatul General al Guvernului pare că ar fi avut de treabă. Liniște şi pace la această oră. Anomalia votului din Tunari nu a convulsionat nicio autoritate a statului.
Pepiniera națională
Ilfovul, dincolo de sectorul 0 din Mogosoaia, rămâne județul unde, chiar dacă nu s-a inventat tunul imobiliar în România, se șlefuiește acest tip de afacere păguboasă pentru noi toți. Asta dacă nu se pupă ghiulul atunci când trebuie, cui trebuie.
Cu atât mai mult cu cât acest judeţ a dat țării pe unii dintre cei mai importanţi oameni politici ai zilelor noastre: Eduard Hellvig şi Virgil Popescu, care sunt şeful SRI, respectiv ministrul Energiei din România.
E pur si mouve, vorba C.A.P.-istului din Ilfov.
P.S. Anul trecut, primarul din Ștefăneștii de Jos, acuzat că a violat o fată de 12 ani, a fost pus în libertate de procurorii din Buftea în mai puțin de 24 de ore.
CITEȘTE ȘI
Politizarea Comisiei Tehnice de Urbanism a județului Ilfov, supusă luni la vot în Consiliul Județean
