„Vreau să mă asigur că fiecare femeie ajunge în siguranță acasă, vreau să nu simtă nevoia să se plimbe noaptea, cu cheile între degete, pe stradă. O femeie trebuie iubită și respectată”, spune Antonia, o fetiță de doar 13 ani, dar cu o maturitate mai rar întâlnită printre noi.
O societate puternic patriarhală care încă blamează victimele, care încă nu recunoaște formele abuzului, care încă descurajează femeile să-și reclame agresorii, care trece cu vederea faptul că minorii au „relații consensuale” cu adulții din jurul lor.
Este aceeași lume în care o femeie de doar 23 ani, gravidă, a fost împușcată mortal pe stradă, sub privirile propriei fiice.
Pentru asta, a fost învinuită chiar și după moarte de mulți. Teodora Marcu nu mai are o voce cu care să se apere. I-a fost răpită de un bărbat de 49 ani, care a ademenit-o încă de mică, într-o relație abuzivă.
Ca să-i dea voce Teodorei, mii de persoane s-au adunat în fața Guvernului, la protestul organizat de Centrul FILIA, sub mesajul „Niciuna înfrântă. Niciuna uitată. Niciuna mai puțin”.
Fiindcă Teodora poate fi oricine.
Un text de Andreea Tudor și Ana Anghel-Dimache.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
Cu fiecare pancartă ce se înălța deasupra mulțimii, atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată. Adevărurile crunte, deseori nerostite, cu care milioane de femei se confruntă zilnic, au fost subit aduse laolaltă.
„Prea mult timp mi-a fost frică pentru mama mea”, „Nu condamna victima! Ajunge”, „Vreau să mă simt în siguranță”, „Până aici, nu mai suport” sau „Nu vrem vorbe goale, vrem servicii sociale” sunt doar câteva dintre sutele de mesaje care apăsau de pe cartoane ușoare pe sufletele celor prezenți, în speranța că poate, cândva, vor apăsa suficient de tare și pe conștiințele politicienilor care ne conduc dar și ale celor din jurul nostru.
„M-am învoit de la școală ca să fac educație socială practică”
„Nu vrem flori după moarte, ci viață cu demnitate” – această pancartă îi aparținea Antoniei, o fată de 13 ani care s-a învoit de la școală pentru a face „educație socială practică”, după cum ne povestește chiar ea:
„Astăzi, aveam școală până la 18:40. Și chiar voiam să ajung aici, și m-am învoit de la școală, și am zis că facem educație socială practică, că tot aveam și «socială» azi. La școală nu ne învață despre chestii de-astea. Deși ar trebui să ne învețe, nu o fac. Așa că am venit astăzi aici să fac educație socială practică.”
În ciuda vârstei fragede, a simțit pe propria piele efectele violenței asupra femeilor, lipsa sentimentului de siguranţă. Ne mărturisește că, în drumul spre şcoală, se întoarce deseori cu frică, pentru a se asigura că nu este nimeni în spatele său.
Temerile sale nu o fac mai puţin curajoasă, ba din contră. Chiar dacă mâinile îi tremură, cu fermitate în voce declară că nu se va opri din a lupta pentru siguranţa tuturor fetelor şi femeilor.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
„Vreau să mă asigur că fiecare femeie ajunge în siguranță acasă și dacă merge noaptea pe stradă, să nu stea cu cheile între degete. Și să știu că dacă mă întorc seara de la școală, să nu mă uit în spate din două în două minute. (…)
Și prin școală, mai sunt băieți care se iau de fete, în general, de cum arată sau cum se comportă. Întotdeauna le apăr, fiind și șefa clasei, și președinta consiliului școlar”, povestește cu mândrie.
Cel puțin la fel de mândră era și mama ei, când își asculta fata vorbind. Nici măcar o secundă nu a intervenit asupra discursului fiicei sale, preferând să se abțină din a da declarații reporterilor, tocmai pentru a o încuraja pe Antonia să-și facă auzită vocea.
Totuși, cele câteva cuvinte inscripționate pe pancarta ei exprimau mai mult decât suficient: „Sunt vie azi, dar poate mâine ajung la știri!”
Lecția unei mame pentru fiicele ei: „NU înseamnă NU în orice moment”
Tragedia Teodorei Marcu nu este un caz izolat. Este al 25-lea feminicid (crimă comisă pe bază de ură împotriva femeilor) înregistrat în România în ultimele cinci luni, semnalează organizatoarele.
„Câte mai trebuie să murim?” – este întrebarea care pare să stăruie, ca o rană veșnic deschisă, în mintea miilor de fete și femei, venite în Piața Victoriei pentru a cere socoteală decidenților.
Printre cei prezenți să o comemoreze pe Teodora, dar și protesteze împotriva violența de gen la care sunt supuse femeile zilnic, în mulțimea vocală am găsit-o pe Monica, mamă a două fete, care a venit să le arate fiicelor ei că își dorește schimbare într-o țară profund înrădăcinată în cultura patriarhală.
„Am venit aici pentru că am două fete, pentru că sunt femeie și pentru că ceea ce s-a întâmplat Teodorei este ceva ce statul român nu ar trebui să tolereze, respectiv violența sistemică asupra femeilor, care nu se întâmplă de ieri, de azi. Se întâmplă dintotdeauna, într-o cultură patriarhală care trebuie să se schimbe.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
Și astăzi m-am bucurat că multe femei au ales să vină. Unele poate nu au putut, unele poate nu au fost lăsate să vină. Și am venit cumva și pentru cele care nu pot sau nu mai pot să vină”, spune Monica cu o siguranță de neclintit în voce.
Inițial, când a ajuns la manifestație, Monica a fost cuprinsă de o atmosferă mormântală. Empatia generalizată ținea loculul faptului că nu au cunoscut-o niciodată.
Mi s-a părut așa, ca la un parastas. Unele plângeau, unele strigau, unele nu mai aveau voce.
După ce numărul celor prezenți a devenit greu de estimat, sentimentele de tristețe s-au transformat, ca printr-o mișcare colectivă, în nevoia de dreptate pentru Teodora Marcu, dar și pentru orice femeie care a fost expusă la diverse forme ale violenței de gen.
Monica, însoțită de fiica ei cea mare, este recunoscătoare vremurilor pe care le-a prins pentru că manifestația din Piața Victoriei „probabil nu ar fi fost posibilă acum 10 ani”.
Consimțămânul și educația sexuală timpurie
Fiicele Monicăi învață de la ea ce înseamnă consimțământul și că „nu înseamnă nu în orice moment”. Flaria, fata cea mare, preia și ea ideile mamei ei și consideră că cea mai eficientă măsură pentru combaterea abuzului în România ar fi educația sexuală, care ar trebui introdusă în școli de la vârste cât mai mici.
„Cred că noi abia înțelegem ce înseamnă asta. Faptul că nu avem educație sexuală, face ca foarte puțini oameni să înțeleagă ce înseamnă grooming și cred că una dintre soluții este zona asta de educație sexuală numită chiar așa și făcută cât mai devreme, pentru că groomingul, știți bine, că se întâmplă din ce în ce mai devreme și oamenii ar trebui să știe măcar termenul. Deci, asta m-a înfuriat, faptul că încă nu se știe faptul că a fost etichetată, mai ales de autorități, ca o relație de iubire”, punctează ferm Monica.
Dacă astfel de informații ar fi accesibile copiilor, însușirea conceptelor precum „grooming” ar educa generațiile care vin acum și ar preveni abuzurile.
Grooming-ul este termenul care descrie modul în care adulți cu deficiențe care doresc să abuzeze sexual copii și tineri se apropie de ei și de familiile lor și le câștigă încrederea prin diverse metode. Este, probabil, același mecanism care a dus la abuzul asupra Teodorei, încă de la vârsta de 14 ani.
Pentru că primele reacții, primele informații despre feminicidul din Cosmopolis au portretizat perioada în care o fată de doar 14 ani era abuzată de un bărbat de 40 de ani drept o relație amoroasă.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
Lipsurile din sistemul educațional sunt atât de apăsătoare, încât atunci când s-a gândit la o situație în care s-ar confrunta cu comportamente nepotrivite din partea unui profesor, să spunem bărbat, Flaria a spus că „aș apela la mama, în niciun caz la cineva din administrația școlii mele”.
Flaria și sora ei se bucură de o familie în care sunt ascultate și respectate, dar o majoritate copleșitoare de tinere din România nu beneficiază de un sistem de susținere așa dezvoltat, iar școala este locul în care fete de diverse vârste ar putea să ceară ajutor și consiliere.
Lacrimile bunicii venite pentru nepoate și strănepoate
Puțin mai departe de nucleul care striga la unison, într-un colț ușor restrâns, într-o familie care își confecționase pancartele în același stil, o bătrână privea cu ochii în lacrimi către miile de femei care scandau.
Bătrâna stătea în liniște, cu un zâmbet trist pe față și ținea strâns de pancarta, ca de o comoară pe care doar o puteai privi, dar nu o puteai atinge.
Pe pancarta bătrânei se citește: „Eu am 2 fete, 3 nepoate, 1 strănepoată. Am venit pentru ele!”
Ne-am apropiat încet de ea, iar când am întrebat-o dacă ne-ar acorda un scurt interviu, bătrâna nu a spus nimic. Doar a zâmbit ușor, iar lacrimile au început să îi umple ochii și mai tare. Nepoata ei a intervenit cu grijă, a cuprins-o pe bunică de umeri și ne-a spus că bunica nu ne poate da un interviu pentru că s-ar emoționa prea tare. Totuși, ne-a spus că îi putem face o fotografie. Bunica și-a șters ochii plini de lacrimi și a schițat din nou un zâmbet, în spatele căruia se ascundea vădit o durere.
Bărbații care militează pentru siguranța femeilor. „Victima n-a avut nicio vină”
La manifestație, pe lângă miile de femei care strigau în cor pentru siguranță, au venit și câțiva bărbați care s-au aliat cauzei lor. Am vorbit cu Denis, un tânăr de 23 de ani, care era îngrijorat de frecvența și brutalitatea cazurilor precum tragedia din Cosmopolis.
„Am venit să-mi arăt suportul față de femeile din România. Mi se pare cumva că în ultimul timp cazurile de genul au început să devină din ce în ce mai dese și din ce în ce mai grave. Și din păcate sau din fericire, dar cred că mai degrabă din păcate, a trebuit să ne adunăm atât de mulți oameni aici pentru a trage un semnal de alarmă pentru toată situația asta.”
Tânărul reclama apăsat că agresorul este cel care a comis fapta și că „victima n-a avut nicio vină”. În același timp, Denis și-a arătat dezamăgirea pentru tendința oamenilor de a blama victima și a ridicat responsabilitatea acestor concepții greșite pe cultura masculinității înțeleasă greșit „care se tot propagă și este transmisă mereu, mai ales de persoane toxice de pe internet, cum ar fi Andrew Tate, spre exemplu, care are acces foarte mare la publicul tânăr”.
Linie telefonică gratuită pentru victimele violenței domestice: 0800.500.333
În plus, tânărul și-a arătat nemulțumirea și dezamăgirea pentru autoritățile care ar trebui să apere aceste femei și spunea că „polițiștii cumva tratează în glumă genul ăsta de cazuri, sunt tratate de parcă ar fi ceva normal, doar niște accidente, când de fapt, nu este deloc așa.”
„O glumă” care duce la tragedii și se poate repeta oricând. Sau „o glumă” care se întâmplă chiar acum, în timp ce citiți aceste rânduri.
CITEȘTE ȘI EDITORIAL | Cosmopolis din „Ilfovistan”, ghetoul „de lux” din Nordul Capitalei
Comments are closed.