De ce la Paris se poate respira aer curat și la București nu? În timp ce capitala Franței și-a regândit modelul urban cu votul cetățenilor și voința politicienilor, Bucureștiul își ascunde eșecurile sub covorul promisiunilor neonorate.
Într-un moment în care Europa devine tot mai conștientă de costurile poluării, Capitala României rămâne captivă într-un cerc vicios al inacțiunii și al promisiunilor, în timp ce bucureștenii inspiră aerul toxic al nepăsării instituționale.
Singura salvare de până acum? Sezonul cald, care a înverzit natura, a oprit sistemele de încălzire rezidențială și maschează, în anumite momente ale zilei, poluarea generată de traficul rutier.
Pe 23 martie 2025, parizienii au fost chemați la urne pentru un referendum local: 500 de străzi urmează să fie închise traficului auto și transformate în zone pietonale. Rezultatul? O victorie fermă și nu gest simbolic.
Decizia vine pe fondul unei strategii tenace a administrației orașului, care în ultimii ani a eliminat aproape 50.000 de locuri de parcare, a interzis mașinile diesel vechi, a investit masiv în infrastructura pentru biciclete și a creat benzi speciale pentru transportul public. În tot acest timp, în București… se fac noi studii sau se pun stâlpișori.
Potrivit unei analize recente publicate de The Washington Post, rezultatele de la Paris sunt deja vizibile: nivelurile de poluare au scăzut constant în ultimii ani, iar bolile respiratorii în rândul copiilor sunt în declin. Aerul nu e perfect, dar e mai respirabil, iar paturile din spitale sunt mai rar ocupate, spre deosebire de București.
Airparif, un ONG care urmărește calitatea aerului în capitala Franței, a anunțat recent că nivelurile de particule fine (PM 2,5) au scăzut cu 55% din 2005, în timp ce nivelurile de dioxid de azot au scăzut cu 50%.
Comparația de mai sus arată efectul unor decizii constante și ferme. În Capitală, acum câțiva ani, hărți similare erau ascunse pe site-urile autorităților și descoperite cu greu de jurnaliști, după cum Buletin de București a arătat aici. Acum, au dispărut cu totul, iar acolo unde există sunt ținute la sertar.
Totuși singura similitudine este că și aici tot ONG-urile trag semnale de alarmă și sunt cu ochii pe senzorii de aer.
De altfel, Capitala nu are nici la această oră un Plan Integrat de Calitate a Aerului în curs de implementare. Ultimul a fost o butaforie.
București, capitala planurilor și pasajelor
O măsură considerată esențială pentru combaterea poluării generate de trafic în marile orașe europene este implementarea Zonelor cu Emisii Scăzute (Low Emission Zones – LEZ), denumite în legislația românească Zone cu Nivel Scăzut de Emisii (ZNSE).
În iulie 2024, experți de la Asociația 2Celsius, invocând tocmai costurile de sănătate exorbitante din București, au propus implementarea urgentă a unor astfel de zone în Capitală până în anul 2025. Propunerea se baza și pe studii recente care confirmau depășiri ale limitelor legale pentru dioxidul de azot (NO2), în mai multe puncte din oraș. Proiectul a rămas, din nou, în arhivele internetului.
Recent, Primăria Municipiului București (PMB) a lansat Planul de Acțiune pentru un Oraș Verde (PAOV), un document strategic, care propune 32 de acțiuni prioritare pentru transformarea Capitalei într-un oraș mai sustenabil, rezilient și prietenos cu locuitorii, până în anul 2040.
Valoarea totală estimată a investițiilor necesare este de aproximativ 6 miliarde de euro, din care mai puțin de 10% ar urma să fie acoperiți din bugetul Primăriei Capitalei.
Adică, se va face, din nou.
În tot acest timp, nu numai că nu există un „front deschis” cu traficul rutier, ci o parte dintre edili încurajează accesul auto în oraș și anunță noi supralărgiri și pasaje, la pachet cu alte „planuri” privind spațiul verde.
Două capitale, două viziuni, în lupta pentru aer curat
Așadar, contrastul dintre Paris și București nu poate fi mai izbitor. Iar exemplele sunt nenumărate.
În timp ce la Paris se votează și se implementează măsuri radicale pentru sănătatea oamenilor, la București autoritățile locale și centrale încă „analizează”, „planifică” și „consultă publicul” ori anunță măsuri pompoase.
În plus, în timp ce în capitala Franței se închid străzi pentru mașini și se deschid pentru oameni, în capitala României se închid ochii și se deschid geamurile după ce se verifică cu rigurozitate datele senzorilor de monitozare a calității aerului.
Iar speranța de viață stă tot în Mama Natură, care înverzește puținii copaci rămași de frunzele cărora se mai lipesc, preț de câteva luni pe an, pulberile otrăvitoare.
Comments are closed.