Aproape de Gara de Nord, pe strada Mureș, la numărul 4, se află o clădire guvernamentală care găzduiește Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS). În urmă cu mai bine de două decenii, foști oficiali americani din serviciile de informații au indicat aceeași clădire drept locul în care CIA ar fi operat un centru secret de detenție.
Așadar, la 25 de ani de la atacurile din 11 septembrie 2001, încă nu avem un răspuns la o poveste foarte controversată a așa zisului „război împotriva terorii”, care duce într-un loc aparent banal din nordul Bucureștiului.
Investigații publicate de Associated Press, ARD și Süddeutsche Zeitung, la un deceniu după atacurile de la 11 septembrie 2001, au susținut că în această închisoare secretă a CIA ar fi fost deținuți suspecți de terorism precum Khalid Sheikh Mohammed, Ammar al-Baluchi și Abd al-Rahim al-Nashiri, persoane acuzate de implicare în atacurile și operațiunile care au urmat atacurilor asupra Turnurilor Gemene.
CIA ar fi numit locul „Bright Light”
România a negat că pe teritoriul său ar fi existat o astfel de închisoare. ORNISS a respins categoric că imobilul în care își desfășura activitatea ar fi găzduit un centru CIA. Serviciile de informații române nu au confirmat public existența acestei închisori secrete.
Dar, în anii care au urmat, au apărut mărturii, documente, investigații internaționale și hotărâri judiciare care au legat România de programul secret american de detenție și interogare.
În 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că România a găzduit un centru secret de detenție al CIA și că autoritățile române au cooperat la programul american de transfer și detenție, cunoscut drept „extraordinary rendition”.
O clădire guvernamentală, la vedere
În comparație cu alte presupuse centre CIA din Europa de Est, precum cele din Polonia și Lituania, locația din București era diferită pentru că nu era izolată, se afla într-o zonă rezidențială liniștită, cu arbori și case, în apropierea unei linii de cale ferată.
Pentru cineva care trecea pe stradă, imobilul nu arăta ca un centru clandestin de detenție. Tocmai caracterul său oficial ar fi oferit însă o formă de protecție.
În decembrie 2011, o investigație realizată de Associated Press împreună cu televiziunea germană ARD și publicația Süddeutsche Zeitung a identificat clădirea ORNISS de pe strada Mureș nr. 4 drept presupusul sediu al centrului CIA din România.
Jurnaliștii au prezentat fotografii ale clădirii mai multor foști oficiali americani. Aceștia au recunoscut locația, potrivit investigației.
Un fost angajat CIA care susținea că vizitase în mod repetat locul a descris operațiunea drept una extrem de discretă.
ORNISS a respins acuzațiile
Într-un interviu acordat în noiembrie 2011, directorul adjunct al instituției, Adrian Cămărășan, a fost întrebat dacă în clădire fuseseră ascunși suspecți de terorism, conform BBC.
Răspunsul său a fost: „Aici? Nu.” CIA nu a comentat public acuzațiile.
„Bright Light”
Potrivit mărturiilor citate în investigațiile internaționale și documentelor devenite ulterior publice, centrul din România ar fi fost amenajat într-un subsol.
Ar fi existat șase celule prefabricate.
Descrierile din documentele judiciare vorbesc despre pereți albi, suprafețe acoperite cu materiale rezistente la impact și o structură concepută astfel încât celulele să se miște ușor, dezorientând persoanele închise acolo.
Lumina fluorescentă ar fi rămas aprinsă permanent. De aici ar fi provenit numele de cod „Bright Light”.
Potrivit unor foști oficiali americani citați de Associated Press, celulele aveau ceasuri și indicatoare către Mecca. Detașamentul CIA ar fi folosit, de asemenea, alimente halal aduse din Germania pentru prizonieri.
Cine ar fi fost torturat în secret pe Strada Mureș
Printre persoanele despre care există dovezi judiciare și investigații internaționale că au fost deținute în România se află Abd al-Rahim al-Nashiri, acuzat de implicare în atentatul din 2000 asupra navei americane USS Cole, scrie Middle East Eye.
Un alt deținut a fost Ammar al-Baluchi, nepotul lui Khalid Sheikh Mohammed, considerat de autoritățile americane unul dintre principalii responsabili ai complotului din 11 septembrie.
Baluchi a fost capturat în Pakistan în 2003 și transferat în cadrul programului secret al CIA.
Potrivit documentelor din dosarul de la Guantanamo, el a fost ținut în mai multe centre clandestine, inclusiv în România.
Mărturiile sale descriu detenție în izolare, lumină artificială permanentă, privare de somn și expunere la temperaturi scăzute.
În dosarele judiciare sunt descrise, de asemenea, udări repetate cu apă rece, imobilizare și alte tehnici de interogare.
În cazul lui al-Nashiri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a descris regimul de detenție din România drept „extrem de sever”.
Curtea a constatat că acesta fusese ținut în izolare totală, legat la picioare în timpul deplasărilor și expus la zgomote puternice și lumină continuă. Documentele judiciare au descris și privare de somn, poziții dureroase și alte metode de tratament abuziv.
Cum a ajuns CIA în România
Povestea clădirii de pe strada Mureș începe, însă, cu o decizie politică luată la cel mai înalt nivel.
În anii de după atacurile din 11 septembrie, Statele Unite au construit o rețea globală de centre secrete de detenție. România a devenit una dintre țările implicate în această rețea, alături de Polonia și Lituania în Europa și de alte state din afara continentului.
În 2015, fostul președinte Ion Iliescu a declarat pentru Der Spiegel că, în jurul anului 2002-2003, aliații americani i-au cerut României să pună la dispoziție o „locație”.
Iliescu a spus că a aprobat solicitarea ca „gest de curtoazie” față de Statele Unite, într-un moment în care România se pregătea să adere la NATO.
El a afirmat că nu a cerut detalii despre activitățile care urmau să aibă loc acolo.
Potrivit fostului președinte, responsabilitatea pentru aranjament i-a revenit lui Ioan Talpeș, consilierul său pentru securitate națională.
Talpeș a confirmat ulterior că a aprobat punerea la dispoziția CIA a unei clădiri guvernamentale din București.
Deși foștii lideri ai statului au recunoscut că au pus la dispoziția americanilor o locație pentru activități de informații, o anchetă a parlamentului nu a găsit acolo o închisoare.
Comisia parlamentară de anchetă a concluzionat în 2008 că nu existau dovezi privind existența unor centre secrete de detenție CIA sau tranzitul unor prizonieri americani prin România.
Concluzia a fost contestată de organizații pentru drepturile omului și de cercetători care au urmărit programul de „extraordinary rendition”.
În 2015, declarațiile lui Iliescu și Talpeș au oferit pentru prima dată o confirmare publică a faptului că România acceptase existența unei facilități puse la dispoziția americanilor.
Iar în 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mers mult mai departe.
Hotărârea de la Strasbourg
În cazul al-Nashiri împotriva României, CEDO a concluzionat că România a găzduit un centru secret de detenție CIA.
Curtea a stabilit că autoritățile române au cooperat la pregătirea și executarea programului american de transfer și detenție și că statul român era conștient de natura și scopul acestuia.
România a fost condamnată pentru încălcarea mai multor drepturi ale lui al-Nashiri.
O altă piesă importantă a dosarului provine din cercetările Consiliului Europei. Raportul lui Dick Marty, publicat în 2007, citat de Middle East Eye, a identificat România și Polonia printre țările europene care au găzduit centre secrete CIA.
Raportul concluziona că autoritățile de la cel mai înalt nivel din statele implicate știau despre existența programului.
O anchetă închisă
O plângere privind presupusa detenție și torturare a lui al-Nashiri a fost depusă în 2012.
Ancheta penală a fost ulterior încadrată ca o investigație privind privarea ilegală de libertate și tortura. Dosarul a fost închis în martie 2021.
Potrivit Parchetului General, autorul faptelor a rămas neidentificat.
Între timp, termenul de prescripție pentru presupusele infracțiuni expirase deja.
În același an, Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei și-a exprimat regretul profund că România nu demonstrase că folosise toate mijloacele disponibile pentru stabilirea faptelor.
