Tiparnița utilizată de jurnaliștii care în anul 1988 pentru tipărirea ziarului anticomunist clandestin „România” a ajuns la sediul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Transportul a marcat finalul unui proces administrativ și logistic extrem de greoi, care s-a întins pe durata a numeroase săptămâni, semnalează cercetătorul CNSAS Mihai Demetriade.
Tiparnița clandestină, care cântărește peste 140 de kilograme, a tranzitat Biroul Vamal de Frontieră Aeroport Otopeni. Repatrierea a necesitat intervenția autorităților române, a canalelor diplomatice de la Washington și atragerea unor fonduri private, deoarece statul nu a asigurat direct acoperirea costurilor de transport, semnalează cercetătorul CNSAS Mihai Demetriade.
Eforturile repatrierii s-au concentrat pe obținerea statutului de „bun muzeal noncomercial”. Această încadrare juridică a permis scutirea de taxe vamale și evitarea plății taxei pe valoarea adăugată.
Controlul informației și alternativa tipografică. De ce a fost nevoie de apariția ziarului anticomunist „România”
În toamna anului 1988, ziaristul Petre Mihai Băcanu, împreună cu colegii săi Anton Uncu și Mihai Creangă, a conceput un plan pentru editarea și tipărirea unui ziar anticomunist într-un context social și politic al epocii care impunea un control strict asupra tuturor mijloacelor de multiplicare a textelor.
Copiatoarele, mașinile de scris și tipografiile de stat se aflau sub o supraveghere strictă a Securității care implementase un sistem de trasabilitate care făcea imposibilă utilizarea echipamentelor oficiale pentru materiale neaprobate.
Ziaristul a decis construcția unei tiparnițe clandestine de la zero. Modelul ales a urmat structura tehnică a presei de tipar „Boston”. Băcanu utilizase un echipament similar în perioada stagiului militar, pe vremea când a editat un ziar de cazarmă.
Cu ajutorul unor ingineri și tehnicieni, a unui lăcătuș matrițer și al unui sudor tiparnița clandestină a suferit numeroase modificări.
Riscurile și represiunea sistemului
Spre sfârșitul anului 1988, tiparnița a devenit funcțională și a fost transportată în secret, cu o Dacie, de la atelierul de sudură către o „redacție” improvizată din București.
Așa a luat naștere ziarul „România”. Echipa implicată în acest proces editorial i-a inclus pe Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă, Alexandru Chivoiu, Ștefan Niculescu-Maier, Nicolae Neacșu, Constantin Pîrvan și Elena Gheorghe.
Ulterior, ofițerii de securitate au identificat rețeaua iar parte dintre jurnaliști au fost arestați. Regimul comunist a clasificat aceste acțiuni drept atentate grave la adresa ordinii de stat. Securiștii au confiscat tiparnița și au supus membrii grupului la interogatorii dure. Arhivele păstrează astăzi documentele acelor anchete care subliniază condițiile de detenție și presiunile psihologice exercitate asupra jurnaliștilor.
Traseul transatlantic și închiderea muzeului presei
După căderea regimului comunist, tiparnița a căpătat valoare istorică. În data de 19 iulie 1998, președintele de atunci al României, Emil Constantinescu, a donat echipamentul către Newseum.
Instituția din Arlington, statul Virginia, a funcționat drept cel mai mare muzeu interactiv al jurnalismului la nivel global.
Obiectul a rămas în colecția muzeului american timp de peste două decenii. În anul 2022, Newseum și-a încetat activitatea definitiv.
Ștefan Niculescu-Maier, fostul programator al echipei editoriale din 1988, emigrase între timp în Statele Unite ale Americii și a preluat tiparnița ziarului „România” în custodie temporară.
Proceduri birocratice și implicarea instituțiilor pentru tiparnița ziarului anticomunist „România”
Proiectul de cercetare „A.REST 1989” a constituit baza procesului de recuperare piesei de muzeu.
Cercetătorul Mihai Demetriade a coordonat operațiunea de readucere a tiparniței în România. Potrivit acestuia, demersul ar fi implicat proceduri juridice și vamale extrem de complexe.
Ambasadorul României în Statele Unite, Andrei Muraru, ar fi identificat sursele de finanțare privată necesare pentru achitarea taxelor de expediere iar personalul diplomatic ar fi acordat asistență logistică pentru predarea coletelor voluminoase către operatorul de curierat.
După sosirea pe teritoriul României, obținerea documentației pentru scutirea de taxe vamale a prelungit durata procedurilor. Ulterior, CNSAS a recepționat echipamentul.
Potrivit lui Demetriade, în perioada următoare, instituțiile statului vor include tiparnița într-o expoziție publică organizată de CNSAS și Muzeul Național de Istorie a României.
