Acum un secol și jumătate, bucureștenii se scăldau în Dâmbovița. Astăzi, ideea de a intra în apă pare aproape absurdă. La Paris, situația a fost cândva și mai rea: Sena era considerată un râu mort, iar îmbăierea a fost interzisă. Acum, este cel mai nou ștrand din Paris. Francezii au investit miliarde în canalizare, tratarea apelor uzate și gestionarea ploilor. Bucureștiul pare că bate însă pasul pe loc, Dâmbovița și lacurile Colentinei au încă probleme serioase de calitate și sunt departe de a fi sigure pentru îmbăiere.
În vara lui 2025, Parisul a deschis pentru prima dată, după mai bine de un secol, trei zone publice de îmbăiere în Sena.
În București, scăldatul în Dâmbovița și în salba de lacuri a Râului Colentina a fost oficial interzis în 2002, printr-o ordonanță de urgență, care prevede că îmbăierea este permisă exclusiv în zonele special amenajate și autorizate. Scăldatul în apele de suprafață neamenajate constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Nicio porțiune a râurilor Dâmbovița și Colentina nu este înregistrată ca zonă special amenajată, adică zonă oficială de îmbăiere.
Arhitectul Teodor Frolu de la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, care luptă pentru revitalizarea râului Dâmbovița, a explicat, pentru Buletin de București, că râul are acum o funcțiune strict hidrotehnică, adică rolul său este, în esență, să asigure trecerea în siguranță a apei prin oraș.
„Planul Baignade” a costat 1,4 miliarde de euro
Povestea Dâmboviței seamănă surprinzător de mult cu cea a Senei. Îmbăierea a fost interzisă în 1923, însă poluarea a făcut ca tradiția să dispară aproape complet.
În 2016, Parisul a relansat oficial obiectivul de a face Sena aptă pentru înot, în contextul Jocurilor Olimpice din 2024.
Planul „Baignade” a însemnat aproximativ 1,4 miliarde de euro investiți în infrastructura necesară pentru îmbunătățirea calității apei. Bazinul Austerlitz, una dintre piesele cele mai spectaculoase ale proiectului, a costat aproximativ 90 de milioane de euro și poate stoca 50.000 de metri cubi de apă, echivalentul a aproximativ 20 de bazine olimpice, scrie CNN.
A fost nevoie de un asemenea rezervor pentru că Parisul, asemenea multor orașe europene, are porțiuni ale rețelei în care apele pluviale și cele uzate circulă prin aceleași conducte.
Când plouă foarte mult, canalizarea se poate umple. Înainte, surplusul putea ajunge în Sena. Acum, o parte din el este captat și stocat, și trimis ulterior spre tratare.
Pe lângă bazinul Austerlitz au fost construite și alte instalații pentru colectarea și tratarea apelor pluviale, tuneluri și colectoare de mare capacitate, precum și instalații de dezinfecție.
Calitatea apei este verificată zilnic, iar zonele pot fi închise după ploi sau atunci când valorile bacteriologice nu permit îmbăierea.
Astăzi, în apele Senei din Paris sunt identificate peste 30 de specii de pești. Pentru ca oamenii să poată intra din nou în apă a fost nevoie de un ultim salt, în valoare de peste un miliard de euro.
De ce nu ne putem scălda în Dâmbovița și Colentina
Raportul „Starea Mediului în București 2025”, realizat de Platforma de Mediu pentru București, arată că Dâmbovița este monitorizată în mai multe puncte, inclusiv în amonte și aval de Lacul Morii și în aval de stația de epurare Glina.
Iar rezultatele arată o diferență importantă între apă înainte și după trecerea prin oraș.
Indicatorii care măsoară încărcarea biologică a apei indică stări ecologice moderate și proaste în anumite secțiuni, iar după receptarea apelor uzate ale Bucureștiului, indicatorii de oxigen și mineralizare ajung în zona degradată.
Raportul arată că, în cazul nutrienților, sursele de ape uzate menajere au un rol important, iar concentrațiile de azot se pot agrava în perioadele cu precipitații ridicate.
Raportul spune explicit că este urgentă curățarea sedimentelor din lacurile Colentinei din nordul Capitalei și indică Plumbuita, Fundeni și Pantelimon printre zonele cu cele mai mari probleme.
Arhitectul Teodor Frolu, vicepreședintele Asociației Mila 23 – Ivan Patzaichin a explicat că măsurătorile actuale plasează Dâmbovița într-o zonă „medie spre bună”, iar uneori chiar bună. Dar această încadrare nu înseamnă că râul poate fi autorizat pentru îmbăiere.
„Calitatea apei pe un astfel de râu deschis variază. Din punct de vedere al măsurătorilor, Dâmbovița are acum o calitate medie spre bună, uneori chiar bună. Totuși, pentru a se da autorizație de îmbăiere, calitatea trebuie să fie foarte bună. De asemenea, calitatea variază mult din cauza ploilor, cum s-a întâmplat și la Olimpiada de la Paris, unde au oprit cursele două zile din cauza ploii care a adus poluanți din jur”.
Riscurile pentru sănătate depind și de timpul de expunere la apa poluată.
„Dacă cineva merge cu paddleboard-ul, cade în apă și se urcă înapoi, nu este niciun risc. Riscul apare dacă stai mult timp în apă, jumătate de oră de exemplu”, a mai explicat Teodor Frolu.
Principalele probleme ale Dâmboviței
Arhitectul a enumerat sursele care trebuie eliminate pentru ca un râu să poată deveni, din nou, un spațiu sigur pentru oameni: de la activitățile industriale și fermele care nu tratează corespunzător apa reziduală până la localitățile care nu dispun de sisteme de filtrare și purificare a apelor menajere.
„Principalele surse sunt fabricile și fermele care nu tratează apa reziduală, dar și orașele și localitățile din jurul râului care nu au sisteme de filtrare și purificare a apelor menajere. Acestea sunt cele mai importante. Apoi, mai este și partea de agricultură, acolo unde se folosesc îngrășăminte chimice, nitrații și nitriții care se scurg în apă”, explică arhitectul.
Printre sursele foarte importante care poluează râurile se numără și apa pluvială care spală carosabilul. Atunci când plouă, apa antrenează mizeria acumulată pe carosabil, adică praf, carbon, particule provenite de la anvelope și alte reziduuri lăsate în urmă de mașini, și ajunge în cele din urmă în râu.
„Ar trebui creat un sistem prin care apa pluvială să fie filtrată natural prin straturi de nisip și pietriș, adunată în bazine și refolosită sau readusă în râu, aducând un aport de apă curată”, a explicat expertul.
De asemenea, o importantă sursă de poluare în acest moment în cazul Dâmboviței este șantierul de la planșeul Unirii, a mai explicat expertul.
„În plus, Dâmbovița funcționează și ca un filtru. După Piața Unirii, când se golește râul, se scot camioane de mâl. Acel mâl nu e adus doar de apă, ci este praful din aer pe care apa îl absoarbe și îl depune”.
Soluția, a spus el, ar trebui să fie mai apropiată de natură.
„Noi, spre exemplu, am pus ca experiment niște insule plutitoare cu verdeață care au și efect de filtrare”.
Putem compara Sena cu râurile „micului Paris”?
Unul dintre proiectele fanion care încearcă să revitalizeze cel mai mare râu care trece prin București este „Dâmbovița, Apă Dulce”, dezvoltat de NOD Makerspace și Asociația Mila 23 – Ivan Patzaichin și propune acces la apă, infrastructură pentru caiac și canoe, plaje urbane și evenimente participative.
„În momentul de față, toată infrastructura din oraș este strict hidrotehnică, gândită doar ca râul să fie traversat în siguranță. Orașul nu folosește râul ca zonă de agrement, de biodiversitate sau de răcorire”, a explicat arhitectul.
Asociația pe care o reprezintă încearcă să schimbe această relație dintre oraș și apă. Frolu vorbește despre „democratizarea luciului de apă”, reconectarea oamenilor cu râurile și lacurile din oraș și transformarea lor în spații care pot fi folosite, nu doar privite de la distanță.
„Noi propunem mai mult verde, eliminarea betonului care se încinge vara și un management corect al apei”, a spus arhitectul.
Comparația dintre râurile Bucureștiului cu Sena nu este, în opinia arhitectului, una forțată.
„Ce s-a făcut în Franța se poate face și la București, numai că Franța a cheltuit 2 miliarde de euro și procesul a durat cam 5 ani. Acești bani s-au dus pe tot cursul Senei, de la izvoare până la vărsare, pentru a fi eliminate toate sursele de poluare. Și Sena e de 10 ori mai are decât Dâmbovița”, a spus el.
Un plan pentru următorii ani. Cum ne ajută râurile Capitalei să respirăm
„Suntem în discuții avansate cu Apele Române. Din câte știu, și Primăria Capitalei pregătește un proiect în zona Grozăvești, într-un parteneriat între Primăria Generală și Sectorul 6, mai ales că Sectorul 6 are deja experiența de succes din jurul Lacului Morii. Din aproape în aproape, lucrurile merg în direcția bună, există dialog între Primărie, Apele Române și sectoare”.
Asociația își propune să aducă la aceeași masă instituțiile implicate și să construiască un plan concret.
„Pe 3-4 octombrie vom avea evenimentul nostru anual, Dâmbovița Delivery. Iar pe 1 octombrie ne dorim să organizăm o conferință cu toate părțile implicate, unde să prezentăm un plan de parteneriat cu Primăria și Apele Române pentru un plan de intervenție pe 4 ani asupra Dâmboviței în oraș.
Paralel, ne-am propus ca în următorii 7 ani, Dâmbovița, de la izvoare până la vărsarea în Argeș, să devină primul culoar ecologic verde-albastru din România, curățat și monitorizat de la un capăt la altul. Aici este un proiect amplu în care Ministerul Mediului trebuie să coordoneze și să colaboreze cu toate UAT-urile de pe traseu pentru a elimina sursele de poluare.
Acum 15 ani nimeni nu credea că o să poată face baie în Sena, dar s-a putut cu ambiție, expertiză și bani. Iar beneficiul pentru oraș este uriaș. Nu e vorba doar de a cheltui bani ca să faci baie în Dâmbovița, ci de un mediu mult mai curat.
O apă curată aduce și un aer mai curat. Un culoar verde-albastru, cu o perdea de arbori în jurul apei, ar răci zona centrală a Bucureștiului cu 3-4 grade în lunile de vară, ceea ce înseamnă enorm pentru confort.
În primul rând, cred că toată lumea își dorește un centru al Bucureștiului cu 3-5 grade mai răcoros vara. În al doilea rând, toți vrem un aer mai curat. În al treilea rând, oferă o alternativă excelentă de relaxare și sport”, a concluzionat Teodor Frolu.
