O investigație publicată de jurnaliștii de la Recorder demonstrează mecanismul prin care o sentință definitivă de șapte ani de închisoare a fost anulată, iar 224 de hectare de teren din nordul Capitalei au devenit, legal, afacere privată. Recorder arată cum, prin dosarul lui Puiu Popoviciu, oameni de la vârful justiției din România au creat un precedent periculos și au pus bazele unui mecanism care a șters cu buretele mai multe condamnări definitive și tergiversează dosare aflate în curs, inclusiv cele cu violență.
Decizia instanțelor din România de a anula pedeapsa de șapte ani de închisoare primită de Puiu Popoviciu în 2017 este cea mai elocventă poză la minut a justiției din România, arată Recorder.
După ani de zile petrecuți la Londra, unde a sfidat mandatele de extrădare, omul de afaceri a obținut rejudecarea dosarului „Băneasa”.
Rezultatul final al acestui demers juridic complex a fost achitarea pe motiv că „fapta nu există”. Terenurile Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV), vândute cu 1 dolar pe metru pătrat, și pe care s-a construit cel mai mare complex comercial din România, deși statul român a reclamat inițial un prejudiciu uriaș, rămân o afacere privată pentru care nimeni nu va plăti.
Dosarul lui Popoviciu și mecanismul „hridei” salvatoare, explicat de Recorder
Succesul lui Puiu Popoviciu în instanță nu s-a bazat pe o simplă apărare, ci pe exploatarea vulnerabilităților sistemice, notează jurnaliștii de la Recorder.
Curtea de Apel București a suspendat executarea pedepsei, a reanalizat fondul și a decis diametral opus față de instanța care pronunțase condamnarea definitivă. Ceea ce în 2017 era o fraudă dovedită cu terenuri publice, cu dovezi solide, în 2024 a devenit o tranzacție comercială legitimă în ochii magistraților.
Cazul Popoviciu nu este singular, ci simptomatic pentru un sistem judiciar măcinat de inconsecvență, se mai arată în documentarul Recorder.
În timp ce dosarul „Băneasa” a fost curățat prin revizuire, alte dosare de mare corupție s-au prăbușit sub greutatea prescripției. Fostul primar al Sectorului 5, Marian Vanghelie, a scăpat recent de o condamnare de aproape 12 ani de închisoare. Faptele de luare de mită și abuz în serviciu, probate de procurorii DNA inclusiv cu tehnică de supraveghere, s-au prescris din cauza tergiversării proceselor și a deciziilor Curții Constituționale. Justiția a constatat infracțiunile, dar a ridicat din umeri în privința pedepsei. Prejudiciile rămân nerecuperate, iar infractorii sunt liberi.
Corupția mică și lipsa de eficiență la nivel local
Paralizia sistemului se manifestă și în dosarele de impact local, nu doar în marile tunuri imobiliare. Buletin de București a scris de situația de la Poliția Locală Sector 1, unde achizițiile publice au devenit sursă de profit ilicit. Într-un dosar vizând cumpărarea de uniforme la suprapreț, Direcția Națională Anticorupție a trimis inculpații în judecată la aproape un an de la percheziții.
Ancheta a scos la iveală că s-au făcut plăți integrale pentru bunuri care nu au fost livrate în totalitate, prejudiciul estimat depășind 100.000 de euro. În cazul SRI, dosarul disjuns pe aceeași speță, a fost clasat.
Tabloul conturat de documentarul Recorder și completat de realitatea dosarelor locale arată o justiție care funcționează cu sincope. Marile dosare, cu prejudicii de sute de milioane de euro, beneficiază de portițe legislative, avocați de top și clemență procedurală.
Și dosarele mai mici, deși instrumentate, se lovesc de aceleași bariere birocratice care întârzie recuperarea banilor publici. Iar același mecanism se întâmplă și în cazul infracțiunilor cu violență, cum ar fi tâlhăriile și violurile.
Urmărește documentarul Recorder aici:
