Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 22 Decembrie: „Va învinge revoluția sau cei devotați dictatorului?”

Capitala României era epicentrul național al „Epocii de Aur”, în urmă cu 35 de ani. Curentul electric cu porția, frigul din apartamente iarna, cozile de la Alimentara și PECO, mijloacele de transport în comun rare şi supra aglomerate, lipsa presiunii la gazul metan de la aragaz și demolările care erau în toi făceau parte din tabloul zilnic al unui oraș „gri” și la propriu și la figurat.

O fereastră către această perioadă de tristă amintire a fost zugrăvită în paginile unui jurnal intim scris între 1985 și 1989 de arhitectul Gheorghe Leahu, cunoscut drept „părintele” magazinului Unirea.

Cum arătau sărbătorile în Bucureștiul comunist. File de jurnal

Spre deosebire de inginerul Gheorghe Ursu, ale cărui însemnări au fost descoperite de colegii săi de birou care l-au turnat la Securitate, fapt ce a dus în scurt timp la moartea sa, arhitectul Leahu a avut şansa să-şi publice gândurile, după 1989, la editura Fundației Academia Civică.

CITEȘTE ȘI Torționarii inginerului-disident Gheorghe Ursu au fost achitați. După Cutremurul din ’77, el a arătat că planurile de consolidare a Capitalei au fost sistate prematur

„Într-o zi oarecare zi de octombrie a anului 1985, disperat că nu puteam să-mi exprim nicăieri revolta, am început acest jurnal secret, în care am încercat să consemnez cum era mutilat Bucureştiul şi traiul zilnic al românilor şi al familiei mele. […]

Lucrând ca arhitect cu mari răspunderi profesionale, în mijlocul focarului în care se construia noul Centru, am fost martor al paranoicelor şi inconsecventelor indicaţii date permanent de dictator nouă, arhitecţilor şi specialiştilor în proiectare şi miilor de construtori aduşi din toată ţara. […]

Trăiam într-o umilință tot mai degradantă și într-o duplicitate în care ne cenzuram până și gândurile, de teama organelor de partid și ale securității ce-și răspândiseră pretutindeni filatorii și turnătorii ”, scrie Gheorghe Leahu în prefaţa „1985-1989 Arhitect în «Epoca de Aur»”.

CITEȘTE ȘI: Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 20 Decembrie:  „Lumea știe ce trăim noi acum?”

CITEȘTE ȘI: Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 21 Decembrie:  „Lângă stația de metrou spre Colțea întâlnim o pată de sânge. S-a tras în copii, unul a căzut chiar acolo”

Așadar, însemnările arhitectului surprind o imagine, pe alocuri de-a dreptul șocantă, a unei Capitale în care s-au demolat 450 de hectare de cartiere de locuințe, clădiri de instituții și 23 de biserici.

Din jurnalul său, redacția BdB a selectat doar zilele prin care putem vedea cum arătau sărbătorile de iarnă în Bucureștiul comunist.

22 Decembrie 1989: Cea mai frumoasă zi

Cea mai frumoasă zi din viaţă. Plec la slujbă, dar vedem cum valuri de oameni trec pe Dorobanţi spre Piaţa Romană.

Vedem cum mulţimea nu se mai opreşte, trec sute şi mii de oameni. Noi primim dispoziţie în institut pe linie de partid să stăm pe loc.

Suntem revoltaţi, poporul nostru îşi joacă cartea libertăţii, iar noi stăm?

Începe agitaţia în secția noastră. Mariana lorgulescu, Dan Geleleţu se agită tot mai tare, fac lozinci, VREM LIBERTATE, JOS DICTATORUL.

Ne adunăm în curte strigând: Veniţi cu noi! VENIŢI CU NOΙ! Poarta e încuiată. Eu sunt şef de secţie şi intru în joc cu toţi răzvrătiţii.

Ne înfierbântăm, în piață poate românii mor, iar noi stăm pe loc? În sfârşit, dăm la o parte poarta şi o pornim cca. 150 de persoane: Şchiopu, Filip Constantinescu, Ghircoiaş, Agent, Geleleţu, Căciulă, Mariana lorgulescu, Nădrag, Poli, Casandra, Beldiman tot mai mulţi, tot mai mulţi.

În Piaţa Romană ni se asociază lon Caramitru şi două coloane, una vine din Ana Ipătescu, alta dinspre hotelul Dorobanţi. Urlăm fără încetare lozinci. Lumea ne aclamă din balcoane pe tot traseul.

Plec acasă pe jos, o iau pe Vivi și îl iau și pe Dan și ne petrecem ziua sfântă a libertății prin Piața C.C. – Republicii, apoi prin Calea Victoriei cu mulțimile înfierbântate de Victorie.

Ajungem cu mulțimea uriașă în Piața Aviatorilor, apoi pe Bd. Primăverii, la una din locuințele lui devastate.

22 decembrie a fost ziua cea mai entuziasmantă a poporului nostru, după 25 de ani de teroare și 45 de ani de comunism.

Seara, Piața Republicii și Universității sunt iar înțesate cu zeci de mii de tineri. S-a tras în ei. Răpăielile gloanțelor ne străfulgeră sufletele.

După 22 decembrie, capitala este sub teroare, va învinge revoluția sau cei devotați dictatorului? Apar (fără să fie prins niciunul) teroriștii-ochitori de elită, lunetiști care nimeresc fără greș în tiroidă sau în inimă în luptele cu teroriștii”. Se incendiază câteva clădiri din preajma sediului CC al PCR.

Serialul „Sărbătorile în Bucureștiul comunist” continuă în zilele următoare și cu alte consemnări ale arhitectului Gheorghe Leahu.

CITEȘTE ȘI Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 20 Decembrie:  „Lumea știe ce trăim noi acum?”

CITEȘTE ȘI Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 21 Decembrie:  „Lângă stația de metrou spre Colțea întâlnim o pată de sânge. S-a tras în copii, unul a căzut chiar acolo”